17,219 matches
-
a fost prins și că toată lumea îi dorea acum moartea... Florin, care, deși încă tânăr, văzuse multe la viața lui, se îngălbeni ca ceara. Își făcea cruce și bolborosea ceva, fără ca nimeni să-l audă sau să-l înțeleagă. Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-și pierde cunoștința. Tocmai ieșise dintr-un bar, cu doi tineri, tot studenți, când auzise primele împușcături. Poate din curiozitate sau sub efectul băuturilor consumate, cei trei o luaseră la goană spre piața centrală, de unde se auzeau strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tânăr, îmbrăcat în alb, se apropie cu grijă, atent să nu facă zgomot. Când îi văzu ochii mari, albaștri, larg deschiși, se opri pentru o clipă, dădu să se retragă, dar se răzgândi. Bună dimineața, dragă, cum te simți? Am alergat până acasă să-ți schimb perfuzia. A fost și Mihai, dar dormeai încă. Nu te speria, sunt doctor, te-am adus aseară... te-am scos de la morgă... Noroc de Mihai. O să-l cunoști, e un stagiar, lucrează cu mine... Într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
umple paharele, cu vodcă, te rog!”. Ne-am sărutat pentru ultima oară, iar Elvira a băut prima. A căzut secerată, iar eu, eu am rămas cu paharul în mână... Mi-a fost frică, Ghiță, să o fac și eu, am alergat în baie și am vomat, asta am făcut eu... Am deschis larg fereastra și am aruncat paharul în stradă, apoi am băut toată noaptea și am vorbit singur. Dimineața, a venit frate-meu, nu știu dacă îl mai ții minte
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
parte a avut un rol în Revoluție. Nu știu ce dracu’ am, dar când plouă mă dor toate oasele. Nevastă-mea spune că-i reumatism, că numai la Amara mă pot vindeca. Acolo a fost maică-sa și, acum, la de ani, aleargă prin curte... Dar ce tragedie ar fi fost dacă, totuși, și dumneavoastră și alții ați fi fost ascultați? Ce s-ar fi putut întâmpla? Am înțeles, sper să nu mă trădeze memoria, că înainte de decembrie ați fost un om obișnuit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
poartă, parcă fiindu-le frică să mai înainteze. Elena intră plângând direct în casă, iar imediat ieșiră copiii lui Petrache, Mihai și Alina. Se uitară câteva clipe la tatăl lor, nu spuseră nimic, apoi se întoarseră, ca la o comandă, alergând după Lucica. Intră întâi Petrache. Pe două mese, puse cap la cap, învelite cu o cuvertură croșetată din ață, era așezată o bătrână slăbuță, răpusă de o boală nemiloasă, doar în douătrei luni. Nu s-a plâns la nimeni că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trimit mașina dacă este ceva urgent. Tati, dar eu vreau să vii acasă, să stai cu noi, copiii râd la școală că nu avem tată, că ai lăsat-o pe mama... Alina nu mai putu continua, izbucni în plâns și alergă la Lucica și Elena, care fumau lângă o fereastră larg deschisă. După ce doi dintre preoți, bolnavi și bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la înmormântare, în una din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sau invers. Mă opresc cât să-i spun cu voce tare că ar fi trebuit să fie deja săpată, tăiată și legată. Nu-mi răspunde. Mă uit la ea și retrăiesc amintiri în care copiii veniți la țară, la bunici aleargă printre rânduri și ea îi răsplătește cu dulceața prăfuită a strugurilor. Copiii s-au făcut mari acum și au descoperit vinul îmbuteliat, dar nu mă lasă inima să-i spun asta. O las să viseze la vremuri trecute și pornesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
răsplătește cu dulceața prăfuită a strugurilor. Copiii s-au făcut mari acum și au descoperit vinul îmbuteliat, dar nu mă lasă inima să-i spun asta. O las să viseze la vremuri trecute și pornesc spre galben. Iubesc floarea soarelui. Alerg spre culoarea ei care, pe măsură ce mă apropii, se desparte în cercuri galbene. Unele, rămase fidele iubi tului lor, îl urmăresc cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Tăcerea lui părea să îi irite pe cei de față, care începu seră și ei acum să îi vorbească răstit, peste strigătele mă celarului. Nu păreau a fi cuvinte de alinare. Din brutăria lui tata, l-am văzut pe englez alergând mai să-și piardă basca. În goana sa, i se prinsese de haină o bucată de beteală care flutura după el. Era pentru prima dată când ieșea din piață cu mâna goală. Mai târziu, măcelarul ne-a povestit că, supărat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din picioare, deși el nu are picioare. Vomit din nou și leșin. Mă trezesc într-o mașină în fața cimitirului și mi se face stomacul noduri de panică: nu-l îngropați fără să vă dați seama pe cine îngropați! Vreau să alerg să le zic că nu a murit un om, a murit un om care patruzeci de ani a dormit fără picioare lângă femeia pe care o iubea, care și-a luat copilul în brațe pentru prima oară fără picioare, care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dormit fără picioare lângă femeia pe care o iubea, care și-a luat copilul în brațe pentru prima oară fără picioare, care a crescut doi nepoți fără picioare. Nu știu ce nseamnă asta dar trebuie să însemne ceva. Dar nu pot să alerg la groapă. Cum alergi spre un om fără picioare? Primul pas spre vindecare e acceptarea. Așa ne au zis la Grupul de Ajutor Reciproc pentru Persoanele cu Dizabilități. Mă numesc Miruna și nu am dizabilități, dar de trei luni mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
femeia pe care o iubea, care și-a luat copilul în brațe pentru prima oară fără picioare, care a crescut doi nepoți fără picioare. Nu știu ce nseamnă asta dar trebuie să însemne ceva. Dar nu pot să alerg la groapă. Cum alergi spre un om fără picioare? Primul pas spre vindecare e acceptarea. Așa ne au zis la Grupul de Ajutor Reciproc pentru Persoanele cu Dizabilități. Mă numesc Miruna și nu am dizabilități, dar de trei luni mi-e rușine să îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deja, am zâmbit dră guț, am bătut din gene și l-am convins pe unul din băieți să mă dea pu țin peste cap. La propriu. Întotdeauna am avut emoții la decolare. Oricum, de data asta n-a trebuit să alerg foarte mult, în câteva secunde am simțit cum îmi dispare pământul de sub picioare. Am ajuns la vreo șapte sute de metri, n-am mai avut răbdare și i-am zis pilotului să-mi arate ce știe. A pornit cu niște acrobații
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă mai poate ajunge. Găsesc sticla de vin. Beau pe nerăsuflate. Mă întind pe jos cu fața spre cer. Ochii au dispărut. Nu există nici o lună. Doar un minunat cer înstelat. Îl privesc lacomă, dar frigul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cred că era cel mai haios aspirator pe care-l văzusem în viața mea: mic, rotofei - așa, ca Anica -, roșu, cu ochi și gură desenate, iar în dreptul nasului începea furtunul. Pă mântul uscat și pietricelele căzute din pantofii credin cioșilor alergau pe furtunul aspiratorului haios. Ostenită de greutăți neștiute, mi-am pus capul pe marginea stra nei. Încercam să vorbesc cu mine, cu Dumnezeu, cu oa meni de de parte, dar mă pierdeam. Mă pierdeam printre zgomotul făcut de aspiratorul Anicăi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
grăbiți. Și mi le-a dat fără să zică nici un cuvânt. Așa, pur și simplu. Fără să le cer, fără să aștepte să o răsplătesc sau măcar să-i zic mulțumesc. După care s-a întors și a plecat spre el, alergând să-l ajungă din urmă. Am rămas sub lumina piezișă a după-amiezii târzii, cu câte o smochină în fie care mână, privind-o cum se îndepărtează. Nu i-am reținut nici măcar culoarea rochiei. În vale, pe undeva printre străduțele întortocheate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
botezase satul, și cu alți copii de prin vecini. Traversam lunca gălă gioși și plini de neastâmpăr. Smocurile rare de iarbă se îndeseau spre curba șo selei asfaltate, din care părea să se desprindă drumul de căruțe pe care ne alergam noi, cu praful lui gălbui spre roșiatic, ca un bunic de nepotul cel tânăr și puternic. Iar podul cel nou, trainic pe stâlpii lui de beton, cu balustra dele de fier, părea că sfidează semeț râul cu apă sărată ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
L-am mai pomenit pe undeva, tot așa, drept exemplu, așa că nu mă mai ostenesc să-i spun numele. Nu merită. Și câți ca el, câți ca el.....asta e marea noastră durere, că prea multe otrepe ne conduc și aleargă după un osicior cât de mic, numai să fie. Că li s-au Întărit dinții și nu le mai place mămăliga. Os le trebuie. Și pentru că veni vorba de os mi-am adus aminte de licitații și cum se câștigă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un bine. Veniseră și așteptau, pentru că tot târgul alergase încoace și aștepta, dar nimeni nu știa și nu credea că poate să li se-ntâmple ceva bun. Prea multe rele li se aruncaseră în față, ca să mai nădăjduiască ceva acătării. Așteptarea lor avea ceva de osândă și blestem. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la el. Hai să-l ajutăm. Să vedem ce are. Până la capătul ogorului era o zvârlitură de băț, dar ele se părea că nu vor mai străbate niciodată distanța aceea. Chircit la pământ, cu fața-n miriște, c-un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
curată. Repede! Trage-ți cămașa peste cap, s-o rupem, să-l legăm. Poate-i oprim sângele. Ce să mai oprim? Nu vezi? Tot sângele s-a scurs din el! Bătrâna se lăsă lângă el în țărână. De ce-ai alergat, îl dojeni, și glasul sau dojana, sau poate adierea aceea abia simțită, venită de la plamele ei părea să-i facă bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau. Toate piesele principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei uimită și speriată, cu gura deschisă, gata să țipe. Cuprins de spaimă, împiedicându-se într-o traversă, făcu doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]