1,626 matches
-
plămânului este schimbul de gaze respiratorii; în acest context este foarte important de discutat despre bariera care separă sângele din capilarele pulmonare de aerul alveolar. Această barieră are o grosime mai mică de ½ µm și este alcătuită din celule epiteliale alveolare (acoperite de surfactant), spațiu interstițial și celule endoteliale capilare. Sângele ajunge la acest nivel de la inima dreaptă prin arterele pulmonare; acestea se ramifică până la capilarele pulmonare. Capilarele se întind de-a lungul peretelui alveolar și formează o rețea densă de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și este alcătuită din celule epiteliale alveolare (acoperite de surfactant), spațiu interstițial și celule endoteliale capilare. Sângele ajunge la acest nivel de la inima dreaptă prin arterele pulmonare; acestea se ramifică până la capilarele pulmonare. Capilarele se întind de-a lungul peretelui alveolar și formează o rețea densă de vase interconectate; de fapt sângele formează un strat aproape continuu la nivelul peretelui alveolar. La presiune capilară normală nu toate capilarele sunt deschise, dar deschiderea capilarelor are loc când presiunea crește (de exemplu, în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
nivel de la inima dreaptă prin arterele pulmonare; acestea se ramifică până la capilarele pulmonare. Capilarele se întind de-a lungul peretelui alveolar și formează o rețea densă de vase interconectate; de fapt sângele formează un strat aproape continuu la nivelul peretelui alveolar. La presiune capilară normală nu toate capilarele sunt deschise, dar deschiderea capilarelor are loc când presiunea crește (de exemplu, în cursul efortului). Când toate capilarele sunt deschise, mai mult de 80% din aria alveolară este practic disponibilă pentru schimb de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
strat aproape continuu la nivelul peretelui alveolar. La presiune capilară normală nu toate capilarele sunt deschise, dar deschiderea capilarelor are loc când presiunea crește (de exemplu, în cursul efortului). Când toate capilarele sunt deschise, mai mult de 80% din aria alveolară este practic disponibilă pentru schimb de gaze. Plămânul are și o irigație sanguină de proveniență sistemică (arterele bronșice, care iau naștere din aortă), care se distribuie de fapt la nivelul arborelui bronșic; fluxul sanguin prin arterele bronșice este de ~100
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
pentru diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator. Ascultarea zgomotului laringo-traheal înafara zonelor specifice de ascultație (la nivelul parenchimului pulmonar) poartă numele de suflu tubar și este caracteristic proceselor de condensare pulmonară (pneumonie, bronhopneumonie). Murmurul vezicular își modifică caracterele ascultatorii în procese inflamatorii alveolare și este diminuat în procese pleurale cu acumulare de lichid în cavitatea pleurală. Rezistența căilor aeriene In mod normal rezistența la trecerea aerului este foarte mică, astfel încât pentru a mobiliza aerul în cursul procesului de ventilație este necesară o diferență
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
a căilor aeriene (de exemplu, în astmul bronșic). Un alt factor determinant al calibrului căilor aeriene este tonusul mușchiului neted bronșic; acesta este sub control vegetativ. Stimularea simpatică produce dilatație, pe când activitatea parasimpatică produce constricție bronșică. O scădere a PCO2 alveolar are ca rezultat hiperventilație sau o reducere locală a fluxului sanguin pulmonar care, de asemenea, produce bronhoconstricție, probabil prin acțiune directă asupra mușchilor netezi ai căilor aeriene. Constricția bronșică are loc reflex prin stimularea receptorilor de la nivel traheal și a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
este egală cu cea intrapleurală, presiunea transmurală de-a lungul acestor căi aeriene este de 5 cm H2O și are tendința de a le menține deschise. In B, la începultul inspirului, presiunea intrapleurală scade la -7 cm H2O și presiunea alveolară scade la - 2 cm H2O. Se presupune că în acest moment există modificări neglijabile ale volumului pulmonar astfel încât diferența de presiune dintre spațiile intrapulmonar și alveolar rămâne la valoarea de 5 cm H2O. Există totuși o presiune mică dea lungul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
In B, la începultul inspirului, presiunea intrapleurală scade la -7 cm H2O și presiunea alveolară scade la - 2 cm H2O. Se presupune că în acest moment există modificări neglijabile ale volumului pulmonar astfel încât diferența de presiune dintre spațiile intrapulmonar și alveolar rămâne la valoarea de 5 cm H2O. Există totuși o presiune mică dea lungul căilor aeriene datorită rezistenței la fluxul de aer; valoarea acestei presiuni este de -1 cm H2O. In acest loc observăm că presiunea transmurală care menține căile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
o presiune de 8 cm H2O pentru a menține deschise căile aeriene. Se descriu modificări importante la începutul inspirului forțat (D). Presiunea intrapleurală crește foarte mult, ajungând la aproximativ la 30 cm H2O. Diferența de presiune dintre spațiile intrapleural și alveolar este tot de 8 cm H2O deoarece volumul pulmonar s-a modificat prin cantități neglijabile la începutul inspirului. Astfel, presiunea alveolară este acum 38 cm H2O. Din nou este o presiune de-a lungul căilor aeriene datorită rezistenței acestora la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Presiunea intrapleurală crește foarte mult, ajungând la aproximativ la 30 cm H2O. Diferența de presiune dintre spațiile intrapleural și alveolar este tot de 8 cm H2O deoarece volumul pulmonar s-a modificat prin cantități neglijabile la începutul inspirului. Astfel, presiunea alveolară este acum 38 cm H2O. Din nou este o presiune de-a lungul căilor aeriene datorită rezistenței acestora la flux care are o valoare de 19 cm H2O. Se mai observă că la o presiune de 11 cm H2O la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
a le închide; căile aeriene sunt comprimate și parțial închise. In aceste condiții, fluxul este independent de presiunea din aval, fiind determinată numai de diferența dintre presiunea din amonte și presiunea din afara tubului colabat. In cazul plămanului, acesta devine presiunea alveolară minus presiunea intrapleurală. Putem trage două concluzii importante. Nu are importanță cât de puternic este expirul, debitul nu poate fi crescut, deoarece, atunci când crește presiunea intrapleurală crește și presiunea alveolară. Presiunea de conducere (presiunea alveolară minus intrapleurală) rămâne constantă ; aceasta
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
presiunea din afara tubului colabat. In cazul plămanului, acesta devine presiunea alveolară minus presiunea intrapleurală. Putem trage două concluzii importante. Nu are importanță cât de puternic este expirul, debitul nu poate fi crescut, deoarece, atunci când crește presiunea intrapleurală crește și presiunea alveolară. Presiunea de conducere (presiunea alveolară minus intrapleurală) rămâne constantă ; aceasta explică de ce debitul este independent de efort. Debitul maxim poate fi determinat parțial de forța de recul elastic a plămânului; aceasta este generată de diferența dintre presiunile alveolară și intrapleurală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
cazul plămanului, acesta devine presiunea alveolară minus presiunea intrapleurală. Putem trage două concluzii importante. Nu are importanță cât de puternic este expirul, debitul nu poate fi crescut, deoarece, atunci când crește presiunea intrapleurală crește și presiunea alveolară. Presiunea de conducere (presiunea alveolară minus intrapleurală) rămâne constantă ; aceasta explică de ce debitul este independent de efort. Debitul maxim poate fi determinat parțial de forța de recul elastic a plămânului; aceasta este generată de diferența dintre presiunile alveolară și intrapleurală. Această forță de recul elastic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și presiunea alveolară. Presiunea de conducere (presiunea alveolară minus intrapleurală) rămâne constantă ; aceasta explică de ce debitul este independent de efort. Debitul maxim poate fi determinat parțial de forța de recul elastic a plămânului; aceasta este generată de diferența dintre presiunile alveolară și intrapleurală. Această forță de recul elastic va scade când volumul pulmonar devine mic și aceasta este unul din motive pentru care debitul maxim scade când volumul pulmonar scade. Un alt motiv este că rezistența căilor aeriene periferice crește cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
două foițe pleurale acționează forțe de sens contrar și ca urmare se dezvoltă o presiune negativă în lichidul pleural. Presiunea intraalveolară ar trebui să fie egală cu cea atmosferică datorită comunicării alveolelor cu exteriorul prin căile aeriene. Dar presiunea intra-alveolară este mai mare decât cea extrapleurală. Presiunea transmurală rezultată este cea care menține plămânii plini cu aer (presiune de destindere). Apariția unei rupturi la nivelul căilor aeriene sau al peretelui toracic determină pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax). In această
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
zero (presiune atmosferică) și chiar peste această valoare, având ca efect colabarea plămânilor. Surfactantul pulmonar Tensiunea superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu aer. Această peliculă de lichid împiedică contactul epiteliului alveolar direct cu aerul și astfel menține viabilitatea și funcția celulelor respective. Cantitatea de lichid intra-alveolar (sub forma acestei pelicule) este dictată de echilibrul Starling la nivelul capilarelor pulmonare și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu aer. Această peliculă de lichid împiedică contactul epiteliului alveolar direct cu aerul și astfel menține viabilitatea și funcția celulelor respective. Cantitatea de lichid intra-alveolar (sub forma acestei pelicule) este dictată de echilibrul Starling la nivelul capilarelor pulmonare și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate prin epiteliul alveolar. Dacă alveolele ar fi acoperite cu un lichid cu compoziție similară cu cea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
aerul și astfel menține viabilitatea și funcția celulelor respective. Cantitatea de lichid intra-alveolar (sub forma acestei pelicule) este dictată de echilibrul Starling la nivelul capilarelor pulmonare și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate prin epiteliul alveolar. Dacă alveolele ar fi acoperite cu un lichid cu compoziție similară cu cea din spațiul interstițial acest lcihid ar fi o simplă soluție apoasă, cu tensiune superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
din spațiul interstițial acest lcihid ar fi o simplă soluție apoasă, cu tensiune superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar conține substanțe tensioactive (în special palmitoilfosfatidilcolină); secretate de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite de tip II (fig. 67). In ansamblul mecanic toracopulmonar tensiunea superficială redusă a surfactantului favorizează menținerea plămânilor într-o stare expandată. Mult mai important este însă rolul surfactantului în prevenirea instabilității alveolare, după cum urmează. Conform legii Laplace, presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite de tip II (fig. 67). In ansamblul mecanic toracopulmonar tensiunea superficială redusă a surfactantului favorizează menținerea plămânilor într-o stare expandată. Mult mai important este însă rolul surfactantului în prevenirea instabilității alveolare, după cum urmează. Conform legii Laplace, presiunea transmurală este proporțională cu tensiunea parietală și invers proporțională cu raza (r); . Când raza scade componenta elastică a tensiunii parietale scade și ea, relativ uniform pentru toate alveolele (parenchimul pulmonar este relativ uniform din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
cu raza (r); . Când raza scade componenta elastică a tensiunii parietale scade și ea, relativ uniform pentru toate alveolele (parenchimul pulmonar este relativ uniform din punct de vedere elastic). Rămâne problema cuantumului de tensiune parietală determinat de tensiunea superficială. Instabilitatea alveolară este determinată de tendința crescândă a alveolelor de a se colaba pe măsură ce își micșorează diametrul și s-ar putea manifesta efectiv datorită neomogenității dimensiunilor alveolare. Cu alte cuvinte, alveolele care sunt mai mici, sau mai puțin destinse la un moment
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
punct de vedere elastic). Rămâne problema cuantumului de tensiune parietală determinat de tensiunea superficială. Instabilitatea alveolară este determinată de tendința crescândă a alveolelor de a se colaba pe măsură ce își micșorează diametrul și s-ar putea manifesta efectiv datorită neomogenității dimensiunilor alveolare. Cu alte cuvinte, alveolele care sunt mai mici, sau mai puțin destinse la un moment dat, ar avea o tendință mai mare de a se colaba dacă tensiunea superficială ar rămâne constantă, deoarece la o rază mai mică aceeași tensiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
mici, sau mai puțin destinse la un moment dat, ar avea o tendință mai mare de a se colaba dacă tensiunea superficială ar rămâne constantă, deoarece la o rază mai mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca urmare tensiunea superficială nu rămâne constantă, ci
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
în cursul inspirului. In orice condiții care necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la valoarea lucrului mecanic, cum este cazul în expir forțat, tahipnee, rezistență crescută a căilor respiratorii sau complianță toraco-pulmonară diminuată. 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat Ventilația totală și alveolară Presupunând că volumul de aer expirat este de ~500 ml, iar frecvența respiratorie este de 15 respirații/minut putem calcula volumul total de aer care părăsește plămânul în fiecare minut (7500 ml/minut
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la valoarea lucrului mecanic, cum este cazul în expir forțat, tahipnee, rezistență crescută a căilor respiratorii sau complianță toraco-pulmonară diminuată. 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat Ventilația totală și alveolară Presupunând că volumul de aer expirat este de ~500 ml, iar frecvența respiratorie este de 15 respirații/minut putem calcula volumul total de aer care părăsește plămânul în fiecare minut (7500 ml/minut). Acest volum este cunoscut sub numele de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]