3,081 matches
-
că și eu sunt tot româncă? - Pentru că aici majoritatea românilor slugăresc pe alții. - Credeam că ați ieșit prin parc cu nepoțelul la plimbare. - Nepoțel pe dracu! Ai mei cine știe cum or fi și cine mai au grija lor, spuse ea cu amărăciune în glas. Aici am grijă de copilul altora și slugăresc în casa părinților lui, nu de nepoții mei cum ar fi normal s-o fi făcut-o acum la bătrânețe. Lucrați în Torino? o chestionă ea la rândul său. - Oo
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
Am ajuns sclavii Europei, asta suntem. - Poate că ne și merităm soarta. Nu noi îi votăm pe cei ce ne-o hărăzesc? - Dar cine dracul știe ce hram poartă fiecare? Spuse ea cu obidă[ 7. Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale, necaz, ciudă, mânie (popular).] Zâci că partidul ăla este mai cinstit dar toți sunt un drac, niște hoți și niște mafioți. Din cauza lor am ajuns de râsul Europei, să milogim pe la ușile străinilor ca să ne angajeze să le spălăm
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
ploaia totuși cade și hrănește corpurile care se usucă în copacii suspendați în cer separând uscăciunea osului de uscăciunea cărnii, numai vulturii pot să treacă dincolo de mare și să însămânțeze boabe de pământ, plantând în același timp corpuri moarte în amărăciunea ploilor, diminețile, pe pământul nou născut se așează iubirea țintuind de prora asfințitului cele două corpuri absente și abjecte, ploaia, spălându-le le iubea, iubindu-le le destrăma, destrămându-le le dejuca, și dejucându-le le asambla întrerupând influența timpului, a
NAŞTEREA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377337_a_378666]
-
El virtuții, faptei celei bune. Și nu știu ce să răspund și atunci mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
La schimb și omul poate să prindă-n palme zarea, Ce-adesea lacrimi varsă, umplând oceanul, marea. Întreaga omenire de-ar plânge deodată, N-ar strânge-atâtea lacrimi să spele zarea toată. De-aceea-i trist pământul și haină lui e neagră, Fiindcă amărăciunea e greu să i se șteargă. Atunci iar mă întorc la întrebarea veche: De ce pământul, zarea formează o pereche? Și își împart frățește întreaga mea ființă, În lupta inegala au veșnic biruința. Pământul își ia partea din tot ce-i
DE CE NEGRU SI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378465_a_379794]
-
clasicului (pe care grăbiții ar considera-o vetustă, în condițiile prezente ale destructurării limbajului metaforic), i se adaugă o sinceritate feminină abruptă, oscilând între „M-ai risipit printre ispite“ („Pentru că“) și „În focul iubirii se-aprind ochii mei,/ Necuprinsă-i amărăciunea,/ Tu nu vrei să mă vrei...“ („E toamnă“). În decorul autumnal al risipirii și amurgului, poetesa încearcă a reconstitui iubirile trecute, acum când nimeni nu-i mai deschide poarta, fie și curios a-i ști „noua anatomie a firii“ și
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
să se aducă din toate colțurile lumii cei mai frumoși trandafiri, pe care îi plantase într-o grădină neînchipuit de frumoasă. Cu toate că împărăteasa și împăratul erau tineri, frumoși și se iubeau mult, nu aveau copii. Aceasta era cea mai mare amărăciune pe sufletul împărătesei. Când văzu că nu era chip să devină mamă, o chemă la ea pe vrăjitoarea palatului și îi porunci să fiarbă de îndată o licoare din flori care să o ajute să aibă și ea un pruncușor
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
picioarele făcuse progrese, dar mai avea mult pentru recuperare și niciodată nu va mai fi cum a fost. La toate se adăugaseră și boală tatălui său , cancer pulmonar, boala care făcuse din Gheorghe, doar umbră de om. Se gândea cu amărăciune la viață pe care o pierduse din prostie, dar era tardiv, nimic nu mai putea fi cum a fost la început. Îi ceruse lui Lăură încă o șansă, deși știa că viața lui sexuală era terminată, dar un sâmbure de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378854_a_380183]
-
picioarele făcuse progrese, dar mai avea mult pentru recuperare și niciodată nu va mai fi cum a fost. La toate se adăugaseră și boala tatălui său , cancer pulmonar, boală care făcuse din Gheorghe, doar umbră de om. Se gândea cu amărăciune la viața pe care o pierduse din prostie, dar era tardiv, nimic nu mai putea fi cum a fost la început. Îi ceruse lui Laura încă o șansă, deși știa că viața lui sexuală era terminată, dar un sâmbure de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > STARE LĂUNTRICA Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Amărăciunea este în inima mea; clipă cea grea, ce nu se mai vrea, o alung prin Cuvânt. Tu esti Stâlp Sfânt,aud. Pentru ce amar gând, străpunge al inimii cânt? Inima Ta,Isuse,o simt pulsând, tremurând în a mea. Isuse
STARE LĂUNTRICĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378918_a_380247]
-
17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Am senzația că trebuie să fug să-mi prind anii mei tineri și să-i întreb unde au ascuns chipul gingășiei când eu eram ocupată cu depistarea spiralei timpului și încercam să urc treptele amărăciunii altora. Flash-uri ale nopților când luna cobora în pletele ușor ondulate ale iubitului, și razele ei se împleteau cu șoaptele noastre desprinse din cântarea cântărilor îmi luminează și acum adormirile târzii, când mă înalț ca într-un univers paralel
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
fapte bune, de fapte eroice până la sacrificiu suprem. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viața celuilalt. Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este singura și adevărata valoare omenească. Așa trăia Părintele Paisie, trăia viața plină de amărăciune, de durere și suspin a creștinilor care veneau la chilia lui și-i cereau binecuvântare. La plecare, erau ușori precum fulgii de nea și plini de duhul păcii și al bucuriei. Așa era Părintele Paisie. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu
TE PORT ÎN SUFLET, PĂRINTE PAISIE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379077_a_380406]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > DURERE, AMĂRĂCIUNE Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului „Pentru dureri neobișnuite, remedii neobișnuite.” - William Shakespeare Durerea este definită ca „o senzație, o experiență senzitivă și emoțională neplăcută”. Nu există măsurători obiective pentru durere
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
Universului. Căci este mai sigur, mai demn și mai bine să-ți îndrepți cârma în direcția curentului cosmic, decât să vâslești în sens contrar - ceea ce este o nebunie și nu poate duce decât la zbucium desert urmat de durere și amărăciune”. Dar, dacă nu există această cumințenie din partea agresorilor, de ce există o atât de mare reținere, precauție în a le diagnostica gesturile? Ne tot întrebăm dacă respectivii au fost teroriști sau psihopați, „soldat ISIS” sau nu? Nu ar trebui să punem
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
forță, încredințați că pot face tot ce vor, ei, acești conducători întorc lumea pe dos, destabilizând-o și distrugându-i frumuseți. Da, durerile, suferințele noastre fizice și morale sunt „neobișnuite” și necesită, da, este adevărat - „remedii neobișnuite”. Referință Bibliografică: Durere, amărăciune / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
mea, de pe Valea Gurghiului (eu m-am născut și am copilărit peste deal, pe Valea Beicii). De curând, la o remarcabilă filmare pentru Estrada TV a realizatoarei Valentina Spânu am stat mai mult de vorbă cu Marioara, constatând fiecare, cu amărăciune, cât de adevărată este aserțiunea ce spune că «nimeni nu-i Profet în țara lui» sau «la el acasă»: eu n-am fost NICIODATĂ invitat de oficialitățile locale să prezint la Tîrgu-Mureș, Reghin, Luduș sau Tîrnăveni, în județul meu natal
ELENA GHEORGHE. ARTISTA NUMAI SURÂS ŞI FARMEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379912_a_381241]
-
am noroc de nepoți deștepți și relativ cuminți... mi-e frică însă de viitorul lor. Dacă sunt prea buni, vor ajunge să facă notă discordantă față de restul lumii și-atunci să vezi soartă grea pe capul lor! își exprimă o amărăciune mai veche Doc. -Asta e ca-ntr-un film de pe Animal Planet! chicoti Papa. Adunase unul o mulțime de gândaci într-o găleată... ce credeți că făceau creaturile?! Cum ieșea unul la suprafață, căpătând o poziție mai avantajoasă, cum ceilalți
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
v-ați și permis-o. Luați-mi tot, chiar dreptul de-a mai veni la voi, Dar dați-mi amintirea curată înapoi. Luați chiar și pământul și cerul decupați-l, Vă dau toată durerea și chinul tot luați-l Și-amărăciunea strânsă de mine prin străini, Dar numai nu mă smulgeți de tot, din rădăcini! Referință Bibliografica: Deschide, tată, poartă / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
La schimb și omul poate să prindă-n palme zarea, Ce-adesea lacrimi varsă, umplând oceanul, marea. Întreaga omenire de-ar plânge deodată, N-ar strânge-atâtea lacrimi să spele zarea toată. De-aceea-i trist pământul și haina lui e neagră, Fiindcă amărăciunea e greu să i se șteargă. Atunci iar mă întorc la întrebarea veche: De ce pământul, zarea formează o pereche? Și își împart frățește întreaga mea ... Citește mai mult De ce negru și albastru?Sub semnul întrebării stă toată viața noastră:De ce
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
La schimb și omul poate să prindă-n palme zarea, Ce-adesea lacrimi varsă, umplând oceanul, marea.Întreaga omenire de-ar plânge deodată,N-ar strânge-atâtea lacrimi să spele zarea toată.De-aceea-i trist pământul și haina lui e neagră,Fiindcă amărăciunea e greu să i se șteargă.Atunci iar mă întorc la întrebarea veche:De ce pământul, zarea formează o pereche? Și își împart frățește întreaga mea ... XIV. ARMINDENI, (ZIUA REÎNVIERII NOASTRE), de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1933 din 16
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
cochilie? Căutam pescăruși? Căutam flori sau cărți? Căutam apusul de soare pe malul mării? De fapt ce căutam? Nu știu. Am obosit căutând. (Se așează în genunchi pe malul mării.) Căutarea aceasta mi-a adâncit golul din suflet. E atâta amărăciune acolo, atâtea roze sângerânde. (Observă un obiect plutid pe apă. Se ridică și aleargă spre obiectul adus de mare.) O sticlă. (O ridică.) Sticla aceasta sigilată și multicoloră îmi amintește de o altă sticlă, o sticlă a copilăriei mele, o
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
ziua când am aruncat sticla în mare. (Deschide sticla și găsește în ea o scrisoare.) Scrisoarea aceasta! (Scapă sticla și acesta se sparge. Aruncă scrisoarea și cade în genunchi.) A fost sticla mea. Acum știu ce am căutat, cunosc cauza amărăciunii din suflet. Cândva am scris o scrisoare și am ascuns-o într-o sticlă. Era o scrisoare adresată celei mai scumpe ființe, mama. Am aruncat sticla în mare. Mi-a spus cineva că marea are legătură cu alte lumi. Mama
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
ceva! Întoarce-te la rădăcini la dragostea din început, Si cheamă-L în necaz pe Domnul așa cum o făcea-i demult. Din toate câte-s pe pământ ,nu sunt decât deșertăciune, Sunt doar o goana după vânt, și-a inimii amărăciune. Speranța nu-i decât la Domnul, în Jertfă de pe Cruce, Ce a spălat păcatul lumii și mântuire-n dar ne-aduce. Al meu, al tău, și-a mamei mele, a noastre-a tuturor, Ca să putem fi puși de-oparte, a Domnului
POSTASUL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379338_a_380667]
-
despletit pe spate știind că are un păr frumos care îi ajungea până la coapsele generoase, iar viața fusese mereu plină de imprevizibil. Când Lavinia plecă pentru câteva zile la mătușa ei din capitală, Letiția nu mai simți vechiul val de amărăciune care o însoțea de obicei în astfel de ocazii. Din păcate, odată cu plecarea ei se sfârșiră și vizitele tânărului ofițer. Absența acestora o făcu să înțeleagă cât de important devenise Gherman și pentru ea. În mod normal, n-ar fi
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
cal, să-i văd umani pe fiecare. Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei, Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei. Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea, Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea, Indiferență la iubire și sufletele-ngenuncheate, Disprețul ieftinilor măști, mizera lor dualitate. Curând vom ridica-ntre noi adevărate cazemate, Să ne-apărăm de tot ce doare și de imensă falsitate. Să fie-aceasta rezolvarea, că nimeni să
PRIVESC SPRE CER de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379398_a_380727]