1,931 matches
-
atenția asupra unui text în care se povestește copilăria cuiva din perioada victoriană, și în care Thomas Burt (1924:115) se referă la Peripețiile Pelerinului spunînd că: În mintea mea de băiețel naiv, cartea mi-a apărut nu ca o alegorie sau un vis, ci ca un text istoric veritabil. Am crezut fiecare cuvînt pe care l-am citit. Romanele mai realiste care au început să apară în Anglia în secolul al XVIII-lea erau prezentate publicului într-o manieră ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este istorie sau fapt real; nimic din această carte nu a fost inventat" (Defoe 1927:vii). La un an după apariția romanului, Defoe a fost acuzat de minciună de către Charles Gildon. El s-a apărat susținînd că opera era o alegorie a propriei sale vieți (Allen 1954:38), însă nu a prezentat acest lucru în numele său, ci în numele lui Robinson Crusoe. Adams (1990:34-35 ) spune, referitor la aceste invenții: "Astfel, avem de-a face cu un personaj imaginar, care pretinde că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De asemenea, și personajele sînt fictive; orice asemănare de nume este întîmplătoare și neintenționată. (Bush 1949:vii) În aceste afirmații și în altele de același gen, întîlnim aluzii la concepte ca "ficțiune", "alegorie" și "roman", care au rolul de a elibera autorii de obligația de a spune adevărul, obligație pe care Grice (1989:27) o consideră un super-principiu: fii sincer (în conversație). Uneori un scriitor poate să-și extindă dreptul de a inventa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dreptate lui Eck (1970:69) care spune: "Uneori este de datoria noastră să nu mărturisim adevărul" și "O societate în care s-ar dezvălui întreg adevărul ar semăna mai degrabă cu un infern decît cu un paradis". Într-adevăr, în alegoria peșterii, Platon (1966:123-125) observă că omul care ar încerca să dezvăluie înșelăciunea la care au fost supuși tovarății săi de activitate ar fi ucis de către aceștia (cf. Arendt 1968:229). Presupunerile lui Eck sînt susținute de Scheibe (1980:18
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi acela răcoros al lucrului dus pînă la capăt. De Împăcare liniștită. Haiku-ul nu este o poezie plată, linearitatea textului sporește În imagini, iar imaginile capătă volum Într-un orizont simbolic Încărcat de emoție. Poemul este de fapt o alegorie concisă, textul vorbește despre lucruri și scene semnificative, iar acestea despre emoția care este cuprinsă În ele. Este o operă deschisă care cere imperios colaborarea inteligentă și empatică a cititorului. Un text dramatic fără indicații scenice „Desenați un iceberg plutind
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Am putea conchide că textul haiku-ului cuprinde doar replicile unui text dramatic din care lipsesc cu desăvîrșire toate indicațiile scenice și regizorale absolut necesare unei puneri În scenă. Sarcina de a suplini această lipsă revine În totalitate cititorului. O alegorie laconică Conform etimologiei latine, alegoria este o vorbire figurată. Derivarea unor sensuri figurate din sensurile proprii ale cuvintelor este de fapt unul din modurile cele mai productive de Îmbogățire și variație a semnificațiilor, de amplificare a polisemiei cuvintelor. Vorbim așa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
haiku-ului cuprinde doar replicile unui text dramatic din care lipsesc cu desăvîrșire toate indicațiile scenice și regizorale absolut necesare unei puneri În scenă. Sarcina de a suplini această lipsă revine În totalitate cititorului. O alegorie laconică Conform etimologiei latine, alegoria este o vorbire figurată. Derivarea unor sensuri figurate din sensurile proprii ale cuvintelor este de fapt unul din modurile cele mai productive de Îmbogățire și variație a semnificațiilor, de amplificare a polisemiei cuvintelor. Vorbim așa În modul cel mai firesc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Altele păstrează Însă acea uzanță neobișnuită care le diferențiază de cele ale comunicării comune, făcîndu-le apte să transmită nuanțe În care ființa noastră este implicată emoțional și nu colportează doar informații seci de proces verbal constatativ. Ca procedeu artistic complex, alegoria vorbește simultan pe două planuri. Ea uzează, ca orice text literar, de toate figurile de stil consacrate (metafore, personificari, comparații etc.) pentru a descrie lucruri si fapte concrete sau pentru a nara Întîmplări reale sau verosimile. Toate acestea Însă trebuie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al simbolurilor moral religioase. Rostul unor astfel de scrieri este acela de a sensibiliza pe calea mai accesibilă a concretului la idei și precepte altfel prea aride. Toate mitologiile (și ulterior toată literatura de inspirație mitologică) se folosesc copios de alegorii, parabole, pilde. Istorioarele povestite au totdeauna un tîlc ascuns, iar descoperirea lui este mereu incitantă și seducătoare pentru cititor. Depășind nivelul literaturii mai curînd Îngust moralizatoare a fabulei, a proverbului și a zicalei, a maximei sau a sentinței, alegoria devine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de alegorii, parabole, pilde. Istorioarele povestite au totdeauna un tîlc ascuns, iar descoperirea lui este mereu incitantă și seducătoare pentru cititor. Depășind nivelul literaturii mai curînd Îngust moralizatoare a fabulei, a proverbului și a zicalei, a maximei sau a sentinței, alegoria devine un fel de metaforă amplă, o figură de compoziție extinsă, o viziune creatoare, care, prin abile descrieri de suprafață, poate deschide porți către acele profunzimi ale ființei noastre spirituale de care nu sîntem pe deplin conștienți. Și pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să se afle În ea pentru a merita să fie numită haiku. Și dă astfel frîu liber Închipuirii veleitare care poate turna În ea orice năzbîtii. Mult mai aproape de adevărul unei posibile definiții este o notație a lui Constantin Ciopraga ("alegorii laconice"), scăpată Într-un text despre Dumitru Radu. Ea poate fi lesne transformată Într-o definiție acum validă: Haiku-ul este o alegorie laconică. O astfel de definiție, În ciuda aparenței sale metaforice, evită din start și apropierea superficială a haiku
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ea orice năzbîtii. Mult mai aproape de adevărul unei posibile definiții este o notație a lui Constantin Ciopraga ("alegorii laconice"), scăpată Într-un text despre Dumitru Radu. Ea poate fi lesne transformată Într-o definiție acum validă: Haiku-ul este o alegorie laconică. O astfel de definiție, În ciuda aparenței sale metaforice, evită din start și apropierea superficială a haiku-ului (care s-a și făcut deja) de alte genuri literare, cum ar fi epigrama (pentru scurtimea lui) sau pastelul (pentru recuzita lui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de definiție, În ciuda aparenței sale metaforice, evită din start și apropierea superficială a haiku-ului (care s-a și făcut deja) de alte genuri literare, cum ar fi epigrama (pentru scurtimea lui) sau pastelul (pentru recuzita lui naturistă). Ca și alegoria, haiku-ul este un mod de vorbire indirectă. Literal și concret, textul trimite la imagini ale unor lucruri, la scene sau Întîmplări, dar, literar și abstract, țintește către zone ale spiritualității pe care cititorul trebuie să le intuiască singur. Există
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nemărturisit. Și, Într-un anume fel, nemărturisibil cu mijloace textuale. El se dezvăluie doar celui ce e dispus să Înțeleagă contemplînd și meditînd de la sugestiile și aluziile pe care i le prilejuiesc imaginile și unele cuvinte abil alese ale textului. Alegoria, ca și haiku-ul, conține În structura ei, din chiar punctul de pornire, un grăunte de ironie. Ea urmează o pistă falsă, aparent minimalistă, pentru a pune la Încercare perspicacitatea cititorului și a-l Îndemna să exploreze bogăția de relații
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cele evocate. În Întregimea sa, textul și rețeaua de imagini concrete, de conotații, aluzii și sugestii, sînt doar un pretext, o structură stilistică unitară care devine simbol pentru stări spirituale legate intim de experiențe concrete. Și profund Întrepătrunse cu acestea. Alegoria convine și ideii că haiku-ul este o poezie obiectivă, un lirism neexhibat. Autorul de haiku nu-și Încifrează emoția În obiectele pe care le abordează În texte, metaforizarea nu este pentru el un procedeu de a infuza lucrurilor simțirea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acces pe strada Speranței. Jocul de cuvinte este și mai abil atunci cînd sintagma uzitată, la figurat, un substantiv compus, este una deja consacrată. cald la Chișinăuînmugurește chiar și coada de topor Dan Norea Poemul este o frumoasă și desăvîrșită alegorie politică. E o minifabulă. Totul e cu două Înțelesuri. E primăvară (și la Chișinău) și totul Înmugurește după cunoscuta pildă a lui Șerban Codrin: pînă și lemnul din gard. De ce nu și coada de topor? Numai că lucrurile sînt privite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai jos, aparținînd lui Dumitru Radu, ne pot prilejui cîteva observații pilduitoare. Atât a rămas din poveștile verii: prispa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de splendoarea toamnei (ipoteză pe cît de generoasă, tot pe atît de ironică), cerșetorului (căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza nevolnică. Și În celălalt poem, alegoria este ușor de sesizat. Poveștile verii sînt cele ale omului În floarea vîrstei. Prispa este restrîngerea orizontului vieții, retragerea din lume Întro intimitate la care te constrînge anotimpul. De pe ea mai vezi doar, ca prin ceață, scene dintr-un vis
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o prescurtare a expresiei și, ce crezi?!, căci el introduce o consecință suplimentară, nebănuită și de departe mai importană decît banalul plescăit. E un și care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul. Cititorul avizat știe Însă că tot poemul este doar o alegorie și că isprava broaștei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta și deci, cu atît mai mult, pentru viața ființelor și a omului. Saltul este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
oricînd care stă sub presiune și pregetă mai curînd dintr-o constrîngere nedorită. Poemul e prins ca Într-o ramă simbolică Între mugurii de cireș și kimono care ne transportă Într-o stampă de epocă. Adolescenta Însăși, În contextul acestei alegorii cu recuzită japoneză, nu este decît un mugur, un ochi (Închis Încă În vechiul vis) gata să plesnească pe cireșul vechi și Încă viguros al natului. Puse În paralel, plasate sub surdina decenței, cele două așteptări se contaminează de o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și grădina ca Întreg, cum e și firesc, suferă și ea. Prin gardul care o Înconjoară se pot strecura acum intrușii. Și, paradoxal, cea care oricum urma să vină, toamna, o face pe furiș, profitînd de slăbirea Împrejmuirii protectoare. Vrînd-nevrînd, alegoria funcționează și ea. Unde o fi ruptă uluca prin care ne-a invadat pe nesimțite toamna vieții? Simbolismul stelei căzătoare, plin de tristețea că odată cu steaua Încetează și o viață de om, este ingenios atenuat de o ipoteză fermecătoare: se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de vedere, Icoane de lemn, Poarta neagră și Tablete din țara de Kuty semnifică un traseu virtual în care experiența de viață e transpusă în act artistic dinspre pamfletul polemic ca modalitate ludică și expresivă situată în proximitatea gazetăriei înspre alegoria pură, ca ficțiune literară care, la nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care, la nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a-l obliga să se releve"36. Trebuie adăugat că implicitul polemic este detectabil în structura profundă a unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul că satira și pamfletul, chiar și atunci când apar în forma alegoriei pure, reprezintă un act polemic implicit. Polemica explicită este astfel analizabilă în funcție de parametrii care o definesc contextul, circumstanțele enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
motivația bunei-dispoziții. 3. Exegeza publicisticii argheziene Despre publicistica lui Arghezi s-a scris, firește, mult mai puțin decât despre poezia și proza sa literară, fapt explicabil atâta vreme cât critica interbelică, dar și exegeza ulterioară, legitimează doar piesele de colecție în care alegoria și hiperbola stau la baza structurii de rezistență. Între nonfictiv și nonliterar a fost pus adeseori un injust semn de egalitate. Sita cu ochiuri prea mărunte a cernut "balastul" și a reținut doar acele texte care întrunesc condițiile literarității, plecând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]