1,306 matches
-
din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând pe sub becul chior din capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar din gâtlej nu i-a ieșit decât un geamăt
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
copii care merg la grădiniță sau la școală. Când eram pe punctul de a-i depăși, atenția mi-a fost atrasă, involuntar, de spusele băiatului, care se confesa drăgălașei codane. Încerc să redau, cât mai fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X- a sau a XI-a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți, săptămâna următoare) și distracția a fost pe cinste. M-am cam matolit și nu mi-am dat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi” (C. Beldie, op. cit., p. 166)... Tunsă á la garçonne și cu atitudini foarte libere, „prietenă” a scriitorilor de la Terasa Oteteleșanu, Mica Bogdan-Pitești a servit, cu nurii ei androgini, drept model unor pictori precum Camil Ressu, Pallady sau Pascin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil. Doar genunchii se văd proeminenți, picioarele sprintene și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu mă observă. Zmeul Zmeilor e la o partidă de șah cu Priculiciul. I se spune Zmeul Zmeilor, pentru că e singurul zmeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a mai avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
braț, pe care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i soluția, este neapărată nevoie să dați impresia unor aventurieri adevărați, nu știam cum s-o întorc ca să vă dați seama unde voiam să bat. Băieții buni la toate, care știu și să vorbească și să tragă cu arma, cu alură de intelectuali și derbedei în același timp, pregătiți atît pentru improvizație, cît și pentru previzibil. Cu atitudinea asta este practic imposibil să dăm greș, zice Monte Cristo. Mie cel puțin îmi vine ca o mănușă. Știți foarte bine că filmele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Îndreptare grabnică a defecțiunii. Ați văzut ce a ieșit. M-am zăpăcit cu totul. Se apropie Anul Nou... Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și nu știu ce să aleg. Nu-mi imaginam că pentru un fleac ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Opiumul a Întrebat mirată: De unde știi de chestiile astea? De la Flavius-Tiberius, a zis el fără să clipească. Bănuia că Regina se va bucura să aibă vești de la elevul acesta straniu care, o vreme, călcase pe urmele ei În liceul cu alură cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o zi Violeta l-a Întrebat cât se poate de firesc: Spune-mi cum era Regina? El a ezitat o clipă apoi a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pereți boltiți medieval, triplîndu-se în partea de sus, purtând ferestre în ei. La a doua masă, beau votcă din niște păhărele cât unghia, un taximetrist mătăhălos, un lungan numai os, lipit de propriu său trenci imens, tuns scurt, albit, cu alură de înotător și un personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și în toate direcțiile sclipirile de fachir. Și prin toracele căruia, IF-ului i se năzări că întrevede siluetele țigăncilor de afară, ce-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu îl lăsară nici să răsufle. Îl săltară fără bagaj și fără să-i dea multe explicații. Omar petrecu o noapte la secție, fiindcă le trebuiseră patru ore ca să găsească un interpret. Se trezi în fața unui anchetator tânăr și cu alură de seminarist la teologie. „Unde-i găsesc pe ăștia?“, gândi Omar. Era, cu siguranță, un produs al „democrației recente“ și, cu toate astea, calmul lui doct și cămașa de calitate, impecabil călcată, îi dădură încredere. Faptul că putea vorbi în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă, părăsindu-și soția spre a-l urma pe un domn (notat doar cu inițialele) M.N. În Sud, o căpetenie de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie, sunt doar trei portrete minuțios descrise la mijlocul veacului al XIX-lea de Fromentin. Atunci să fie vorba de mai mult decât despre un mit? De un arhetip? (Deși arhetipologia tradițională nu Îl recunoaște.) Părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de avere moștenită la 21 de ani dinspre foarte vârstnicul tată (pierdut la doar 6 ani), se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează mereu o alură de artist „șic”, cum Își Înnoadă neglijent cravata neagră, lăsată să cadă peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
reușită, va consterna «pe toți capsomanii»; plimbându-se În trăsură cu Ferdinand de Montesquiou, cei care-l văd «erau scandalizați» ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-lea, pe Lytton Strachey În redingotă, pe Schwob și Jaurès cu canotieră În plin noiembrie, pe Cocteau În duffle-coat, pe bătrânul duce de Montmorency „În haine roase, cadaveric, acoperit de mușchi și licheni, cu jobenul sub braț, formidabil totuși ca alură și eleganță”, pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici, cu inconfundabilele sale platform-boots, sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
autorilor. S-a vorbit, pornind de la În căutarea timpului pierdut al lui Proust, despre „complexul Albertinei”, transfer În heterosexualitate al acestei obsesii. Atracția pentru bărbații de același sex e transpusă subtil În relații ambigue cu tinere fete sau femei cu alură ușor masculinizată. Cât despre Întâlnirea dandy-lor cu celălalt tip feminin, prostituata (fie ea și de rang), resorturile care Îi determină să o accepte sunt și mai complicate. Pe de-o parte, faptul că sexualitatea acestor femei „se vinde” fără sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
instinctelor și pulsiunilor naturale”1. Cât despre postùrile corpului dandy, despre acel repertoriu de gesturi care alcătuiesc ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos, picior peste picior, totul e studiat Îndelung, pentru că totul trebuie să producă efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul său. Maimuțăreala nu Înseamnă asemănare. Poți mima o alură sau poți lua o poză, cum ai fura forma unui frac; dar comedia e obositoare, iar masca e crudă, Îngrozitor de purtat chiar pentru cei hotărâți să conspire Împotriva dandysmului, dacă ar fi cazul. Cu atât mai mult pentru drăgălașii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
umflate. Rezultatul era de-a dreptul impresionant. Dacă Anna Sui1 sau Marc Jacobs 2 le-ar fi văzut, primăvara următoare ar fi invadat podiumurile prezentărilor de modă din New York. Fata care încerca s-o înveselească pe prietena ei avea acea alură adolescentină tipică: două bețe legate unul lângă altul, picioare lungi și subțiri, pliurile fustei atârnându-i exact acolo unde ar fi trebuit să se afle fundul. Avea părul prins în niște noduri micuțe, crețe și negre, strâns lipite de scalpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveam de ales, așa că am lăsat adresa de la hotel, Carbonnaire 8, și m-am grăbit spre sala de așteptare, căutând cu privirea pe cel despre care știam că trebuie să mă preia. L-am zărit destul de repede: un tip cu alură și față de șofer profesionist, dar cu niște ochi imenși, neverosimil de verzi, ținea În mână un mic banner inscripționat cu numele meu și cu sigla Congresului. Nu părea nici mirat, nici deranjat de Întârziere. Mi-a urat bun venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În vârtejul revelațiilor pe care mi le produseseră dialogurile cu Howard și Eveline, aproape că uitasem de ea. Psihic robust, de peizan carpato-danubiano-pontic, ce mai! Biroul doctorului Wagner era Închis. Prin preajma ușii patrula Însă, ca din Întâmplare, un individ cu alură tipică de bodyguard. Erau mulți ca el pe coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]