1,290 matches
-
neprimind propunerea Barrere, România ar fi cu totul izolată; guvernul deci voiește ca ea să se primească de viitoarea Adunare, subînțelegîndu-se că evenimentele ce amenință pacea Europei [î]i dictează României necesitatea de-a evita izolarea și de-a se alipi la un grup sau la altul de puteri. "L'Independance belge" se face asemenea organul acestei știri. Ea zice: Situația parlamentară în România e de mult timp turburată și dificilă. Se vorbește de-o apropiată dizolvare a Camerei deputaților. Aceasta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
espresă scriitorii și artiștii maghiari au recurs de la naționalitățile rău informate la naționalitățile ce sunt a se informa mai bine. Compatrioții noștri de altă limbă se vor convinge în curând că e onorabil și cu totul demn de-a se alipi de-o națiune, care, nu numai pe terenul politicei și a puterii politice, dar și pe acela al științei și al tuturor ramurilor artei, are rolul conducător în țară și că egemonia națiunii dominante nu este numai politică și istorică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Înălțau în aerul rece și tare mileurile de cristal ale psalmodiei. Oamenii plângeau ca niște copii, strîngîndu-și la piept icoanele. Mormanul de oase-ncepu să freamăte, scheletele să se alcătuiască din nou, țestele să-și caute trupurile, femurele să se alipească de șold și, crescută parcă de drojdia cântecului nepământesc, o carne nouă și fragedă se-ntinse iarăși pe oasele reci, carne învelită de piele, astfel că, în curând, goi și întineriți, toți la vârsta de treizeci de ani, morții se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Huși tineretul Universitar Fălcian, credem de reamintit faptul că această bibliotecă fondată de studenți în ziua de 13 Aprilie 1931, cu ocazia sărbătoririi rectorului Universității din București, D-l Profesor N(icolaeă Iorga cu un fond de 2030 lei, este alipită bibliotecei comunale N(icolae) Iorga, realizată ulterior din inițiativa comunei și corpului didactic secundar al Județului Fălciu”. Proiectul statutului bibliotecii comunale „Nicolae Iorga” a fost elaborat la 16 octombrie 1931 de comitetul de conducere. Implicarea studentului Ion Gugiuman în problemele
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a jucat o functie istorică, care a determinat întregirea teritorială a statului român în secolul al XIX-lea. De fapt, Unirea Principatelor a început în 1829, cănd prin Tratatul de la Adrianopole, raialele turcești de pe malul stâng al Dunării au fost alipite la Muntenia, motivul fiind acela că Anglia dorea că navigația pe acest fluviu să fie liberă. Restituirea Basarabiei în 1856 s-a făcut deoarece Anglia și Franța deveneau tot mai preocupate de Problema Orientala și de înaintarea spre Constantinopol a
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
își dădu seama că proiectase discursul la un nivel prea modest. Aceștia erau oameni de știință, cercetători. Le oferea descrieri de amator, discuții de sală de așteptare. Se chinui să adauge detalii tehnice care-i scăpau pe măsură ce încerca să le alipească. Discursul nu fu un dezastru absolut. Văzuse și mai rele. Dar nu era demn de un vorbitor principal, nu merita onorariul care-i fusese oferit. Trecu la întrebări, cele mai multe fiind atacuri lente, pe lângă subiect. Sălii îi era milă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a dezvălui piesa de care avea nevoie în întregirea edificiului său. Metoda lui era însă una obscură. Nu avea un sistem în adevăratul sens al cuvântului fiindcă așa ceva nu mai era la modă de mult. În fiecare carte piesele se alipeau și însăși cartea era o piesă nefinisată. Douăzeci de piese extrem de complicate, care se îmbinau perfect și nu duceau nicăieri. La un interviu (pe care Calomfir evita să și-l reamintească), i se pusese întrebarea „ce susțineți dumneavoastră, în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2. Dacă vei jura: "Viu este Domnul!" cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, și se vor alipi de El. 3. "Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: "Desțeleniți-vă un ogor nou, și nu semănați între spini! 4. Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. 5. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: "Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legămînt veșnic care să nu fie uitat niciodată!" 6. "Poporul Meu era o turmă de oi pierdute, păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții, treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul. 7. Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe apostoli. 35. Apoi le-a zis: "Bărbați Israeliți, luați seama bine ce aveți de gînd să faceți oamenilor acestora. 36. Căci nu de mult s-a ivit Teuda care zicea că el este ceva, și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorît, și toți cei ce îl urmaseră, au fost risipiți și nimiciți. 37. După el s-a ivit Iuda Galileanul pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui; a pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba pînă la Antiohia. 23. Cînd a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, și i-a îndemnat pe toți să rămînă cu inima hotărîtă alipiți de Domnul. 24. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt și de credință. și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; 26. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
audă replicile, ca într-un film mut: “El - uscățiv, cu mustățile adunate, cu ceva bătrânesc în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre a nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că e prea târziu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație, dar idila se sfârșește pentru că japoneza coboară în stația următoare. Germanii, priviți ca o națiune în plină expansiune, prusacii cuceritori sunt puși în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe mai târziu luarea acestui oraș și înaintă cu înțeleaptă socotință spre marginea Serbiei, pentru a da atât craiului Serbiei, Ștefan cât și altor guvernatori învecinați și căpetenii de oști posibilitatea de-a trece la el și de-a se alipi de partidul lui, lucru de care până acum fusese împiedecați prin oastea ce sta la mijloc, a lui Musa. Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai în harțe mici, evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condiție a tuturor experiențelor noastre. Numai absolută realitate nu i se poate acorda conform celor înșirate mai sus. El nu-i decât forma intuițiunii noastre interioare. Dacă-i sustragem condiția specifică a sensibilității noastre conceptul timpului dispare și nu-i alipit de obiecte înșile, ci de subiectul ce le privește intuitiv. Cauza din care această obiecție se face atât de unanim, și-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce-l încunjură constituie o unitate cuprinsă. Întregul glob are însă un centru cătră care se grămădește toată N-am amestecat noi românii aceste cercuri? N-am lăsat neobservate locuri mai apropiate interesului bine înțeles al nostru și ne-am alipit de cercuri cu mult mai depărtate? Centrul cercurilor concentrice este incert în viața spirituală a românilor [Nota lui M. Eminescu] {EminescuOpXIV 922} puterea gravității, după legile naturei. Interesul general uman l-am însemnat că ar fi acest centru; dacă acum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din inimă scîntei? Dorești dorul de moarte și nu moartea, fiindcă n-ai ajuns la capătul scârbei de a viețui și ești încă mândru în prada erorii ființării. Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vieții și nici morții. Amândouă sânt îngrozitoare. Voluptate nu există decât în acel dor..., în acea graniță de fioruri ce alcătuiește echivocul dulce și amar al muririi. De câte ori ridic ochii spre cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a uitării și vrăjmășia cugetului împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că pentru el și-ar da oricând viața, și atât de îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul viețuirii îl suferă ca pe un deliciu. Cu cât ești mai lămurit de puținul totului, cu atât te atașezi mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Neavând granițe, spiritul n-are unde să te-nchidă. De aceea, gânditorul este un emigrant în viață. Și când nu te-ai știut opri la timp, rătăcirea devine singurul făgaș al nemîngîierilor tale. Melancolia introduce atâta muzică în năruirea minții! Alipiți de imediat, oamenii respiră prin vulgaritate. Ce poți vorbi cu ei, decât despre oameni? Și încă despre întîmplări, obiecte și griji. Niciodată idei. Și doar numai conceptul nu e vulgar. Noblețea abstracției le e necunoscută, căci, zgârciți cu puterile lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în pasiunea lor terestră, de sânt uneori capabile, pentru o idee, să renunțe la satis facțiile imediate ale lumii. Omenirea nu încape într-o formulă. Atâtea veacuri a umblat prin creștinism după despămîntenire și n-a reușit decât să se alipească mai mult de pământ. Grecii au vrut să se lege de lume și au sfârșit în cultul ideilor. Francezii n-au vorbit decât despre rațiune, pentru a-și umple istoria de irațional. Chiar romanii, care dintre toate popoarele s-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
micuța asta. Chiar dacă a orbit, tot își dă seama că cele mai venerabile clădiri ale cetății sunt reutilizate de propaganda im perială. Mulți au ochi și totuși nu observă cum noile mesaje ide ologice se juxtapun celor vechi. Altele sunt alipite. Sau poate-și dau seama, dar n-au curajul să vorbească. Nici măcar să întrebe de ce răposații prinți sunt asemănați cu Castor și Pollux ... Merge încet, cu preotesele după ea. Și mai important este însă rolul jucat de noile construcții care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă o deosebire față de composesorate, care rezultă din asocieri ale proprietăților individuale (Caramelea, 1944). Informațiile istorice arată că Vrancea a fost locuită fără întrerupere încă din neolitic, fiind organizată într-o succesiune de formațiuni protostatale independente. Teritoriul a fost oficial alipit Moldovei, menținându-i-se autonomia, în anul 1482, când a fost stabilită granița cu Țara Românească pe râul Milcov. Menținerea autonomiei sale pare a fi datorată, într-o mare măsură, rolului său de apărare, de marcă. Toate mențiunile istorice se
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
le poseda și anume numai cele pozitive, celelalte erau cu abilitate camuflate, ocolite. Pentru istoriile de familie avea o memorie de-a dreptul fantastică și, deseori, de-a lungul anilor i se întâmplase să descopere noi aspecte pe care le alipea la arhiva celulară, fără să le încurce vreodată, fără să greșească atunci când era vorba, de pildă de Ionescu I. și Ionescu B. ea făcea oricum o distincție netă, imposibil să-i poți reproșa că ar fi zădărnicit vreodată informații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ție impulsurili În frâu, și mi-am zis că să dau cuminte ascultare la ordenu ăla, poa că fără voia lu maître d’hotel. Nici bine nu m-am tras, c-am și ginit pă bune că șleahta țalilor Îmi alipea masa la una mai baștană, iar statu major dân salon să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția dă chilipirgiu creol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]