2,594 matches
-
discursului poetic, în vreme ce măsura medie (812) și cea lungă (peste 12 silabe) impun o cadență ritmică gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul - versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor din poezia modernă semnalează grafic impulsurile emoționale, de intensitate și durată diferite, sau fluxul intermitent al ideilor. Rima, element clasic de versificație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aceasta, după cum ți-am spus, ca pocăința ta și a casei tale să fie găsită sinceră, curată, fără răutate și nepătată”<footnote Herma, Păstorul, Porunca II 27, 4-7, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, pp. 298-299. footnote>. Un scriitor bisericesc - Clement Alexandrinul - este de părere ca să-l ajuți pe cel nevoiaș, dar să nu-i încurajezi lenea. Din cele ce el precizează, se poate observa că nici marii filosofi, care au trăit înainte de Întruparea Domnului, nu încurajau oferirea unui ajutor așa încât primitorul
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
nevoiaș, dar nu-i bine să încurajezi lenea. Pitagora spunea că este binecuvântat lucru să ajuți pe cineva să-și ducă povara, dar că nu se cuvine să-l ajuți să și-o dea jos (Pitagora, Symb. 18)”<footnote Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata I, cap. I, 10.1.-10.3., traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D. Fecioru, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 5, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 16. footnote>. În alte stromate, același
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
la origini, că trebuie reînnoite legăturile cu tradiția sa profund filosofică și profund spirituală. Putem găsi aici numeroase puncte de reper, idei-forță pentru generarea unui nou salt calitativ. De asemenea, remarcam faptul că epo-ca noastră seamănă foarte bine cu cea alexandrină, în care diferite școli, doctrine și sisteme își disputau întîietatea, evidențiindu-se hermetismul și gnosticismul. Am considerat că ideile și principiile hermetice revin în forță astăzi, că ele oferă un sistem interesant și pentru știință, inclusiv cea economică, că oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind să fie înlocuite încet, discret, dar sigur, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
zeului egiptean Toth, cel cu cap de Isis. De la el ne-au rămas, grație lui Marsilio Ficino și Cosimo de Medici, 18 papirusuri (dintre cele 36.000 menționate de Menetho) care, potrivit lui Clement din Alexandria, se aflaseră în celebra Bibliotecă alexandrină și care au scăpat flăcărilor, scrieri reunite astăzi în așa-numitul Corpus herme-ticum, tradus la noi la Editura Herald, București, 1997, conținînd texte teologice, astronomice, religioase și medicale, regăsite și în ma-nuscrisele descoperite la Nag Hammadi, ce au născut o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fervoare. Progresul a devenit idolul sfînt căruia știința modernă i-a dedicat multe evanghelii în încercarea fadă de a ne inventa viitorul. Gnosticismul este, în același timp, foarte vechi și foarte contemporan, vital. Anumite similarități între epoca noastră și cea alexandrină din urmă cu 2000 de ani poate explica parțial acest lucru. Un amalgam de credințe și valori își disputau întîietatea atunci ca și acum. Numita Pax Americana seamănă, păstrînd proporțiile, cu celebra Pax Romana, ambele oferind un cadru de desfășurare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
antică. Sfanțul Iustin Martirul și Filozoful vorbise mai înainte despre filosofie (în secolul al II-lea), arătând și unul din scopurile acesteia: „Nădăjduiam să văd pe Dumnezeu fața către față: căci acesta este scopul filosofiei lui Platon”{\cîte 85}. Clement Alexandrinul amintește și el despre scopul filosofiei în viziune platoniciana: „Platon a spus că scopul filosofiei este asemănarea cu Dumnezeu”{\cîte 86}. Tot acest scriitor bisericesc acorda meritul filosofiei de a-i fi condus pe eleni la Hristos, așa cum Legea Veche
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, în col. Părinți și scriitori bisericești, vol. 2, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1997, p. 119-121.} {\footnote 86 Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. XIV, 95.1., traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D. Fecioru, în col. cît., vol. 5, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 364.} au elenii, cât și pe cele ale noastre
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
25.} {\footnote 88 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LI, VI, traducere, introducere, indici și note de Pr. D. Fecioru, 1994, în col. cît., vol. 23, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1994, p. 597.} {\footnote 89 Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea ÎI, cap. I, 5.2., traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în col. cît., vol. 4, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 231.} {\footnote 90 Origen, Contra lui Celsus, cartea a VI-a, cap
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
p. 231.} {\footnote 90 Origen, Contra lui Celsus, cartea a VI-a, cap. ÎI, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Ț. Bodogae, în col. cît., vol. 9, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1984, p. 371.} {\footnote 91 Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata I, cap. I, 7.3., p. 14.} {\footnote 92 P.G., XXXVI, col. 1577.} {\footnote 93 Andrew Louth, op. cît., p. 295; vezi și Justo L. Gonzáles, op. cît., p. 310-311.} Aur, nu întreaga Liturghie care poartă astăzi numele
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
populară, când scoate revista „Grai și Suflet” sub egida Institutului de Filologie și Folclor. „Grai și Suflet"este prima noastră revistă, filologică de ținută și de orientare, la care colaborează prietenii săi: I. Candrea Al. Rosseti, Th. Papahagi, I. Diaconu, Alexandrina Istrătescu, șa. În 1929 era ales membru de onoare al „Societății de etnografie". În vacanța anului 1924 cerceta păstoritul, la bascii din Basses Pyrenees, la Soule. Densusianu a fost și inițiatorul primului congres al filologilor români care sa desfășurat între
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
organice. În aceeași publicație condusă de Ovid Densusianu publică o serie de studii elevii săi: I. Diaconu, Tache Papahagi, I. A. Candrea, Th. Speranția, D.Sandru, Al.Vasiliu, Al.Rosetti, I. Stoian, F. Brînzeu, C. Brăiloiu, L .Preda, T. Gîlcescu, Alexandrina Istrătescu. Între opere de mare însemnătate trebuie menționate înainte de toate 43 culegerile monografice cu privire la graiul, folclorul și etnografia diferitelor ținuturi: Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, Etnografie, folclor, dialectologie folclorul din Rîmnicu-Sarat, Tache Papahagi Graiul și Folclorul Maramureșului 3 D. Sandru ai
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
adusese naționalitățile din Austro Ungaria și asupra acțiunii iredentiste a acestor naționalități. Printre aceste articole se 12 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 126. 13 Comitetul era compus din G. PopaLisseanu, D. Constantinescu, C.D. Dimitriu, Al. Lapedatu, P. Scriban, contribuind G. Enescu, Alexandrina Gr. Cantacuzino, O. Goga, primăria capitalei, Școala de Arhitectură, bănci și ziare, etc., cf. Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura...p. 57. 14 Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, p. 18. 15 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Antunes a fost medic militar, mai bine de doi ani, în războiul de pacificare eșuată a Angolei. A scris până-n prezent 15 romane, între care amintim: "Cunoașterea infernului" (lumea spitalelor de psihiatrie și relația sado-maso între pacient și medic), "Fado alexandrin" (demitizarea Revoluției Garoafelor), "Farsa damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
adusese naționalitățile din Austro Ungaria și asupra acțiunii iredentiste a acestor naționalități. Printre aceste articole se 12 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 126. 13 Comitetul era compus din G. PopaLisseanu, D. Constantinescu, C.D. Dimitriu, Al. Lapedatu, P. Scriban, contribuind G. Enescu, Alexandrina Gr. Cantacuzino, O. Goga, primăria capitalei, Școala de Arhitectură, bănci și ziare, etc., cf. Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura...p. 57. 14 Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, p. 18. 15 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Le système des personnages dans leș Rougon-Macquart d'Emile Zola, Droz, Geneva, 1983, 1997, 1998 HAMON, Philippe, Texte et architecture, în Poétique, 1988, n°73, p.3-26 HAMON, Philippe, Texte et idéologie, P.U.F., Paris, 1997 HAMON, Philippe, VIBOUD, Alexandrine, Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914, Presses Sorbonne Nouvelle, Paris, 2003 HANNERZ, Ulf, Exploring the City. Inquiries Toward an Urban Anthropologie, Columbia University Press, New York, 1980 HASENCLEVER, Walter, Correspondant de presse à Paris (1924-1932), Paris s'éveille, Leș Temps
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Leopardi, afirmă Bronislav Blinski.439 În ele poetul traducător a reînnoit poezia vergiliană eliberând-o de constrângerile clasicizante și redându-i prospețimea versurilor actuale. Spre deosebire de alegerea Georgicelor, ce se potriveau perfect cu personalitatea lui Quasimodo, traducerea din Catullus, continuatorul liniei alexandrine, părea mai puțin previzibilă; totuși, versurile veronezului fuseseră o lectură de tinerețe. În volumul Și pe data e seară din 1942 sicilianul publicase deja două tălmăciri din acest autor, La Sirmione (XXXI) și Lui Quintus Hortensius Hortalus (LXV) incluse, într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
despre un spirit congenial, de care se simțea apropiat deoarece trăia, ca și acesta, cu teamă copleșitoare de moarte: Catullus care ne interesează pe noi, afirmă el, era cel din elegii (nu cel din imnurile sau din epitalamurile de factură alexandrina), în care durerea să umană atinge o coardă eternă, în care nu îl influențează Calimah, ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în care surprinde toate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tradusă și în limba română: Demonul teoriei. Literatură și bun-simț, traducere de Gabriel MARIAN și Andrei-Paul CORESCU, Cluj-Napoca: Editura Echinox, Colecția "Săgetătorul"). * iluzie referențială și intertextualitate. CUSSET Christophe (1999) La Muse dans la Bibliothèque. Reécriture et intertextualité dans la poésie alexandrine, Paris: CNRS Littérature. * rescriere/hipertextualitate; * homotaxă/hetero * taxă. De BIASI Pierre-Marc (2009) Gustave Flaubert: une manière spéciale de vivre, Paris: Éditions Grasset & Fasquelle. * critica genetică; * genetica textului. DEBRAY GENETTE Raymonde (1988) Métamorphoses du récit: autour de Flaubert, Paris: Éditions du
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fabula.org/compagnon/ intertextualite.php. 29 Alte două lucrări importante pentru intertextualitate sunt cele semnate de Annick Bouillaguet L'écriture imitative. Pastiche, Parodie, Collage (1996) și de Christophe Cusset La Muse dans la Bibliothèque. Reécriture et intertextualité dans la poésie alexandrine (1999). Despre clasificările și nuanțările pe care acestea le oferă, vezi infra, capitolul referitor la delimitări taxinomice. 30 Tiphaine Samoyault (Maître de conférences en littérature comparée à l'Université Paris-VIII) L'Intertextualité. Mémoire de la littérature, Paris: Éditions Nathan, 2001. 31
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
verbul meu, se lăudă Marc-Astolphe. Nu sunt un nimeni. Sunt grozav de mondial. Am o mare putere asupra cuvintelor." Iată, de fapt, cheia de lectură dar și subiectul acestui text aiuritor cuvintele, care curg de sus, de jos, în jeturi alexandrine, sau proză fantastică, în ploi de dicționar sau lapovițe ironice. De altfel, semnificativă a fost și reacția lui Moix ca laureat Renaudot: "E un premiu pe care l-au avut și Georges Perec, Céline, Marcel Aymé... E un premiu care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper în absența Absolutului exilat, Meillassoux nu-l putea ignora pe marele poet al hazardului, mai ales că dilema lui Mallarmé seamănă bine cu a sa: cum să iei act de moartea versului alexandrin fără a renunța la poezia metrică, dacă nu împingînd versul liber pînă la forma sa absolută? De fapt, pînă la tăcere... Cert este că, într-o bună zi, poate în joacă, Meillassoux a ajuns să se întrebe din cîte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
teologic și mistic, l-a făcut să meargă mai departe, intuind o logică subterană în poemul "O aruncare de zaruri...", o tentativă de a inventa o nouă metrică, atît în formă cît și în conținut, o metrică la fel de strictă ca alexandrinul și la fel de aleatorie ca versul liber. Aceasta e ipoteza pe care a verificat-o în eseul Numărul și Sirena, scrutînd poemul mallarmean în căutarea indiciilor unei încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
maniacală, ca un adevărat ceremonial plin de simboluri sacre, ce s-ar fi exprimat într-o lectură publică. Dar Cartea nu a mai apărut, poezia trădîndu-și propria liturghie și menirea de rit social prin "uciderea" versului sacru al metricii franceze, alexandrinul. Și atunci, cu doi ani înaintea morții sale, Mallarmé publică acest poem neobișnuit, etalat pe unsprezece pagini duble, jucîndu-se cu toate variațiile și combinațiile tipografice posibile, răspîndite în jurul frazei principale. "Maestrul", pe punctul de a naufragia, aruncă zarurile spre cer
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]