2,259 matches
-
artist onorabil, a cam stat „sub vremi”, a plasat cel mult niște „bombițe” artistice în poemele și în cântecele sale, ceea ce, să recunoaștem, ține de o anvergură mai joasă... Strada Starîi Arbat e în renovare, dar e la fel de aglomerată. Pictori ambulanți, portretiști, chiromanți, ghicitoare... Interpreți de muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau mai bine burta sa respectabilă, se arată destul de primitor, ceia-ce constitue una din calitățile de ospitalitate românești. Și împreună cu invalizii, pornim în urma coloanei. Sunt doi invalizi permanenți: Eliseu Iliescu, substitut de procuror la Călărași, plin de reumatisme, un barometru ambulant, care ne prevestește cu multă precisiune ploile, și Nicolau, liber ca profesie, cu o mare calitate, a tăcerii, și cu un mare defect, al mutismului. Și încă în toată vremea zilei aceștia a doua, cât am călătorit prin necunoscute tărâmuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și totdeauna, mărturisește cu disperare, cătră miezul nopții îl fură somnul și nu-i poate prinde... Ea nu bănuiește că el știe, dar, ca să rămâie singură cu "copilul acela", a stăruit ca doctorul să plece la "datorie", cu un spital ambulant... Și discuția între ei în care femeia îi dovedea că el, ca Român, trebuie să plece, îl umplea de fericire, căci îi mai aducea "încă o dovadă" nediscutabilă... Toate aceste lucruri doctorul le povestea față cu un străin, un "prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
generațiile care se ridică. Propaganda culturală pentru toți. Cărți și Biblioteci. Cărți bune într-o mare răspândire. Biblioteci care să fie realități. Între cărțile bune, răspândite în toate casele țării, eu văd întâiu Evangheliile după aceea o enciclopedie etc. Biblioteci ambulante (automobile) Propaganda vorbită. La biserici etc. Propaganda văzută (cinematografe) Propaganda radiofonică. Să facem o comparație cu casa și cu temelia? Nu. Poporul acesta este un organism viu, nu este o clădire întâmplătoare. Eu îl privesc ca pe un fenomen interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru a nu risca să devin teatral. I-aș strânge mâna cu mult respect dar din nou mă abțin. Mi se pare că orice gest ar fi deplasat. Mă îndepărtez dominat de imaginea acestei persoane ce devine o lecție vie, ambulantă de depășire a unor limite care pentru mulți ar fi catastrofale. Camino este plin de surprize, de lecții fundamentale de viață, de atitudine în fața lui Dumnezeu și a semenilor sau față de tine însuți. - Pelerinul cu proteze în apropiere de Belorado
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
m-am înșelat asupra etniei căci vorbește românește. Vrea să-mi dea contra-cost un pachețel de șervețele. în gând mă întreb dacă nu ar fi putut face ceva mult mai bun și mai util în România decât acest mic comerț ambulant și ilegal. Văzând însă că și eu sunt român nu mai insistă și pleacă mai departe nemulțumită. Impresionantă este și catedrala, dedicată Sf. Fecioare Maria. îmi zic: Cât de măreață a fost biserica în Evul Mediu, ba chiar până în perioada
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
marilor orașe din Europa. În fiecare zi merg la RFI cu un metrou, numărul 6, între Place d'Italie și stația Passy, un traseu de vreo 15 minute. Practic nu este zi să nu se urce în metrou un cântăreț ambulant pe care îl recunosc imediat ca având origini românești. De mai multe ori am lucrat cu regizori italieni care mi-au montat diverse piese. Ei bine, nu a fost unul să nu-mi spună: Știți, noi avem acasă o femeie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pat a luat-o spre Lee Circle. CÎnd am ajuns pe Strada Julia, McKinney i-a zis lui Cole: - Dă-mi banii, fiindcă e posibil să-l vedem din clipă-n clipă. Se plimbă-n jurul caselor astea. O legătură ambulantă. Cole i-a dat lui McKinney cinșpe dolari. Am dat ocol Încet de trei ori zonei, dar McKinney nu l-a văzut pe „Om”. - Bine, cred că tre’ să-ncercăm la Sam Bătrînu’, a zis McKinney. Am Început să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de agențiile imobiliare, ținut al reședințelor turistice „mai stați oleacă” și al bătrînilor care așteaptă pe-acolo să moară. Întreaga vale are aerul de provizorat al unei tabere sau al unui carnaval. Curînd fraierii or să fie morți cu toții și ambulanții o să-și mute negoțul În altă parte. În anii ’20 agenții imobiliari au adus trenuri Întregi de clienți și i-au lăsat să culeagă grepfrut direct din copaci și să-l mănînce. Despre unul dintre acești promotori pioneri se zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sale realizări de artă cinematografică, cu filme mute, dar neuitate până astăzi, [chiar dacă] un viitor președinte al Academiei Române, rebel la orice Încercare de a-l duce la cinematograf, nu se lăsa deloc convins de viabilitatea Artei a șaptea. Primul gramofon ambulant, purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut pe lângă grilajul Cișmigiului, unde, cu toată lu mea mă runtă de pe bulevard, ascultam, prin tuburi lungi de gumă vârâte În urechi, și vă Închipuiați cu ce emoții, „Asaltul de la Gri vița“ Înregistrat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le-am evocat Însemnătatea viitoare a radiofoniei În rela țiile dintre popoare. Iar În era tuturor recordurilor de viteză ale acestui secol, de marajul nostru spre căile eternității cu furgonul automobil a lăsat În urmă - ce mai veselă amintire! - circul ambulant cu dricul tras de șase cai În valtrapuri lungi și negre, cioclii hilari În brandenburguri și bicorni de ambasadori, coliva de nisip răsturnată, la sfârșitul reprezentației, În șanțul din poarta ci mitirului. Gustul sau Înțelegerea contemporanilor mei - din această primă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în parcul central al orășelului. Victor a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei și s-a oprit la panoul unde era afișat programul cinematografului: n-a mai apucat să citească ce film rulează, probabil unul sovietic, căci s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să se mai întoarcă. La câtă voce are flăcăul, fata a luat cea mai bună decizie. Cum să stai lângă un om care nu știe decât un singur cântec și acela interpretat prost? Am socotit cam de câte ori s-a produs ambulantul cu unica piesă din repertoriu în acești cinci sau șase ani de când ține calea trecătorilor și am ajuns la un total halucinant. Că va fi fiind de cincizeci de mii de ori sau de o sută de mii, nu contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la specializare în Germania, li s-au arătat grupurilor de turiști japonezi câți Romuluși și Remuși au poftit. Îi admirau, așa cum fac asiaticii: „Oho, Unu, A-a-a, e-e-e, i-i-i, o-o-o, u-u-u!“, și se repezeau la ambulanți să cumpere sugari turnați în forme de silicon. La un moment dat, arabul s-a supărat și a oprit producția. Îl furau angajații și vindeau Romulușii și Remușii la prețuri mici, pe sub mână. „Halal popor“, a spus cu dispreț arabul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trece un firicel amărît de apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și fără milă. Ținuta vestimentară a mamei nu era de cea mai bună calitate. Fusese achiziționată de multă vreme iar timpul își lăsase amprenta asupra unei garderobe ale cărei piese cu greu ar fi fost achiziționate chiar și de comercianții ambulanți de haine degradate: telalii! Mi se scrie că ești tulburată Că ți-e dor de mine ne-ncetat Că ades bați drumul supărată În paltonul vechi și demodat." (Serghei Esenin) Pe cap avea un capișon deosebit de frumos, rămas de la Silvica, sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spre casă. Avea un deosebit simț al orientării pe care îl puteam compara doar cu cel al celebrei Lessie. Se oprea puțin, își mișca discret urechiușele lui mici și ascuțite, apoi dilata și contracta orificiile nazale ca pe două laboratoare ambulante care aveau menirea să analizeze prompt și impecabil mostrele de inspirație aduse spre cercetare laboratorului central. Da, era fără discuție un maestru inegalabil în arta orientării. În absența busolei, a hărții, a marcajelor sau altor semne ajutătoare de ghidaj turistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două instrumente de semnalizare, oamenii îl așteptau la portiță sau lăsau pur și simplu cadavrul în fața intrării. Apoi, când achizitorul de hoituri animaliere ajungea în dreptul gospodăriei respective, proprietarul se prezenta la poartă, îi plătea, iar acesta introducea mortăciunea în sicriul ambulant, plecând mai departe, la altă poartă, și la altă poartă, până când termina de străbătut toate ulițele satului, după care se retrăgea spre cocioaba lui dărăpănată de la marginea satului. Aceasta era activitatea lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
realizez" până acum. Beau vin și nu mă gândesc la nimic. Nostalgia anilor de cămin, la Galați, când nu posedam nimic, dar împărțeam totul, începând cu mâncarea și terminând cu veioza albastră, ieftină, cumpărată cu 30 de lei de la vânzătorii ambulanți basarabeni, pe care mi-o cereau "băieții" cu împrumut pentru o seară petrecută împreună cu "prietena". Vânzători care, în treacăt spus, comercializau printre altele costum de scafandru militar sovietic și AK 47, vândut mai cu fereală. Veioza, foarte necesară printre altele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că m-am înșelat oarecum în cele scrise mai sus. Începând cu anul 2004, odată cu înmulțirea explozivă a imigranților sud-americani la Geneva, biserica aceasta ciudată le-a fost dată în folosință și a devenit extrem de vie și de animată. Comerțul ambulant a început să înflorească în jurul ei. Herba maté (imposibila iarbă de ceai a sud-americanilor), plăcinte de porumb, bere Corona, diverse condimente cu nume imposibil de pronunțat. Atmosfera rece și "calvinistă" a Genevei a fost ruptă în bucăți doar după câteva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este paralizată. Cred că la fel s-ar întâmpla la București dacă România ar juca finala campionatului mondial de fotbal. Pentru un ochi european normal, fotbalul american este un sport de neînțeles. Coloși de 120-125 de kilograme, pachete de mușchi ambulante, se ciocnesc cap în cap cu vigoare. Totul este acompaniat de urletele de pe margine ale unui antrenor purtând cvasii-obligatoriu o cascheta Nike și sisteme sofisticate de comunicare în urechi. Vorbește în timp real cu jucătorii. Transmisiunea în direct este întreruptă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este mai pasionant, cu atât mai mare grupul și controversa. Și ce poate fi mai pasionant pentru un african la Paris decât un meci de fotbal Cameroun Senegal sau o ultima încercare de lovitură de stat, eșuată, din fericire? Vânzătoare ambulante propun acestei mici lumi fericite tot soiul de sandwichiuri înecate într-un sos picant, greu, roșu. Berea își face și ea apariția, ba chiar și un cântăreț gen rasta, agățat de o trompetă obosită. Puzderie de afișe pe zidurile din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Explicația necazurilor noastre constă în aceea că ființele cosmice se distrează jucându-se cu viețile noastre. Numai cunoscând adevărata matematică poți izbuti să scapi de ele. Pastorul din Saint-John - Pennsylvania (care în timpul verii e trapezist, scamator și clovn în circuri ambulante, pe gratis): Oamenii circului au crezut prea multă vreme că biserica îi privește de sus, ceea ce e fals. Sunt aici pentru a umple un gol... În sala de concert din Milwaukee, acordul final al celei de-a patra mișcări din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se vărsau înainte de sutură flacoane întregi de antibiotice forte, pentru prevenirea infecțiilor), una dintre asistentele foarte tinere trecea printre paturile noastre împingând o măsuță chirurgicală plină cu cărți: volume groase, neatinse sau fascicule soioase, subțirele și gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente ce te împăcau cu spitalul. Am citit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]