2,825 matches
-
spre Calvia. Și tu? — Nu înțelegi... Nu te sfătuim să trădezi, ci să-ți păzești spatele după ce-i vei alunga pe vitellieni din Roma, răspunse calm Martialis. Calvia are dreptate: tu nu poți face față intrigilor politice. Intrigile politice, complicitățile ambigue, favorurile reciproce și conspirațiile nu sunt pentru tine. De aceea riști să fii implicat în ele. Calvia se ridică, îl luă pe Antonius de mână și îl conduse afară din cort. Pe cer se vedea un șir de rațe sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și beam și făceam eforturi să mă adun. Deoarece trebuie să-ți spun că Martina Twain e o adevărată femeie-șef - judecată după orice standarde, chiar și după ideile și etalonul tău, chiar și după valorile și morala ta, ambele ambigue, necunoscute pe Pământ, necunoscute mie. Amice, ascultă-mă pe mine, tipa e periculoasă rău, are stofă, cu o educație desăvârșită, la care se adaugă un corp de invidiat, înalt și subțire, dar sortit să ajungă într-o bună zi burduhănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu plăcere în voia acestor miraje contradictorii și armonioase, plutind ușor în derivă către starea de conștiență, care le izgonea pe amândouă și le substituia o a treia iluzie: prezentul. Eu eram băiatul. Eram Joe-Sue, indianul axona, orfan cu nume ambiguu, dat astfel la naștere pentru că sexul meu a fost incert până ceva mai târziu, virgin și frate mai mic al unei sălbăticiuni numite Prepelicarul, care se temea să nu-și piardă frumusețea, ceea ce era paradoxal, pentru că nu era frumoasă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
convențiile pe care le impune viața socială; el apropie și amestecă ceea ce obișnuința și logica disting, permitând exprimarea a tot ceea ce, în mod normal, este reprimat. Carnavalescul este “în stare să încalce regulile, subversiv, profanator”, dar dispune de un caracter ambiguu care, pe plan ideologic și folosind aceleași procedee, îl ajută să facă la fel de bine jocul reacției pozitive, ca și pe cel al contestării. Honore Daumier „Gargantua” Katharsisul comic este mijlocit, pe de o parte, de o imaginație creatoare de distanță
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură să-l studieze cu atenție, notându-și cu minuțiozitate observațiile Într-un carnețel. Îl consultară cu un stetoscop, numărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În locul chipurilor apărură niște litere și cifre care ieșeau ca niște mușuroie lunguiețe dintre omoplați. Pentru o clipă apărură, stând una lîngă alta, femeia-sicriu și femeia-girafă, femeia-pâlnie, femeia-beschie și femeia-capră, confecțioate din litere și cifre, care, după ce scoaseră niște mugete ambigue, se topiră În apa din havuz. Apăru și Olivia, trăgând În urma ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-o spumă albă, care se revărsă pe lespezi. Trupurile bărbaților intrară și ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ghicindu-i frământarea, pe ecranul fosforescent din fața lui se scurse acum o altă reclamă: „Nu se știe cine iubește mai mult acest parfum - bărbații sau femeile. Însă cu siguranță Black Swede Truch te va face irezistibil...”. Deși având un ton ambiguu, reclama se adresa totuși sexului tare. Femeile apăreau acolo ca un adjuvant. „Accesorii pentru machiaj. 1. pensulă Twenzeres, lungime 9,5 cm oțel inoxidabil, 2. pensulă pentru aplicare fardului tip Bush. lungimea 16,8 cm; 3. pensulă pentru buze tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui se învinețiseră de cât de tare strângea pupitrul. Niles îl săgetă cu privirea. Danny nu reuși să-l înfrunte. Se gândi la restul discursului său și îl prezentă, cu un ușor tremurat în voce. — Ultima noastră abordare e destul de ambiguă. Toți cei trei bărbați au fost tăiați cu bețe zoot, despre care doctorul Layman spune că erau folosite de polițiștii de la Intervenții. Nu sunt consemnate crime comise cu astfel de arme, iar majoritatea atacurilor au fost inițiate de albi asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scăunelul său de general, cu o expresie trufașă. Katsuie arăta întotdeauna demn, indiferent de situație. Shogen fu primit imediat. — De data asta, ai dat greș, Shogen, începu Katsuie. În timp ce-și arăta adevăratele simțăminte, avea pe chip o expresie ambiguă. Toată lumea spunea că unchiul și nepotul Shibata aveau firi intrigante și egoiste, iar acum atât Katsuie, cât și Genba îl așteptau pe Shogen, cu expresii reci, să vorbească. Scăparea îmi aparține, spuse Shogen, conștient că nu putea face nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sufletelor și ridicăm privirile spre cerul aurit și pustiu. În sfârșit, senini, fericiți, desprinși de panica micii noastre celule. Atunci, pac, infarctul, surpriza! Fracțiunea asasină, tangenta finală, mântuirea. Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul de prizonieri, căci erau prizonieri de război, ai războiului antisovietic, două cuburi mici de marmeladă pe o felie de pâine, zilnic. El fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dreptul să văd spectacolul până la capăt. Acum, când a devenit mai echivoc și sleit. O întruchipare! Slujește unei instructive contemplații. Pot urmări mai bine amploarea degenerării, când am un obiectiv știut în detalii. Dispun de o întruchipare imediată, accesibilă. Și ambiguă, mai ales. În ambiguitatea care ne și face complici, ne întinde mereu oglinda și capcana? Să ne dovedească precaritatea? Să ne umilească? Livrându-ne, o, Doamne, culpei și disperării și slăbiciunilor prea multe, pierzându-ne pierzându-ne... Vezi, professore, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în mod independent, în diferite scopuri estetice. Ceea ce contează cu adevărat este forța cu care acest procedeu este mânuit, bogăția înțelesurilor de adâncime și de suprafață pe care el le dezvoltă, precum și puterea de a ilumina anumite zone obscure sau ambigui ale intenționalității umane. Obscuritatea, golurile distribuite cu îndemânare în informația epică, duplicarea alegorică a înțelesurilor, metaforele enigmatice pot, de fapt, să facă lectura unui roman ca Plicul negru cu mult mai bogată și mai captivantă. În ciuda structurii sale atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ingrat și de câte ori a plâns din cauza lui! Îl aprobă, dând din cap, fără un cuvânt, cu ochii după mașină. * —Familia Dobrotă era, În copilăria noastră, printre cel mai bine situate din oraș, iar eu aveam În casa lor un statut ambiguu: se știa că Anton se descurca la școală mai ales cu ajutorul meu și se considera că exercit asupra lui o influență bună. Ți-am spus că avusese și probleme cu disciplina. Anton era o fire superficială, dar generoasă și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu le răspundea niciodată, doar mârâia din când În când ceva de neînțeles, ceea ce desigur că-i băga și mai tare În sperieți, căci n-aveau de unde să știe că el de obicei nu scotea mai mult de un mârâit ambiguu. Odată, Îi făcusem o ceașcă de ceai și aproape că o luasem razna Încercând să ghicesc din reacțiile lui dacă voia lapte și zahăr. Deci, venind din partea lui, această propoziție scurtă căpăta greutatea unei sentințe divine. Era ca și când Sfinxul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești un necunoscut la Samarkand. În ciuda vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca dezbaterea să revină la chestiunea care o generase, adică, dacă moartea era una sau mai multe, dacă era singular, moarte, sau plural, morți, și, profitând că sunt cu mâna pe pană, să denunț faptul că biserica, cu aceste poziții ambigue ale ei, nu vrea decât să câștige timp fără să se compromită, de aceea s-a apucat, așa cum Îi este obiceiul, să imobilizeze piciorul broaștei, să servească una albă și alta neagră. Prima dintre aceste expresii populare provocă perplexitate printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Jos se Întinde un cortegiu de vehicule automobilistice, de bicicluri și trăsuri cu abur, de sus năvălesc avioanele primilor inventatori; În unele cazuri obiectele sunt Întregi, chiar dacă sunt scorojite, roase de timp, și toate la un loc apar, sub lumina ambiguă, În parte naturală și În parte electrică, acoperite de o patină, ca de un lac de viori vechi; alteori rămân doar schelete, șasiuri, dezarticulări de biele și manivele ce te amenință cu torturi de negrăit, parcă te și vezi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
intitula Sophia și reprezenta un fel de masă fluidă de Îngeri negri ce se estompa la bază creînd o făptură albă, mângâiată de mâini livide, calchiate după figura ce se vede ridicându-se drept către cer În Guernica. Combinația era ambiguă, iar de aproape execuția se dovedea grosolană, dar de la doi-trei metri efectul era foarte liric. „Eu sunt un realist de modă veche”, Îmi șopti Belbo, „nu-l Înțeleg decât pe Mondrian. Ce anume reprezintă un tablou negeometric?” „El mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai structurat, fiind posibilă diferențierea între Eul actual și Eul ideal 31 construindu-se în special în context relațional, fiind totodată permanent și sub influența acestuia. Tocmai de aceea de-a lungul adolescenței sentimentele privind Sinele au o evoluție fluctuantă, ambiguă. Dorința de identitate a unei personae face parte din caracteristica ei de ființă umană, iar posesia unei identități constituie o condiție indispensabilă a existenței vieții psihice. Dar această identitate nu se poate contura decât în condiții adecvate. Informațiile ce le
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
schimb, probabil prezent la curtea Ierusalimului în acel moment, a trebuit să intervină pentru a-l convinge pe Ezechia (715-687 î.C.) să nu se implice în conflict. Textul Is 14,28-32, un oracol împotriva Filisteii, este prea vag și ambiguu pentru a fi interpretat ca text care face referință la aceste evenimente. Cu toate acestea, oracolul prevede o invazie în Filisteea începând din Nord (14,31), de unde vin armatele asiriene. Is 20,1-6 este mai explicit: textul menționează clar campania
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
celor două întrebări ar putea fi inversată: odată ajunși la justificarea filosofiei (de ce filosofia?) s-ar putea continua cu o clarificare a naturii ei (ce este filosofia?). Definirea conținutului filosofiei, plecând de la natura concluziilor ei, riscă să devină o întreprindere ambiguă, dacă este adevărat că răspunsul la întrebarea filosofică este eterogen însăși întrebării. Prin urmare, este mai potrivit să ne concentrăm pe tipul de întrebare, pe contextul antropologic ce o face posibilă sau pe justificarea ei ca o caracteristică a condiției
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să o cucerească, fie că depun eforturi să o păstreze, în cazul în care o posedă deja. Agregarea are loc în numele ideologiei, dar nu rareori se realizează în numele puterii. Dată această situație de fapt, filosoful se află într-o condiție ambiguă. El poate să facă apel la puritatea programului politic sau poate să-și pună la dispoziție abilitatea tehnică (pe planul argumentării și al convingerii) grupului de putere și să participe astfel la beneficiile ce decurg din ea. Aproape întotdeauna sunt
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]