7,971 matches
-
Wallbanger. Tipul de la graniță zice: — Ca să vă dau voie să intrați în Statele Unite, trebuie să vă controlez pașapoartele, vă rog. Brandy își udă buzele cu limba și le face să lucească, cu ochii umezi și luminoși. Eșarfa ei de brocart alunecă pentru a-i arăta decolteul, în timp ce se uită la tipul de la graniță și zice: — Scuzați-ne o clipă. Brandy se lasă pe spate în scaun și geamul lui Seth urcă de tot, zumzăind. Torpilele mari ale lui Brandy inhalează puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Două luni n-am putut sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două coaste, și nu le-am mai văzut niciodată, zice Brandy. E ceva în Biblie despre scoaterea coastelor. Crearea Evei. Brandy zice: — Nu știu de ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
douășpatru. Când Brandy avea șaișpe, eu aveam cinșpe. Când Brandy avea șaișpe, poate că Manus făcea deja parte din viața noastră. Nu vreau să aud asta. Cea mai frumoasă rochie antică s-a dus pe copcă. Mătasea și tulul au alunecat, au căzut, s-au prăvălit pe podeaua cabinei de probă, și sârmele și osatura sunt rupte și desprinse, lăsând doar câteva urme roșii care deja dispar pe pielea lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
om la patruzeci și cinci de ani, în acel an, către toamnă va împlini patruzeci și șase, burlac, se simțea primejduit de vîrstă și de împrejurări, nu e ușor să te stăpînești cînd vezi cu ochii tăi cum începi să aluneci din ce în ce mai tare către capătul celălalt al vieții. Pînă în urmă cu cîtva timp, nici nu-i păsase de asta. Pur și simplu nu se gîndise că și el se-poate îmbolnăvi, că și el poate fi privit cu îngăduință de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmi raportezi direct mie". Asta înseamnă că misiunea se afla sub cel mai mare secret, rezultatul investigației sale privindu-l doar pe Mihai Mihail. N-a schimbat decît cîteva cuvinte, dar a simțit că deja transpirase deasupra buzei, picurii sărați alunecînd încet pe la colțul gurii. Și-a scos batista, s-a șters îndelung, de parcă ar fi vrut să șteargă urmele unei slăbiciuni. Nu era nici un fel de slăbiciune, ci o emoție adevărată, adîncă. După aproape cinci ani Mihail socotise că putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională, era și de mirare cum nu i-a făcut de petrecanie Cocoș, cu un ins ca el nu era bine să faci nici măcar cinci pași împreună că te vinde, s-au dus deci în Cotroceni, unde ziaristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce-i ieșea pe gură. A fost o vizită foarte protocolară, care s-a terminat cît se poate de neprotocolar. Poarta de fier s-a deschis singură cînd a ajuns în fața ei, un țăcănit sec întîi și după aceea a alunecat înlăuntru prin propria-i greutate. Asta însemna că domnișoara K.F. îl aștepta. Îl aștepta și îl pîndea din spatele ferestrei colorate, a vitraliului, privind printr-o crăpătură a sticlei. Apoi i-a ieșit în întâmpinare, în prag, fără să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei între ei, să-și dea curaj. Și l-au adus și pe maimuțoiul de Balbo. Știi că m-a refuzat?" IV Raportul prezentat de Bîlbîie era lung, plin de repetiții, când te așteptai să semnaleze ceva cu adevărat interesant aluneca printre degete, Bîlbîie ăsta, luînd-o peste arătură și crezînd că știe el ceea ce-i important. Încă nu se învățaseră, nu pricepuseră că pe el, ca șef al Serviciului, nu-l ajută cu nimic ceea ce cred detectivii și inspectorii că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît trei-patru secunde. A simțit că-l cuprinde panica. Va lovi! Dar unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei... În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație, împiedicîndu-se într-o tabacheră, un portțigaret, se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pom pe cel dintre ei care se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru a-și lua seama, mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi la altceva decît la ceea ce putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a asculta, a se supune altor judecăți, altor voci. Iar teama asta era scîrboasă, paralizantă. În vremea războiului își făcea o mie și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine "călătoare" pe uscat, mai ales dacă e vorba de un sol nisipos, ca mai toate malurile Dunării de jos și ale Siretului, dacă planul de lucru nu e bun și la mijloc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în întunericul lor două lumini intermitente, portocalii, trebuiau să fie semnele unei fluctuații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un fel sau altul. Viitorul este o necunoscută la fel de mare ca trecutul nostru!" Era una din "șmecheriile" sale cu care năucea orice partener de discuție. Un astfel de paradox te făcea să-ți pierzi controlul asupra discuției, să începi să aluneci într-o băltoacă, e drept, destul de plăcută dacă apuci să te bălăcești în ea, de lucruri "văzute altfel". Pe un ins cu un temperament lenevos cum era Cantaeuzino chestia asta trebuiți să-l dea gata. Prințul nici măcar n-a clipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ridică, ținând în mână pielea sângerânda a nenorocitului, între lemne nu mai rămăsese decât un cocoloș de carne însângerata, care se zbătea în cea mai cruntă agonie. Hiro Tavaeárii se grăbi să dea semnalul eliberării Mararei din legături, iar această alunecă rapid peste corpul sălbaticului, punându-i în acest fel capăt suferințelor. Provele gemene ale catamaranului despicară în sfârșit valurile, legănându-se apoi ușor pe apele liniștite ale golfului lui Farepíti și, pentru prima oara în viața sa, Tevé Salmón își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu cele mai bune prietene, fata se ridică în picioare și lasă că fustița din frunze și flori să-i alunece până pe nisip, rămânând complet goală în lumina tremurătoare a focului. Apoi lua o centură pe care și-o împletise singură din pene colorate, și-o puse împrejurul mijlocului și îi înmâna capetele lui Tapú Tetuanúi, care se află la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mare, mare și iarăși mare. Și după aceea, mare. Și-apoi din nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei de acord că aceasta era cea mai bună soluție, în aceeași zi Mara’amú începu să bată cu mult mai multă forță, marea se ridică în valuri uriașe, care păreau să-i împingă spre victorie, iar Marara începu să alunece spre nord-vest cu o asemenea viteza, încât s-ar fi putut crede că lua parte la o formidabilă întrecere. Se văzură nevoiți să pună doi oameni la cârma ca să poată s-o stăpânească, iar Navigatorul-Căpitan își demonstra încă o dată profunzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că erau bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]