2,758 matches
-
muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire dărăpănată, închisă și uitată de lume i-a amintit de seara când, amețit de băutură, înconjurat de prieteni și vrăjit de Domnișoara Coincidență, a urcat pentru prima dată pe scenă să cânte. — Aici ne-am cunoscut pentru prima dată, râde Fernic. Ce copil erai, Doamne, ce copil. Aveai cât ? Douăzeci de ani ? — Întocmai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
sub mine, sinucigându-se în accese de furie care le împingeau să se izbească de îngrăditura bolovanilor dinspre țărm. Priveliștea n\valei de apă învolburată m-a făcut să încerc, după un răstimp, o senzație de buimăceală, ca și cum aș fi amețit și m-aș fi prăvălit în valuri. O senzație cât se poate de plăcută. Sunt puțin speriat pentru că am descoperit, studiind cărțile poștale ilustrate din prăvălie, că podul meu cu bulboana care se învârtejește sub el constituie obiective locale bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o cam schimbată! — Eu continuu s-o iubesc. Dar între noi nu a avut niciodată loc o relație amoroasă. — Pe mine asta nu mă interesează. Scuzați-mă, n-am vrut să mă exprim în felul ăsta, probabil că m-am amețit. Am vrut să spun că nu-i nevoie să-mi povestiți asemenea lucruri, nu mă interesează. Cred că nu sunteți tatăl meu, și cu asta basta. Totuși, încă nu pot să-mi explic prezența dumneavoastră aici. Îi vedeți, sau cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o forță pervers masculină. Rosina era în plină strălucire, încântată și amuzată să-și exercite puterea, în timp ce-i ținea la picioarele ei, își plimba încurajator privirea sașie, pătrunzătoare, de la unul la celălalt dintre cei doi bărbați turtiți, năuciți. Păreau absolut amețiți de atracțiile ei. Era, fără îndoială, o mare variație față de atmosfera de capelă mortuară, din ce în ce mai apăsătoare, de la Capul Shruff. — Ce dorești, Rosina? — Ce vrei să spui prin „Ce dorești?“. Ce manieră de a întâmpina un musafir! „Ce dorești?“ Mă îngâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din fotoliu și am spus că vreau să mă duc să-l văd pe James, dar mi s-a răspuns că doarme. Gilbert mi-a raportat că plouă pe scări și apa inundă baia. Am ajuns până la bucătărie și am amețit. Mă dureau toate vânătăile, mi-era foarte frig, și m-am reîntors la foc. Cum sosise, pare-se, ora prânzului, am mâncat puțină supă și pe urmă le-am spus că vreau să fiu lăsat singur să mă odihnesc. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceafă. Mi-am adus aminte că avusesem un vis curios, anume că fusesem prins de o furtună de zăpadă și înghețasem de moarte. Îmi veneau în minte frânturi din spusele stranii ale lui James. M-am ridicat în picioare, îngrozitor de amețit, m-am târât până sus, m-am trântit pe pat, și am căzut într-un soi de somn, asemănător cu o comă. M-am deșteptat târziu, nesigur dacă e dimineață sau după-amiază. Mă simțeam ceva mai puțin amețit, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu că aș fi tânăr. Murise pentru că se încrezuse în mine. Vanitatea mea l-a distrus. Era o chestiune de cauzalitate. Și pedeapsa pentru orice greșeală e automată. Îmi pierdusem controlul asupra lui și a murit. Asemenea gânduri m-au amețit până când, în cele din urmă, am căzut într-un somn agitat, vecin cu coma. Și când m-am deșteptat, uitasem că Hartley plecase și, în virtutea inerției, mi-am reluat vechea activitate de a ticlui planuri pentru a o redobândi. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o vergea de lemn. Erau o sumedenie de crăpături între panele, unele parțial acoperite cu vopsea. Crăpătura aceasta era scurtă, doar de vreo șase centimetri și în ea se găsea ceva: ceva alb, care ieșea puțin afară. Cu răsuflarea tăiată, amețit de amintire, am străbătut camera și am tras afară din crăpătură o bucată de hârtie. Era foaia pe care, când m-am deșteptat după “înec“, scrisesem lucrul acela extrem de important, pe care nu trebuia cu nici un preț să-l uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dus în Gherla. Când o fost în capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și auzit gălăgie, și am crezut că gardienii care era’ cu noi îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o’ amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot în dubă, și era și căldură mare, că era în august. Și după ce o oprit duba, ne-o legat, doi cu doi, cu cătușele, și ne-o scos pe toți afară că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aveam și noi în felul ăsta contact cu realitatea... că altfel mai mergeam doar în țarcul ăsta câte o jumate de oră pe săptămână la aer. Ne scotea în cerc, n-aveai voie să ridici ochii... mergeam unul după altul, amețeai, numai aer nu era, că se ridica praful ăla, da’ ne scoteau să zică ei că ne dau aer. Când se ridica praful ăla, era infernal. Da’ singura mea mângâiere e că privind pe sub sprâncene vedeam turlele unei biserici din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ăsta? Zâc: Io sunt, domne! Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. De ce ai tăiat atâta porumb aici? Pă’ domne, așa ne-a spus maistru’! Domne și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune în vorbă românească. Și i-am zis: De ce dai domne-n mine că... te tai cu sapa aicea și te îngrop în porumb! Atuncea a scos pistolu’ cu rachete și a tras cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Leonov, doreau să mă aibă la festival. Drumul lung parcurs cu trenul până la Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Sighet... și odată cu ea și țara. Adevărul și dreptatea înotau în ceață și confuzie... cu „ajutorul” presei și televiziunii. Gazetăria de senzație și scandal înlocui pe cea a bunului gust. Viața apărea un tumult, o vijelie care te uluiește... te amețește, care te tulbură profund. Erau zile de așteptare și tremur în carne.. Și astăzi,la noi, de ce să n-o spunem... începu unul dintre colegi, cu glasul coborât... Unde minciuna și fățărnicia, sunt pretutindenea; în presă, în raporturi sociale, unde
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și plantă, folosesc pentru a le crea și folosi același cod genetic, până’n ultimul amănunt. Aceeași metodă de a imprima ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își poate astfel permite să ne tragă de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ieri și mâine, Omul Mărturisit sau nu, firul roșu al emisiunii e evoluția. Și chiar dacă delicata noastră amfitrioană mi-a sugerat două alte cuvinte: om și viitor, nu pot rezista ispitei globalității, aceea oferită de evoluție, poate pentru a nu ameți pendulând Între ele. Căci evoluția cuprinde și omul și viitorul. Dar are și un trecut... Doar că lungul, mai bine zis fără de Început și sfârșit drum al evoluției nu e o sfoară Întinsă Între două cuie - Început și sfârșit - și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de a nu-și plăti niciodată lucrătorii în ziua de leafă, dar și pentru priceperea de a-i ameți cu vorbe mari, își cheamă în birou apropiații și li se adresează, privindu-i provocator în ochi: mă, suntem noi mai proști ca alții? La o astfel de întrebare ce conținea și răspunsul ar exista o alternativă, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să nu se vadă urmele a ceea ce a luat. Într-o zi, am dat la el acasă peste o culegere veche și rară de paradoxuri și vorbe de duh. Am aflat acolo, aproape la fiecare pagină, zicerile cu care ne amețea. Senzația pe care am încercat-o era că învățase pe de rost cartea și că talentul lui era unul combinatoriu. Din două, trei citate memorizate îl croia pe al patrulea. Recunoșteam în fiecare rând câte un segment din vorbirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un baston electric, se Înșiruie pe un culoar strâmt, Încât nu se mai pot mișca. Acest culoar are În stânga un perete mobil. Un muncitor Încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele În frunte, amețindu-le, imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un scripete mobil, prin fața lucrătorilor așezați În linie. Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu un cuțit mare, cu care despică vita. Al doilea trage afară abdomenul și intestinele și de aci totul merge Într-o perfectă Înlănțuire. Porcii introduși Într-o sală mai mică sunt amețiți, loviți În frunte cu un pistol percutor și de aci sunt azvârliți Într-un cazan unde sunt opăriți, după care intră În sala de curățire și tăiere În bucăți. Dar cu aceasta Încep alte operațiuni. Abatorul reprezintă În același timp
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
somnul. Un altul e botezat „General Grand”, eroul din războiul civil și președinte al țării. Cel prin care trece tunelul e botezat „Wawona”. Drumul printre sequoia e de 60-70 km. Spre seară parcurgem o distanță bună, cu serpentine ce ne amețesc. La o cotitură, un autobuz uriaș de pasageri e culcat În marginea șoselei, părăsit, nesupravegheat. Intrăm Într-o localitate cu câteva sute de case pe care am botezat-o Mangalia americană. E localitatea Crescent City, pe malul Pacificului, cu o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
urechile ciulite răsuflarea fierbinte a pământului ars de secetă. În această liniște nocturnă nu se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de această tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o cavitate bucală excitată de tăria parfumurilor dezlănțuite. Era un cocteil ritmic, alcătuit dintr-o sârbă îndrăcită, un ceardaș condimentat cu piparcă paralizantă și un cazacioc autentic, electrizat de inegalabila vodcă "Stalinskaia". Eram amețit. Trupul meu cânta. "Eu curg întreg în acest cântec sfânt; Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt." (N. Labiș) Ei, ia spune, copile, îți place? Domnule Răzmeriță, mierea dumneavoastră este minunată. N-am mai mâncat niciodată ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te afli, în timp ce fanfara cânta neîncetat. Alămurile răsunau la mare distanță. De acasă, deși ne aflam la patru cinci kilometri, auzeam toată noaptea sunetele stridente amplificate, reunite unele cu altele în eter. În bâlci vacarmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un gust ciudat. Aproape ca un lichior. Margareta f. încântată. B.-A. promite rețeta băuturii (O fi legal?) După cină dansăm. Destul de ciudat, numai noi patru. N-am mai dansat demult. Doamna B.-A. e fermecătoare. Din păcate M. se amețește și începe să facă caz de tot felul de fleacuri. Malin se trezește și coboară chiar în toiul petrecerii. Începe să plângă când o vede pe M. dansând cu B.-A. (Pentru un neinițiat imaginea nu era chiar inocentă.) Îi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Gotland, "o șansă minunată". Promit să-l întâmpinăm la Klintehamn. Vine să-l ia cu mașina amicul Kling. (Pare să se considere înjosit de postul de ordonanță.) 20 septembrie Mă trezesc prima oară în seara asta. N-am stabilitate, sunt amețit. Trebuie să depărtez mult picioarele când pășesc. Mă opresc un timp în camera de zi și mă uit la televizor. Cercetătorul rus pe care l-au adus englezii de la avionul de Moscova trebuie să se înapoieze neapărat în Uniunea Sovietică
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]