1,253 matches
-
s-a Întors el către mine, „nu-ți fie teamă, sunt tineri, obraznici și hăbăuci! N-o să-ți facă nimic. Dimpotrivă. Uite aici un ban de argint pentru paguba pe care ți-au făcut-o. Doar ești și tu un amărât. Du te la Curtea stăpânului din Molsheim și cere să vorbești cu starețul Otto. Spune-le slugilor că te trimite cavalerul Eglord din Op fingen. Închină te cuviincios În fața lui și spune-i că totul a rămas așa cum am vorbit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vă grăbiți și să vă încadrați în timp. Nu mă puneți într-o situație delicată... Clar? Au avut bunul simț și au ieșit afară, în curte, unde și-au aprins câte o țigară. Fumau și dialogau: Ce să-și ia amărâții ăștia, mă, ce să-și ia? Tu n-ai văzut pe ce dormeau? N-ai văzut cu ce pături se acopereau? Așa-i, mă. Sărăcie lucie. Oare unde i-o fi ducând? Cine știe... În timp ce militarii purtau acest dialog, impresionați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care o mare parte din ei nu aveau să le mai revadă niciodată. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? (Psalm 87) Prin praful stârnit de copitele cailor și de roțile căruțelor, de târșâitul picioarelor amărâților care mergeau pe jos ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale peronului era câte un cordon de militari care nu permiteau nimănui accesul în incinta gării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
premii, sunt ele o recunoaștere a muncii și talentului? Truda poetului nu are monedă de schimb. Cu ce-l răsplătiți pe baronul Johannes von Buday pentru "Țiganiada"? Probabil bătându-l la stâlpul infamiei marxiste, că ar fi fost "aristocrat". Dar amărâtul de Marx nu a fost un profitor "burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere, pe banii de cotizații ai boiangiilor și minerilor! Sunt "cetățean" pentru munca la catedră, de mic profesor suplinitor, asta am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
teribil al lui Simenon, în care băiatul evreu urât și sărac îl omoară pe vecinul frumos și bogat. După 20 de ani se întâlnesc însă iarăși și vede că l-a desfigurat, dar nu l-a ucis, el este un amărât de recepționar și acela tocmai a cumpărat tot orașul, îl pândește trei zile să îi ceară scuze și, când acela are aerul că nu își mai amintește de unde îl cunoaște, îl omoară a doua oară, de-a binelea. Nu tre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a ridicat. El nu se trezea, nu se întreba cine l-a luat? Sau poate că apropiați de-ai lui. Plecau unii că erau tracasați, lăsau casă, avere, lăsau tot, numai să scape. Eu spun că nu e scuzabil nici un amărît, un incult, dar să-l scuz pe ăla, cu capacitatea lui? Un muncitor spune cum a spus minerii: noi muncim, nu gîndim. Dar el nu gîndește? Eu sînt prost, am fost de acord cu sculați voi oropsiți ai vieții, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și chefuri, Costică ? N-am orchestra mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu ? Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta chiar i poiet. Apăi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și chefuri, Costică ? N-am orchestra mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu ? Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta chiar i poiet. Apăi ia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar îi întrece pe toți. Vocea lui poate fi nemuritoare. Tu pricepi asta ? Ne-mu-ri-toa-re ! Și să stau eu, mon cher, să mă împotrivesc unui astfel de destin faimos, de dragul a ce ? Al prieteniei ? Al dreptății ? Să fiu tocmai eu, un amărât pitic și hidos, piatra de care el se poate oricând împiedica ? Pentru ce, monsieur Ionel, te mai întreb o dată ? — Păi, tocmai pentru această prietenie și dreptate ! țipă Fernic. Căci și despre ea se va vorbi sute de ani, alături de marele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Păi, tocmai pentru această prietenie și dreptate ! țipă Fernic. Căci și despre ea se va vorbi sute de ani, alături de marele Cristian Vasile, dacă, să-ți asculte Dumnezeu vorbele, vei avea dreptate. Cine ar fi fost el dacă un pitic amărât și hidos nu era în prima seară să-l tragă la Răcaru ? A ? Cine ar fi fost el dacă piticul amărât și hidos nu avea ideea minunată de a păstra titlul ăla nenorocit, alintul boului, cum îi spunea Cristian, Zaraza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian Vasile, dacă, să-ți asculte Dumnezeu vorbele, vei avea dreptate. Cine ar fi fost el dacă un pitic amărât și hidos nu era în prima seară să-l tragă la Răcaru ? A ? Cine ar fi fost el dacă piticul amărât și hidos nu avea ideea minunată de a păstra titlul ăla nenorocit, alintul boului, cum îi spunea Cristian, Zaraza ? — Serios acum, nu-mi dau seama dacă ești prost de-a dreptul sau doar un visător, mon cher. Dar îți spun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi. — Mai las-o și mai rumeg-o, Sachi. Noaptea e un sfetnic bun. — E bun numai pentru fricoși, să știi de la mine. Auzi tu, noaptea... râde Pribeagu. — Imaginează-ți-l doar pe Cristian când îi voi spune, cât de amărât va fi... — Las’, c-are să-i treacă... — O să te caute, Sachi, știi bine. — O să mă ascund, stai tu liniștit. Pur și simplu, așa ? Trântești o plasă cu niște texte și la revedere ? Ce-i asta ? — Dar la ce te-așteptai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va cuceri iar alte și alte scene, că va mai gusta din succesul pe marile bulevarde ale altor capitale și că va reveni în studiouri să înregistreze șlagăre care îl vor face nemuritor. — De ce nu vrei, Bibi, să faci un amărât de control ? De ce ? Sunt bine, Pițule, ți-am spus de o mie și-o mie de ori. Ce nu-nțelegi ? — Și-atunci, dacă ești așa de bine, de ce ți-e frică de un control mai amănunțit la plămâni ? O să iasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi. Mai bine că nu l-ai văzut... Bombele i-au distrus casa și a pierdut tot ce avea, ajunsese să trăiască pe străzi. Nu l-a ajutat nimeni, absolut nimeni. Noaptea cânta pe te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns printre ruine, prin ghetouri, ca un câine, cu toată familia. Poate trecem să -i aprindem o lumânare într-o zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în pace ! Cu cât punea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele în slăvi, dar vor să-i slăvesc pe analfa- beții ăștia fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul fin al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fugea,/ Dar nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde./ Lăsa buza la pământ,/ Și coada, fuior în vânt,/ D-așa fugea amărât.../ Șearpele să-ncolăcea,/ După Mistricean să lua,/Șeapte hotare-l gonea”. Calitățile speciale ale calului inițiat în toate modurile animaliere de manifestare nu sunt însă suficiente pentru a se sustrage blestemului implacabil. „Propunerea” șarpelui într-o variantă de la Bordeasca Veche
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
audiența ei, care e, ce-i drept, una mai discretă, dar nu atât de patetic inexistentă. Judecând cu ocaua mare a audienței, nici un mare poet român (dar nici străin) n-ar fi trebuit luat în seamă. Nu fiți atât de amărât, poezia va avea totdeauna un public. Numai că în cazul ei nu funcționează conceptul "publicului larg"; cel puțin nu în imediat. Funcționează mai degrabă conceptul "publicului de club". Dar și revoluțiile s-au pornit din cluburi și abia apoi au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici n-o cunoștea încă; toți scriseseră: Dinu, Vintilă, Marie și Ion Pillat, Ion Niculescu, Nicol, Adina și chiar Oni. Două ore, cât le-am citit, uitasem de toate și am trăit cu ei. Știam cât trebuie să fie de amărâți și turbați de pacea infamă, deși nu ne-o spuneau ca să nu ne abată mai mult. Nu știam însă ce vor face, de se vor duce în Occident sau vor aștepta acolo, ca să nu părăsească pe rege și pe cei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sciences juridiques' etc." (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenții, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, "visul" lui A. Nastase - Scatiu' nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrian Nastase care, atunci când și-a prezentat guvernul în fața parlamentului, a debitat-o așa cum manipulează poporul român, batându-si joc de inteligență românilor. Acest Nastase a declarat atunci că "nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Mass-media locală insistă asupra permanentei depășiri a nivelului poluării râului Bahlui În aval de Iași. Sau că instalația de epurare a Iașilor nu face față solicitării. Sau... Cauza e mai mult decât la Îndemână: Iașii au devenit prea mare pentru amărâtul de Bahlui... Dar, indiferent de mărimea acestei populații, ea poate fi redusă, pentru simplificare, la o celulă fundamentală: o familie Împreună cu partea ei din instituția ori fabrica În care-și câștigă existența, din apațiul locativ și de interes civic, evident
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ultimul rând, un aspect În care mă alătur altor voci care au ridicat problema unei eventuale dezghețări bruște. Nu pentru că rețeaua de canalizare n’ar putea face față, căci apa va curge pe unde apucă, dar s’ar putea ca amărâtul de Bahlui, ori alt râu de aiurea, să dea pe afară; și avem exemple recente. E o mare deosebire Între câmp și oraș În ceea ce privește dezghețul. Zăpada curată și afânată a câmpului se topește Încet, datorită reflexiei energiei solare, respectiv calităților
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să pronunțe Peugeot, pentru că odată se certa cu unul, bă, nu-i așa că tu ai o mașină peugeot, nu piujo, cum zice ăsta? - Mi-am luat și io acu’an carnet. Iete-al dracu’, intrase în viață, io eram un amărât. Oaia neagră. El avea un statut. Ca să revenim la bunele noastre obsesii. - Să vezi ce-am pățit cu psihologu’, când să-mi iau carnetu’! Că m-a întrebat doar tâmpenii. Că mai ai frați p-acasă? Auzi la el? Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era pe jumătate gol, dar în jumătatea plină nu vedeai moțăind sau cu gândul dus decât pensionari și pensionare. Poate fiindcă n-avea curaj să se pună cu unii mai ai dracului. Domnul Aron i-a trezit din toropeală pe amărâți interpretând, în premieră mondială, rolul omului de afaceri deranjat de parteneri cu telefoanele chiar și în tramvai. Domnul Aron a dus mâna dreaptă la ureche și a început să-l dădăcească energic pe unul, Mitică, mai greu de cap. „Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bufet. „S-aștepte - zice el - ori să mă sune acasă.“ Funcționarii fierb, e informat Cotroceniul, toate Serviciile Secrete intră în alarmă de gradul zero, numai Vasile B. discută liniștit cu bufetiera despre mărirea de salariu. „Or să ne dea un amărât de 5%, iar dumneata ai și dublat prețul la ciorbă. Păi, e corect?“ „Corect, necorect - i-o scurtează femeia -, fiecare mănâncă după buzunar.“ Vasile B. e smuls din scaun de trei zdrahoni și e dus direct la centrala telefonică. „Putin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]