2,894 matches
-
faptul că-i pasă mai mult de propria piele decât de cea a soției. Dar asta nu-l transformă într-un monstru: în împrejurările date, comportamentul lui e mai mult decât decent. Chiar dacă, ulterior, aflăm că, la rându-i, este amantul secretarei, Adrienne Fromsett, cititorul nu se transformă automat într-un suporter al soției dispărute. Dimpotrivă. Cu fiecare nouă destăinuire, Crystal ne devine tot mai antipatică. Amestecată în lumea drogurilor, victimă a exceselor alcoolice, gata să se lase târâtă în dubioase
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
necunoscute: Să nu crezi că n-am încercat. Sunt și eu om, și nu e o distracție să afli că se duc pe apa sâmbetei douăzeci de mii de dolari pe an, iar în schimb să vezi doar mahmureli și amanți de teapa lui Chris Lavery. Înarmat cu aceste informații, Marlowe decide că următoarea lui escală va fi locuința recentului amant. Imagine clasică a gigoloului, Lavery e un amestec de cinism și bădărănie. Frumusețea fizică e dublată de un desăvârșit egoism
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se duc pe apa sâmbetei douăzeci de mii de dolari pe an, iar în schimb să vezi doar mahmureli și amanți de teapa lui Chris Lavery. Înarmat cu aceste informații, Marlowe decide că următoarea lui escală va fi locuința recentului amant. Imagine clasică a gigoloului, Lavery e un amestec de cinism și bădărănie. Frumusețea fizică e dublată de un desăvârșit egoism și de un înspăimântător dispreț față de morală. Printre minciuni și refuzul de a admite evidențele, Marlowe distinge, totuși, o geană
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și efectele acestuia asupra pacienților. Mai mult, soția doctorului fusese găsită moartă în garaj, sinucisă cu gazul de eșapament. Ulterior, Marlowe află de la Kingsley că și Crystal fusese una dintre clientele doctorului Almore - lucru deloc surprinzător, având în vedere că amantul ei, Lavery, locuia în vecinătate și că frecventau aceeași lume deocheată. Apariția unui echipaj al poliției, condus de locotenentul Degarmo, încurcă și mai mult pistele. Un doctor cunoscut pentru practicile medicale neortodoxe, protejat de un polițist, nu e tocmai o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și ceva mai mult: ambiția romancierului de a ieși din zona prozei minore, a ghetoului estetic la care a fost condamnat de practica lecturii și decizia criticii literare. În jurul triunghiului Roger Wade - Eileen Wade - Terry Lennox (soțul, soția și fostul amant al soției) se concentrează o cantitate de energie negativă care nu va putea fi eliminată decât prin declanșarea unui mecanism exploziv. Maestrul mărturisit al scriitorului Wade este F. Scott Fitzgerald (și, la rigoare, al lui Chandler însuși). Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
femeilor de la periferie sau a celora de la țară, care batjocorite, rămân epave în timp ce pentru burgheze există avortul sau căsătoria de circumstanță. Termină cerând o lege pentru cercetarea paternității, aducând exemplul unei legiuiri germane, care, acolo unde femeia cu mai mulți amanți în caz de naștere nu identifică pe tatăl copilului, obligă pe toți să ofere o pensie alimentară mamei. În aceeași chestiune a mai luat cuvântul d-na Dimitriu-Castano, care combate sistemul german. Prostituția și poliția de moravuri D-na Atena
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Visul, la fel ca fanteziile, îi permite persoanei să își compenseze lipsa, fără a fi neapărat o dorință de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și de deschidere spre alte orizonturi. Amantul sau amanta nu sunt decât reprezentările figurate ale dorinței de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează poate înțelege mai ușor ce caută, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o dorință de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și de deschidere spre alte orizonturi. Amantul sau amanta nu sunt decât reprezentările figurate ale dorinței de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează poate înțelege mai ușor ce caută, de ce are nevoie, ce dorește. În schimb, când amantul sau amanta sunt necunoscuți, cel ce visează nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ale dorinței de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează poate înțelege mai ușor ce caută, de ce are nevoie, ce dorește. În schimb, când amantul sau amanta sunt necunoscuți, cel ce visează nu a identificat încă la ce aspiră: el nu simte decât lipsa, fără a putea defini cu exactitate natura nevoii sale. Dacă scena de adulter este însoțită de emoții negative și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
identificat încă la ce aspiră: el nu simte decât lipsa, fără a putea defini cu exactitate natura nevoii sale. Dacă scena de adulter este însoțită de emoții negative și, mai ales, de un sentiment de culpabilitate (lucru destul de frecvent dacă amantul sau amanta este o persoană cunoscută de către cel ce visează, cu atât mai mult dacă este vorba de un prieten sau de un membru al familiei, adică o persoană «interzisă»), visul revelează natura reprobabilă (pentru inconștientul celui ce visează) a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată În 1855, dar reprezentată abia În 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice În jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se Împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul său, Iuda se vede Învestit cu tragica misiune de a-și preda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ori simbolică, drama povestită e una a singurătății și a dragostei. Ramses Ferdinand Sinidis (alter ego al scriitorului) este străpuns, din spate, în inimă, cu o frigare și omorât pe o rampă de gunoi de către Omul cu ciocul de aramă, amantul Zittei Gloria, soția mărginită de care nu se putea despărți; jurnalul lui, tipărit, este romanul Bagaj... În trei părți (Cartea despre carne, Cartea despre vin, Cartea despre suflet), romanul Pensiunea doamnei Pipersberg întregește transcrierea sensibilității ciudatului personaj. Eșecul în căsnicie
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
vine mai devreme acasă și își descoperă nevasta în tovărășia unui bărbat. Culpabilii aduc, și aici, argumentul sincerității sentimentului. Soțul legitim este deposedat de locuință, mașină, de bunurile casnice, sub presiunea unui puternic sentiment de onoare („Dragă, zise soția către amant, dânsul nu este cine îți închipui tu. E un om de onoare”). Formula magică potolește spiritele, suspiciunile cele mai tenebroase dispar în clipa în care adversarul recunoaște cavalerește că preopinentul este un om de bună-credință. Pentru orgoliul de a fi
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
Jacob Wassermann, Cazul Maurizius, I-II, București, 1930; Selma Lagerlöf, Jerusalem, București, [1931]; Ludwig Renn, Măcelul, București, [1931]; Franz Werfel, Cazul judecătorului Sebastian, București, [1931]; Else Jerusalem, Felinarul roșu. Cărăbușul sfânt, I-II, București, [1934]; D. H. Lawrence, Fii și amanți, București, [1935]; H. Mann, Ura, București, [1935], Vânătoarea dragostei, București, 1935 (în colaborare cu Isaiia Răcăciuni); Alia Rachmanova, Fabrica de oameni noi, București, [1936]; Pearl S. Buck, Mama, București, [1937], Ultima datorie, București, 1944; F. L. Baum, Vrăjitorul din Oz
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
unui soi de suprarealism desuet. Tema predilectă a versurilor e amintirea, B. făcând elogiul clipei efemere. Romanul Xena și umbrele ei (1981) e analiza unei drame psihologice, văzută din perspectiva eroinei principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită falsei mărturii a soției sale, îi răpește acesteia copiii și îi duce în străinătate, luând toate măsurile pentru a nu fi descoperiți. De atunci, viața Xenei rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare
BALAMACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
rămâneau Închiși tot timpul. Adesea capul Îi era Întors ușor Într-o parte. Se mișca sub mine ca o fată adormită, subjugată de un coșmar. Arăta de parcă ar fi avut un vis obscen și și-ar fi confundat perna cu amantul. Uneori, Înainte sau după, aprindeam veioza de pe noptieră. Îi trăgeam tricoul cât puteam de sus și Îi dădeam jos chiloții până sub genunchi. Și apoi stăteam acolo și mă Îmbătam cu priveliștea. Cu ce se putea compara? Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de abanos, două siluete mici făceau dragoste. În ciuda efortului pe care Îl presupunea activitatea aceea, chipurile lor păreau liniștite. Expresiile lor nu arătau nici tensiune, nici extaz. Dar, normal, nu fețele mi se păreau partea cea mai interesantă. Geometria corpurilor amanților caligrafia grațioasă a membrelor lor conduceau ochiul direct spre realitatea organelor lor genitale. Părul pubian al femeii era ca un petic de verdeață pe zăpada albă, iar membrul bărbatului era ca un arbore de santal crescând din el. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se mulțumeau cu scaunele de fier galbene cu profil romantic, iar Maigret căutase instinctiv silueta dreaptă și demnă, fața prelungă, bărbia ridicată, privirea nostalgică și dură totodată. Hélène Lange murise și, Într-o cameră de hotel, Francine discuta probabil cu amantul ei despre locul unde să-și Înmormînteze sora. Undeva În oraș, un om cunoștea misterul Stînjeneilor și al femeii singuratice: omul care o sugrumase. Se plimba mai departe prin parc sau se Îndrepta În acel moment spre teatru sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nimic de viața pe care o ducea la Paris? Soția lui Îl privea cu atenție să vadă În ce moment trebuia să tacă, dar se simțea Încurajată de buna lui dispoziție. — Nimic precis. Doar că a avut cel puțin un amant. S-ar zice că asta Îți face plăcere. — Poate. Asta indică faptul că cel puțin Într-o perioadă a existenței a trăit o viață fericită. N-a stat Întotdeauna Închisă În ea, obsedată de Dumnezeu știe ce gînduri sau vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
o rochie neagră, care nu-i venea bine, cumpărată probabil de la un magazinaș de pe vechea stradă Georges Clemenceau. Îl puteai ghici pe Însoțitorul ei În spate, În penumbra coridorului. Mașina mortuară Înaintă cîțiva metri. Francine urcă În mașina neagră Împreună cu amantul ei. Haideți, șefule! Oamenii de pe trotuar nu se mișcau, doar fotografii alergau În mijlocul drumului. — Asta e tot? Întrebă Maigret, Întorcînd capul. — Nu mai e altă familie, nici prieteni... — Chiriașii? — Maleski are oră la medic la zece și doamna Vireveau ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În trecere și că nu-i vom găsi În fiecare dimineață pe scaunele noastre. Nu credeam că se va sfîrși atît de repede. — Cimitirul era aproape. — A fost lume? — Pe stradă. Pe urmă, am fost doar patru. — A venit cu amantul după ea? Hai să bei un pahar... Se văzură nevoiți să stea la coadă un moment, apoi Maigret cumpără ziarele de la Paris, care abia dacă aminteau de sugrumătorul din Vichy. Un singur ziar, cu o zi Înainte, publicase chiar aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Îi era teamă de poliție? Probabil că nu. Sau poate luase hotărîrea să fugă definitiv, să treacă frontiera. Nu! Se Întorsese la La Rochelle, unde poliția o putea interoga la fel ca la Vichy. Deocamdată, era Încă pe drum, cu amantul la volan, În timp ce tinerii Întorceau cu invidie capul după mașina roșie decapotabilă. Va ajunge spre seară, pentru că probabil se grăbesc. Oare a scris În ziare că locuiește la La Rochelle? — Nu. Doar i-au anunțat sosirea. — Dimineață Îi era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
importantă. — Care? — Asta vreau să descopăr. Sora dumneavoastră a moștenit pe cineva, domnișoară Lange... — Pe cine? — Vă Întreb. Pe mama noastră, amândouă. Nu era bogată. O mică mercerie la Marsilly și câteva mii de franci pe un libret de economii. Amantul ei era bogat? — Care amant? — Cel care, la Paris, venea la ea o dată sau de două ori pe săptămână, În apartamentul din strada Notre-Dame-de-Lorette... — Nu știu asta... — Nu l-ați Întâlnit niciodată? — Nu. — Nu Întrerupeți, domnișoară. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
descopăr. Sora dumneavoastră a moștenit pe cineva, domnișoară Lange... — Pe cine? — Vă Întreb. Pe mama noastră, amândouă. Nu era bogată. O mică mercerie la Marsilly și câteva mii de franci pe un libret de economii. Amantul ei era bogat? — Care amant? — Cel care, la Paris, venea la ea o dată sau de două ori pe săptămână, În apartamentul din strada Notre-Dame-de-Lorette... — Nu știu asta... — Nu l-ați Întâlnit niciodată? — Nu. — Nu Întrerupeți, domnișoară. S-ar putea să avem Încă mult de vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]