2,520 matches
-
scrisul zilnic la vastul edificiu al "Jurnalului infidel", să-și ia în posesie sinele necunoscut și să facă prognoze pentru destinul literaturii române în mileniul III: redescoperirea gândirii mitice/sacre, un nou mod de experiență religioasă, o nouă idee a alterității, și chiar o nouă utopie filosofică. Nu lipsesc reglările de conturi cu scriitori români, tip Petru Popescu, N. Tertulian, Paul Goma, Ion Vianu, Tudor Vianu ("complice pozitiv" al regimului), Eugen Simion, Ion Ianoși etc. Concluzia lui Bujor Nedelcovici este că
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pare evident, această amprentă a inteligenței fantasmate, întruchipate de varii personaje construite anume pentru a ocupa rolul decriptor în roman, se regăsește în toate categoriile discursului epic, de la naivitatea (procedurală în roman a) observației primelor personaje raisonneur(s), întoarsă spre alteritatea "obiectivă", pînă la fatala indecizie a "hermeneuților" clipei, ai abisului conștiinței sau ai actului revelator, pentru care lumea se exprimă în și doar pentru că o dată cu propriul eu. Sondaje în materia universală a posibilităților de a cunoaște, romanele înscriu o contribuție
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă (...). Bufetul Hallipa era un parvenit. >>" (7) În sens larg, pătrunde în roman o formă de alteritate discursivă, care este vocea interioară a personajului în plin proces de analiză și nuanțare a modalităților de înțelegere. Pe o intuiție care nu este altfel decît glorificată, romanul își așază temeliile. Ceea ce rămîne însă, ca sentiment la lectură, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fi în mintea celuilalt este, într-un sens, cum o arată Jean-Jacques Lecercle, unul din impulsurie vii ale umanului, satisfăcut în literatură. Intră, de aceea, între indicii de ficționalitate, de literaritate, semnificînd mai larg ieșirea din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Firește că nu poate s-o facă decît interpretînd semnele, interpretare care este aleatorie, sursă de neînțelegeri etc. Această dorință de a intra în conștiința celuilalt, pe care viața cotidiană ne-o refuză, ne-o îndeplinește literatura. Am acces la alteritate, iar acest acces îmi permite să revin asupra mea în condiții mai bune".(3) În fond, tirania posibilităților, cauza primă a disperării îndrăgostitului gelos (ce caută, interpretează, nu doar din lipsa certitudinilor, ci și din suspiciune, de teama mistificării), revine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
știință și tehnică, dat fiind că arta pune delicata problemă a specificității: ea nu poate fi prin urmare decât națională. De unde, exigența infuziei de idei în primele domenii și nevoia unui contact cu realitatea autohtonă în ultimul. Deschiderea spre sugestiile alterității rămâne însă o atitudine firească, sapientă și mereu actuală. Asemenea reflecții se reactivează în clipa de față, care e una a reintrării noastre în lume, după o lungă și tragică paranteză, în care s-a putut închipui, demențial, izolarea societății
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe lumea din afară și contând pe spiritul nostru receptiv, ține de ordinea bunului simț. Cosmopolitism? Așa a fost calificată poziția lui Eminescu, afină, și replica lui e notorie: "Cosmopolitismul nu există decât ca simulațiune, ca fățărnicie." Deschiderea spre valorile alterității e însă un fel de a asigura mai buna cunoaștere de sine și de a stimula spiritul creator în orice comunitate. Text pregătit (15 ian 1990) pentru "Ideea Europeană" INEVITABILA ÎNTREBARE Ori de câte ori o comunitate e pusă în fața unui fragment greu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
integrare socială își pune sigiliul asupra valorii unei comunități. Cu cât mai armonioasă, mai deplină acea integrare, cu atât mai fecundă se arată comunitatea respectivă, a cărei vârstă culturală se poate defini și prin felul cum știe să integreze discursul alterității. Armonia, pe cât e posibilă în acest domeniu, nu se poate închipui fără cea mai deplină libertate a presei, fără exercițiul nestânjenit al acestui regulator social. Când puterea tinde să limiteze acel exercițiu, ea se subminează în fond pe sine. Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și de criză, au poposit studioșii români care au pus apoi bazele statului nostru modern. Ei țineau de "altă Europă", una care se revendica de la ideologia libertară și democratică a Occidentului, în timp ce rușii, cu potențialul lor enorm, își impuneau deschis alteritatea, manifestând din capul locului o independență de spirit care îi plasează dincolo de eternul lamento polonez și de tânguioasa melopee românească. Unii abordează revoluția à la française, ceilalți într-un fel propriu, întemeiat pe solidarități ce nu implică atârnare. Rușii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mari și cele mici. A curs multă cerneală pe această temă și suntem încă departe de a ne putea odihni în consens. Noile generații preiau obsesii îndelung pregătite de istorie și le sporesc vigoarea. Cum trebuie să ne definim față de alteritate? Unde ne situăm în lume? Ce putem face pentru a ne asigura o poziție onorabilă în raport cu aceasta? Sunt chestiuni ce răzbat destul de frecvent în presă și ele obligă, se înțelege, la noi eforturi autocognitive. Felul în care se discută apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Tragica segregație socio-politică de după ultimul război mondial, adâncind un proces mai vechi, ne-a aruncat din nou în afara marilor curente de idei și preocupări. Ea ne-a inculcat, în timp, sentimentul unei izolări tot mai depline și chiar al unei alterități ireductibile. A trebuit să vină seria de revoluții din centrul și sud-estul Europei pentru a ne sili să regândim toată problema. Nu e doar problema noastră, însă la noi procesul reintegrării comportă o conotație specială, dată fiind criza de prestigiu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scăpare. Căci jocul cu oniricul, cu un dincolo periculos prin trădarea realului (doar în vis s-a putut, practic, realiza protagonistul încă din adolescență, transformând realitatea într-o eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unui cuib de cuci, dar și de diverse exploatări literare ale spațiilor demonice anatemizate în Vechiul Testament), fiecare metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că ipostaze ale unei alterități neliniștitoare; fereastră și oglindă că spații de trecere înspre un dincolo ambiguu, ce poate fi deopotrivă taumaturgic și funest; apă că vehicul al păcatelor individuale și al morții colective; cartea veche și rară, cu simbolistică oculta; corpul că ilustrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
luptă între exotism și occidentalism sau, în ziua de azi, între acel "boom" și o literatura care nu mai are nevoie să arate pașaportul." Gustavo Guerrero, Nueva narrativa del extremo Occidente, Letras Libres, Buenos Aires, ianuarie 2007, p. 1. Identitate și alteritate este laitmotivul când se încearcă a defini raportul dintre literaturile din așa-numita "Lume Nouă" și Europa, efortul acestora de a-și găsi un loc în cultura lumii, orice cultură având ca obiectiv păstrarea propriei identități și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o lume dominată de o modernă putere coloniala europeană, cu naturaliștii săi, cu comercianții și cu propriile lor interese, prejudecăți și idealuri. America Latină apare în conștiința europeană ca entitate independența, are deja dublă amprenta: distanță-diferență și exotism, poartă sigiliul unei alterități radicale. Poate că la începutul secolului al XX-lea putem încă spune, ca și iezuitul Acosta în secolul al XVI-lea, ca a compara Europa și America este ca și cum ai confundă ouăle cu castanele. Lucrurile se schimbă când, alături de Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
conștiințe că un obiect străin cu viața proprie", spune autoarea citată. A lua act de această nouă conștiința îl plasează pe personajul din Greață în alt gen de raport cu lumea, unde tocmai conștiinței îi revine rolul de a aduce alteritatea, contrariul, în fața unei lumi amenințate de reificare, însă aceste perspective noi o fac "străină" altor conștiințe: S-a produs o schimbare în ultimele săptămâni. Dar unde? Este o schimbare abstractă care nu poate fi definită nicicum. Oare sunt eu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
argentinas, teorías e investigaciones, con un ensayo sobre el tango, Buenos Aires, Ricordi Americană, 1936. VUARNET, J.N., Le philosophe-artiste, Lignes Essais, Paris, 2004. REVISTE Acta Yassyensia Comparationis, Editura Universității Al.I. Cuza Iași, numerele 1/2003: Occident / Orient; 2/2004: Identitate / Alteritate; 3/2005: Imagologia exodului. . Editură JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, țel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED ÎN ROMÂNIA 1 Ernesto Sábato, Abaddón, Exterminatorul, Univers, București, 1986, p. 37. 2 Cioran, Tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
explică conceptul de identitate personală distingând între identitatea IDEM și identitatea IPSE, cele două componente interdependente ale identității, unde IDEM reprezintă nucleul dur, centrul, forma stabilă, constantă și permanentă în timp a identității, iar IPSE înglobează și chiar stimulează schimbarea, alteritatea, desemnând variațiile, zona dinamică a sinelui, ambele coexistănd în interiorul aceluiași individ, Ada Brăvescu observa că personajul blecherian își explorează la maximum latura IPSE, dorindu-și să fie altcineva sau altceva, să-și suprapună sinele pe un alter. Ar accepta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
teme structuraliste, folosind referințe la logică și istoria ei pentru a vehicula obsesiile ne(o)marxiste ale textualismului militant (printre care teama de elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu continuă povestea alterității invocându-i pe Derrida, Joyce, Levinas, Blanchot, Martin Buber, Deleuze, Nietzsche (autori de orientare diversă și cu toții străini spiritului și literei materialismului dialectic), formatorul de combatanți pe frontul marelui război al oțelului (re-călit prin examene ideologice trecute de altfel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cele pe care le-a frecventat căutătorul lânii de aur în caierul de el însuși încâlcit prin re-babelizarea comunicării eseistice. *** Anul crucial al diferențierii pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care se respectă) îl conduce spre postularea a patru ispite în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
care se vor desprinde parcelele de semnificat (numite câmpuri semantice). 2. "Imaginea corpului" la care se referă citând à tort et à travers două autoare (de ce oare această discriminare de gen când este vorba de trup?) nu este cea a alterității (a celuilalt, pentru a vorbi mai limpede), ci a ipseității, a instanței care se percepe. Deplasarea semantică duce la deformarea perspectivei (este ca și cum ai vrea să vezi pe fața oglinzii un obiect arătat spatelui obiectului reflectant) și e greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
bouton de la rose. Ani(versarea), nu. Om ține minte amândoi această dată. Punerea în balans în aceeași notă a unei aniversări oficiale cu un eveniment personal este marca personală a lui Elpi, acea mișcare constituind în mai mare măsură decât alteritatea trăsătura definitorie pentru "vhenakhodimost' ", asupra căreia voi reveni. Pentru o reprezentare a complexității de registre simbolice, trebuie să acceptăm că "le bouton de la rose" nu este o simplă codificare, o componentă de jargon (inter)personal (entre nous), ci o trimitere
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
împreună cu noi de cei ce ne-au citit (pe sărite sau pas cu pas, e treaba fiecăruia). MX: Ai putea fi mai explicit. Sau poate să traduci? DAK: "Exotopie" i s-a spus cândva, dar azi înseamnă mai mult decât "alteritate". Subiectul este iar la zi, cercetătorii ruși îl "titilează" cu mare aplicație. Sumar, am putea spune că e "întrulocarea celor nepereche": tristețea cu umorul tonic, "conformitatea" cu "nesupunerea fără de margini", credința-n Cel de Sus și practicarea anuală a Sărbătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de peisaj, etnografice, culturale, fizice, psihologice, biografice ș.a.m.d. Această frescă cu sute de personaje și figuranți, pecetluiți de Răul, paranoid nazifascist, are suflul istoric al pieselor lui Brecht și disperarea obiectivă a textelor lui Kafka, fibra morală și alteritatea naratorului, după un an de sclavie și tăcere, fiind o supremă probă de noblețe, civilitate și rezistență față de o hidră monstruoasă, pângăritoare a vieții personale și totodată a omenirii. Testând psihologia acelei comunități ieșite parcă din iadul dantesc, Primo Levi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]