KorAP: Find »[drukola/base=amabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...117 >

2,910 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

să i se spună fată bătrînă, nu accepta milă, mergea cu spatele foarte drept, cu un pas ușor și bărbia ridicată. Nu avea legături cu nimeni, nu simțea nevoia să spună ce avea pe suflet sau În minte prin confidențe amabile. Luase hotărîrea să trăiască singură? Se Întreba, intrigat, și se străduia s-o revadă, stînd pe scaun, În picioare, nemișcată sau plimbându-se. — Au găsit ceva? Doamna Maigret Începea să fie geloasă pe visarea lui. La Paris, n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
vă aștept mîine dimineață. CÎnd să plece, după ce dăduse mîna cu Lecoeur, Întoarse un moment capul spre Maigret, ca și cum s-ar fi Întrebat ce făcea acolo, tăcut În colțul lui, și se Încruntă. Îl recunoscuse? — Pe mîine. Ați fost foarte amabil... O văzură urcînd În mașină, aplecîndu-se spre Însoțitorul ei să-i spună cîteva cuvinte și mașina demară. Cei doi bărbați din salon se uitară unul la altul, apoi Lecoeur Întrebă, pe un ton aproape comic: — Așadar? — Ei, da! Așadar? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Supraveghează cineva hotelul? — Am pus un polițist de la CRS până la sosirea unui coleg de-al meu, care probabil că acum a și ajuns acolo. Polițistul de la CRS ar fi putut să mă trimită la plimbare, dar s-a arătat foarte amabil. Dicelle era nervos. — Ce credeți? El e, nu-i așa? Maigret nu răspunse imediat, Își aprinse mai Întâi pipa. Ajunseseră la vreo sută de metri de casa domnișoarei În lila. — Cred că da, răspunse el, oftând. Tânărul inspector Îl privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

peste divorțul părinților mei, și că acum, ca adult, singurul moment în care mă simt cu adevărat bine este acela când caut consolare în mâncare. Iată-mă deci acum, la douăzeci și șapte de ani, strălucitoare, amuzantă, caldă, grijulie și amabilă. Dar desigur, oamenii nu asta văd când se uită la Jemima Jones; ei văd doar grăsime. Îmi văd sânii imenși - al naibii de bine făcuți, așa încât am ajuns la stadiul în care evit în mod constant să trec pe lângă șantiere de orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mâinile pline de plase, și face cu mâna unui taxi negru. ― În Hampstead, vă rog, îi spun eu șoferului, urcându-mă cu stângăcie în spate. ― Unde mergem, dragă? întreabă taximetristul, care e un tip de vârstă mijlocie, cu o figură amabilă. ― Știți unde e Waterstone? Dă din cap și pornim. Până în West Hampstead, trecem pe lângă o groază de persoane tinere care se întorc acasă de la muncă, toți în costume energice, cu serviete de marcă și aspirații în priviri. După Finchlley Road

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
a rămas întinsă, uitându-se fix la tavan și întrebându-se de ce părea că niciodată nu i se întâmplă nimic bun. Știu că sunt supraponderală, se gândea ea, dar nu sunt o persoană rea. Iubesc animalele și copiii, și sunt amabilă cu toată lumea, și de ce nu se îndrăgostește nimeni de mine, de ce nu poate Ben să privească dincolo de greutate și să se îndrăgostească de persoana mea. Jemima știe că Ben este un om bun. Jemima se pricepe mai bine decât majoritatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Sophie. ― Ben, spune Lisa. Și știu că fiecare dintre ele își imaginează simultan un gras/urât/plictisitor/tocilar cu hanorac. ― Și unde mergeți? întreabă Lisa. ― Nu știu. Undeva să bem ceva. ― Ei bine, asta e tare! Bravo ție! Sophie e amabilă din condescendență. ― La ce oră vine? întreabă Lisa. ― Mă sună după ce termină la birou. A rămas prins cu ceva. ― Excelent, spune Lisa. Noi o să mai stăm pe-aici. Mergem într-un nou club diseară, așa c-o să plecăm mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
nefericită? La urma urmelor, până nu demult eram un obiect de batjocură. Mă doare s-o spun numai, dar știu că e adevărat. Mai știu și că, în ciuda faptului că unii oameni, puțini, au văzut dincolo de asta și au fost amabili cu mine - oameni ca Geraldine și Ben - celor mai mulți dintre cunoscuți le-am inspirat doar compasiune. Deși mă uit în oglindă și nu mă recunosc, e ciudat, dar și asta pare un joc. Îmi pare că nu e nimic real, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să uiți numele celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor? Am rămas mută de uimire, și deodată a devenit extrem de evidentă problema lui Brad, și da, cred că este pe deplin adevărat că nimeni nu e perfect. Brad. Superbul, frumosul, amabilul, dulcele de Brad, mi-am zis, puțin neliniștită, este redus. Al naibii de redus. O, Doamne, de ce a trebuit să spună asta? Dar nu, am încercat eu să mă calmez: doar pentru că n-are aceleași interese ca mine nu înseamnă neapărat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

vatmanul. George privi ceasul. Era șase și douăzeci. — Te-ai descurcat excelent, istețule, spuse Max. Ești un domn cu acte. Știa că dacă face ceva Îi zbor creierii, spuse Al din bucătărie. Nu, nu-i vorba de asta. Istețu’ e amabil. E un tip drăguț. Îmi place de el. La șapte fără cinci, George spuse: — Nu mai vine. Între timp mai intraseră doi clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și făcut. Am făcut tot ce se putea face. — De ce nu-l trimiți jos cu telefericul? — Da’ cine ești tu să mă iei la Întrebări? Ești cumva superiorul meu? Ești cumva cel care comandă acest post de prim ajutor? Fii amabil și răspunde-mi. Toți cei din cameră erau soldați, nu mai era nici un ofițer de față. — Răspunde-mi, spuse doctorul, ținând un ac cu forcepsul. Răspunde-mi. — Să te fut. — Așa. Deci așa zici. Bine. Bine. Mai vedem noi. Locotenetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

engleză de generații Întregi. Stră-străbunicii mei au lucrat pentru coloniștii englezi, iar generațiile următoare ale familiei mele și-au găsit Într-adevăr slujbe pe lângă misionari, dar engleza era deja limbajul lor public. —Ei bine, vorbești o engleză superbă. —Sunteți prea amabil. Și vă mulțumesc că mi-ați răspuns la Întrebările despre domnișoara Bibi. Apreciez răspunsurile dumneavoastră sincere În legătură cu acest subiect delicat. Și acum nu o să vă mai rețin. —Nici o problemă. Dacă mai ai și alte Întrebări, nu te sfii. Bennie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
pentru grup. — Întreabă dacă am văzut turiști chinezi, femei și copii, care arată ca niște americani. La care cu toții răspunseră În cor: nu. —Mda, Îmi imaginam, spuse Harry. Tăcu câteva clipe, apoi se adresă interpretului proaspăt desemnat: —Sunteți, vă rog, amabil să-i rugați pe prietenii dumneavoastră să fie atenți, poate-i văd pe prietenii mei? Dacă se Întâmplă să dați de ei azi sau mâine, În timpul excursiilor... Știți, au dispărut În dimineața de Crăciun. Toți unsprezece. —Unsprezece? repetă bărbatul. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
unsprezece. —Unsprezece? repetă bărbatul. Cum adică, „au dispărut“? — Ideea e că nimeni nu i-a mai văzut și nici nu a mai auzit de ei. În fine, sunteți În vacanță, așa că nu vreau să vă stric plăcerea. Dar dacă sunteți amabili să răspândeți vestea, v-aș rămâne Îndatorat. Sigur, spuse bărbatul. Unsprezece americani, și dădu din cap hotărât, privindu-l și cu simpatie și cu speranța că totul se va termina cu bine. —O să răspândim. Și asta au și făcut. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
pe loc portretul fizic, scăzându-le din ani și adăugând la tăria de caracter. Erau instruiți, dar cu picioarele pe pământ; erau foarte Îndrăgostiți sau aveau o căsnicie fericită; erau curajoși și dornici de aventură, dar nu inconștienți; altruiști și amabili, fără să se gândească o clipă la propriul confort; oameni naivi Îndrăgostiți de localnici... Harry păstră ce era mai bun pentru sfârșit. Din nou, Își făcea de lucru cu mâinile, și le frângea, făcându-și curaj să vorbească despre inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de dolari. Vino, a insistat Wendy. Vom avea noi grijă de tine. Inima lui Walter a Început să bată mai tare. Era un lucru teribil să ți se fluture În fața ochilor cu nonșalanță o speranță atât de mare. Sunteți prea amabili, a zis el zâmbind. Nu sunt doar amabilă, i-a răspuns Wendy. Mă ofer să pun bani la bancă pentru ca tu să poți veni să studiezi jurnalismul. Avem nevoie de oameni ca tine. Walter și-a dat examenul TOEFL și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
noi grijă de tine. Inima lui Walter a Început să bată mai tare. Era un lucru teribil să ți se fluture În fața ochilor cu nonșalanță o speranță atât de mare. Sunteți prea amabili, a zis el zâmbind. Nu sunt doar amabilă, i-a răspuns Wendy. Mă ofer să pun bani la bancă pentru ca tu să poți veni să studiezi jurnalismul. Avem nevoie de oameni ca tine. Walter și-a dat examenul TOEFL și a primit notă maximă. A fost acceptat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

vărsat benzină înăuntru, mi-a explicat el. Dezinformare totală. M-am dus la biroul de la metrou și le-am spus: „Mi-e rău. Nici nu mai văd bine“. La cei de la Omote-sandō nu ajunsese nici o informație. Mi-au răspuns foarte amabil: „Ce-ar fi să stați puțin jos. Doriți o băutură rece?“. Nu știau nimic. M-am gândit că n-avea nici un sens să stau acolo și am ieșit la suprafață. Era o zi frumoasă de primăvară, dar totul era întunecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cu mișcările gurii. Nu înțeleg decât jumătate din cuvintele pe care le rostește. Fratele ei, Tatsuo pricepe mult mai mult decât mine. Iar asistentele, datorită experienței, înțeleg chiar mai bine decât Tatsuo. -Toate asistentele de aici sunt tinere, devotate și amabile. Mă înclin în fața lor, spune el. Sunt oameni buni, nu? - Oei buni (oameni buni), repetă Shizuko. - Dar, câteodată, dacă nu înțeleg exact ce spune, se supără. Nu mă lași să plec până nu înțeleg ce spui, nu-i așa? Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
scăzut): „Nu sunt prea mulți în Academie care să nutrească asemenea sentimente.“ (de patrotism) E destul de retras, nu ai zice că e cadru militar. Uniforma i se potrivește (o poartă în fiecare zi la serviciu). E priceput la vorbă și amabil, un adevărat tânăr tehnocrat. Datorită slujbei lui, vorbește foarte serios și sincer despre valorile și concepțiile lui legate de lume. Nu a făcut niciodată nici un compromis. Dacă ar fi făcut-o, ar fi avut parte de multe necazuri. Îi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Datorită slujbei lui, vorbește foarte serios și sincer despre valorile și concepțiile lui legate de lume. Nu a făcut niciodată nici un compromis. Dacă ar fi făcut-o, ar fi avut parte de multe necazuri. Îi sunt recunoscător pentru că a fost amabil și m-a ajutat să strâng material, cu toate că e foarte ocupat și suferă de insomnie cronică. „Mi-au plăcut mereu avioanele, dar nu am colecționat niciodată aeromodele sau lucruri plicticoase de genul ăsta. Poate pentru că omul e așa de mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
făcut o invitație foarte serioasă: «Vă rog să veniți măcar o dată, să vedeți despre ce e vorba.» Așa că m-am dus. Am vizitat și Kyōto am fost și la hipodrom. Am fost foarte impresionat de această țară frumoasă, cu cetățeni amabili. Am stat doar două săptămâni, apoi m-am întors în Irlanda, dar eram deja fascinat de Japonia. Și acum sunt la fel. Captivat. M-am întors în Irlanda și când am spus: «M-am hotărât. Plec în Japonia», toți au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Nu a dispărut de tot. Puțin câte puțin, odată cu trecerea timpului, s-a șters. Trei-patru zile după ce m-au externat, am fost găzduit din nou în casa domnului ambasador irlandez. M-au îngrijit ca niște asistente. Au fost extraordinar de amabili. După ce am ieșit din spital, nu am putut să închid nici un ochi. Trei săptămâni am renunțat să mai dorm noaptea. Îmi era frică să adorm. Cum ațipeam, visam. Negreșit. Mereu același vis. Venea cineva și mă lovea în cap cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
dar atunci nu vedeam lucrurile așa. M-am alăturat sectei în 1989, iar atunci nu erau prea mulți în comunitate. Să fi fost aproximativ 200 de persoane. Pe la sfârșit ne strânsesem cam 3 000. Când omul acela (Shōkō Asahara) era amabil cu tine, părea cel mai bun om din lume. Când era supărat, devenea cea mai înspăimântătoare persoană pe care am cunoscut-o în viața mea. Diferența era atât de mare și doar discuția cu el te convingea că este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ori, începi să te înțelegi bine cu ea. Era exact la fel. M-au întrebat dacă am primit ceva prin poștă de la Aum. Pentru că aveam niște documente la îndemână, le-am dat. Am cooperat cu ei și au devnit mai amabili. Mi-am dat seama că și în poliție existau oameni sinceri, cu intenții bune. Munceau din răsputeri, cu multă seriozitate. M-am gândit că, dacă îmi vor face o propunere decentă, o voi accepta. Trebuie să răspunzi cu sinceritate unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]