1,286 matches
-
spăl onoarea tribului. Și astfel dădu ocol încăperii, folosindu-se cu ingeniozitate de geloziile și certurile dintre familii sau clanuri, căpătând de fiecare dată o contribuție tot mai însemnată. În mintea mea, cifrele se adunau. Cei doi dinari ai mei amărâți se făcură doisprezece, patruzeci și doi, nouăzeci și doi... Ultimul solicitat a fost unchiul Hibei, care, în calitate de șef de trib, era nevoit să-și justifice rangul urcând mai sus decât cel mai mărinimos dintre cei aflați în subordinea sa. — Două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai trezi niciodată. Ce vină am eu, că nu pot călători prin ploaie? Spuneți-mi și mie, cu ce sunt vinovat? Și ce rost are să mai trăiești dacă nu poți călători prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai zis? HAMALUL (Amărât.): Asta am zis: că nu mai are nici un rost să trăiești dacă nu știi... dacă nu poți...să călătorești măcar o singură dată prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fața unei revelații.): N-am știut... Nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bună, bun jucător de tenis și excelent călăreț; era foarte fericit că se putea bizui pe asemenea talente, Întrucât, la acea dată târzie, nici fratele meu și nici eu nu prea mai aveam nevoie de ajutorul la Învățătură al acelui amărât, promis părinților mei de optimistul lui protector. Chiar În cursul primei noastre discuții, m-a informat nonșalant că Dickens a scris Coliba unchiului Tom, ceea ce m-a făcut să pun cu el un rămășag de pe urma căruia am câștigat boxul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin rouă??? Așa o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buzunar și i-am arătat-o. Nu-i reproșam ceva anume, nu aveam tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă cufund în astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă vin sau nu la timp, dacă mai circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi l-a fluturat pe sub nas, recomandându-se „...ache de la Interne“. Nu mai aveam ce spune și l-am urmat. N-are rost să insist în descriere. Un consum inutil de vorbe. Destul că de la acel tip am înțeles că amărâții aceia de veneau la „Spicul“ erau urmăriți în continuare, erau puși să se urmărească ei între ei, să afle ce legături aveau în afară și alte asemenea. Dacă tot mă cunoșteam cu ei, era bine să rețin și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în clădiri, a gangurilor, a crâșmelor, a prăvăliilor de tot felul. Mai peste tot mă întâlnesc cu textul, mă citesc și sunt tentat a transcrie cele citite. A rescrie, iar și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu ritmul neîmblânzit al scrisului de dintotdeauna. Acum, oprit în fața vitrinei librăriei, privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără alinător trupului meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că va veni noaptea în care va fi uitat undeva pe o stradă pustie, că va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui amărât de birou al I.T.B.-ului unde se păstrează obiectele pierdute, spre a-și recupera servieta cu cheile de la garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-un târziu, poate, că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la amărâții de pe Bulevard. Le-am făcut fișe. Cu unii chiar am discutat, iscodindu-i de-ale lor, pentru câțiva lei. Cei mai mulți nu voiau să-mi vorbească. Parcă nici nu pricepeau ce le spun. Am strâns totuși fel și fel de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul Înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui Panaitescu. Nevastă-sa fiind plecată în străinătate, luaseră pe seama lor formalitățile legate de deces. Dezagreabil desigur, dar între oameni care conviețuiesc de atâția ani se nasc raporturi de altă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni de zile, și-ți toarnă baliverne? Nefericitul nici măcar nu minte... E ca și cum ți-ar povesti despre marțieni. Maiorul începu să râdă. ― Spuneți că i-ați văzut sărind zidul... ― Exact. ― Treaba
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, și le-ar fi. pus Iar la loc... în zori de ziuă, el a doua zi trezit, Vede cum îl schilodise, - ce să facă amărît? V-o trei zile dup-olaltă se mai tîrie în brânci Pin tufanii din pădure și pin colții cei de stânci, 535Pîn - ajunge ca să vadă un palat în văi de rai Cât ca să te uiți la dânsul - de frumos - nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl, Ah! suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu se stinge, Flacără mare rămân spre sară, ah! Focul durerii rău mă doboară, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Ah! totdeuna și-n tot minutul Mă aflu-n chinuri, eu amărâtul, ah! Fie-ți în știre de-a mea peire Pentru tine ah! înfrățire ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Nu e nădejde de întîlnire, ah! 448 {EminescuOpVI 449} Nici așteptare de fericire, Mai bine moarte vino degrabă ah! Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la primărie vești mai rele decât cele obișnuite, accidente de circulație, un ambuteiaj ici și colo, un mic incendiu fără consecințe, un atac ratat la o filială bancară, Cum s-au descurcat, acum că nu avem poliție, Atacatorul era un amărât, un amator, iar pistolul, deși era autentic, era descărcat, Unde l-au dus, Oamenii care l-au dezarmat l-au predat la un regiment de pompieri, Pentru ce, dacă acolo nu există spațiu amenajat pentru a ține pe cineva arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va înmâna ministrului de interne, va fi a poliției, poliția este cea care se află la capătul liniei de montaj, Ați învățat mult, Mă aflu într-o școală bună, domnule președinte, Știți ceva, Sunt numai urechi, Să-l lăsăm pe amărât în pace, poate că, eu însumi, când voi ajunge acasă sau la noapte sub cearșafuri, voi povesti soției mele ce spune scrisoarea, iar dumneavoastră, dragul meu șef de cabinet, veți face probabil același lucru, soția dumneavoastră se va uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sosisem, O muncă inutilă, prin urmare, spuse comisarul, Așa se pare, spuse inspectorul, dar cel mai interesant e că istoria asta chiar nu începuse deloc rău, interogatoriul tipului cu scrisoarea, de exemplu, a meritat, a ajuns chiar să fie distractiv, amărâtul care nu știa unde să se bage și a sfârșit cu coada între picioare, dar apoi, nu știu cum, ne-am împotmolit, vreau să spun, ne-am împotmolit noi, domnul comisar trebuie să știe ceva mai mult, având în vedere că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
joace cu ai noștri. Ha! Ha! Ha! —Lauren nu se va mai căsători niciodată, am protestat eu. Se distrează mult prea bine așa. Să fii căsătorit este și mai distractiv, scumpa mea. Trebuie să o Încurajăm să se mărite cu amărâtul ăla. — Ea nu vrea decât o Întâlnire fierbinte, am zis. Hunter habar nu avea ce spunea. În mod sigur oricine preferă să fie căsătorit decât divorțat, ripostă el. — Ești soțul perfect, zisei. Încerca În mod sincer să fie drăguț. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de bine, deși total nepotrivit cu ocazia, În rochia ei de cocktail Lela Rose din catifea portocalie, care avea un imens pliseu din mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu bretelele Împinse nonșalant jos de pe umeri. Claia de păr blond Îi ajungea până În ochi, acoperindu-i pe jumătate fața, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cafteală în toată regula. Din câte mi s-a spus, ar fi ținut-o așa toată noaptea, dacă n-ar fi intervenit poliția. Sună de parc-am fi în Iugoslavia. Mda, știu. Orice idiot își apără parcela și vai de amărâtul de străin care nu face parte din trib. Al junior mai turuie un minut sau două, deplângând starea în care a ajuns statul pe un ton văicăreț și mirat, și mi-l închipui clătinând din cap în timp ce vorbele îi ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pînă cînd într-o zi unul dintre ei ajunge să i se plîngă doamnei Merkel, care, excedată la rîndul său, anunță lumii că multiculturalismul a eșuat. Nu, nu vreau să spun că așa s-au petrecut lucrurile și că un amărît de covor a dus la o astfel de declarație capitală ! Dar, așa cum iadul este pavat cu bune intenții, și multiculturalismul este populat de multe covoare, baticuri și cîte și mai cîte alte neînțelegeri similare. Toate acestea ne aduc aminte că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apropriere, proprietate... Un lanț cauzal care ne scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc, casa scărilor de pe palierul tău, grădinița aia dintre blocuri, eventual și amărîtul ăla de maidanez care s-a aciuat pe strada ta, toate astea nu se înscriu oare în această „logică” ? într-un fel, toate sînt ale tale, fac parte din spațiul tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al acestei fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca oropsiți ai sorții, ca victime ale unui Big Brother ? și acum, dacă nu mai avem pe cine să dăm vina, ne-am apucat să facem din amărîții de țigani noul Hannibal în fața porților culturii noastre feciorelnice ! Ce-ați zice de puțină demnitate națională ? Mai grav este că acest éternel retour transfigurează însăși realitatea. Pentru cei care cred în acest pps, chiar așa stau lucrurile, chiar aceasta este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]