1,430 matches
-
Heracleum palmatum"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), măzăriche ("Anthyllis montana"), păștiță ("Anemone nemorosa"), oiță ("Anemone narcissiflora"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), margaretă ("Leucanthemum vulgare") sau brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"). Fauna este una diversificată și bine reprezentată de mamifere, păsări, pești, reptile, și amfibieni (unele aflate pe lista roșie a IUCN), cu specii de: cerb ("Cervus elaphus L."),căprioară ("Capreolus capreolus"), lup ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder ("Martes martes"), cocoș de mesteacăn ("„Lyrurus
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
în anul 1902 de botanistul Florian Porcius, membru titular al Academiei Române. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. Animale ocrotite: capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), marmotă ("Marmota marmota"), ursul carpatin ("Ursus arctos"), vidra de râu ("Lutra lutra"), râsul ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), jder de piatră ("Martes foina"), nevăstuică ("Mustela nivalis") vulpe roșcată
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu "Alnus glutinosa", tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin). Pădurile ce acoperă o importanță suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag ("Fagus sylvatica") în asociere
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oișcă ("Russula virescens"), roșcova ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocosului ("Ramaria botrytis"), bureți galbeni ("Cantharellus cibarius") sau piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"). Lumea animalelor este bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN), astfel: Mamifere cu specii: lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
ciocănitoare (cu specii de "Dendrocopus major" sau "Drycopus martius"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), zaica ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), Uliu-păsărar ("Accipiter nisus"); Reptile și amfibieni: șopârla de câmp ("Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), broască roșie ("Rană temporaria"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("bombina veriegata"), broască verde ("Bufo viridis"), salamandra ("Ambystoma
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
fi stuful din lac și din preajma lui. Rezervația găzduiește 139 de specii de plante, dintre care 11 sunt amenințate cu dispariția în afara teritoriului Srebarnei. În zonă există o faună foarte variată. 39 de specii de mamifer, 21 de reptile și amfibieni și 10 de pești trăiesc în rezervație, care este cunoscută mai ales pentru cele 179 de specii de păsări care cuibăresc acolo, între care se numără pelicanul dalmat, lebăda mută, gâsca de vară, eretele de stuf, gușă albastră, egrete și
Rezervația naturală Srebărna () [Corola-website/Science/309712_a_311041]
-
de exemplu, își depun icrele în mediul lor acvatic, unde sunt fertilizate de spermă peștilor. În timpul fertilizării interne, fertilizarea are loc în interiorul organelor sexuale feminine. Aceasta are loc după inseminarea unei femele de către un mascul prin copulație. La vertebratele inferioare (amfibieni, reptile, păsări și mamiferele monotreme), copulația este atinsă prin întâlnirea fizică a cloacei masculului și a femelei. La marsupiale și mamiferele placentare copulația are loc la nivelul vaginului. Componentele spermei sunt două: spermă și "plasma seminala". Plasma seminala, în schimb
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
insolație scăzută în interiorul pădurii, umiditatea ridicată și permanența nu favorizează reptilele, care lipsesc cvasi-total din pădurea compactă de molid. Pe lângă pârâu este mai multă exuberanță de viață, perne de mușchi umezi, insecte pe ierburi, tufe cu flori, miresme de plante. Amfibienii, legați de apă stagnantă și umezeală ridicată, suportă cu mai mult succes temperaturile scăzute din molidiș. Aici putem întâlni mai rar salamandra (Salamandra salamandra) și mai frecvent tritonul alpin (Triturus alpestris), ivoraș cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca roșie de
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
epifiți este localizată în proporție de cca 80 % pe crengile molizilor. Molidișurile de limită prezintă condiții de viață mai favorabile pentru herpetofauna decât molidișul compact. În zona de lizieră a pădurii (ecotonul molidiș-jnepeniș-pajiște subalpină) pot fi observate pe lângă specii de amfibieni cum sunt tritonul alpin (Triturus alpestris), ivoraș cu burta galbenă (Bombina variegată) broasca roșie de munte (Rana temporaria) și specii de reptile cum sunt naparca/ șopârla fără membre (Anguis fragilis), șopârla de munte (Lacerta vivipara), șopârla de câmp (Lacerta agilis
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
Mustela putorius) - în păduri. Pe terenurile arabile și pășuni sunt caracteristice o serie de rozătoare ca: popândăul (Citellus citellus), hârciogul ( Cricetus cricetus), șoarecele de câmp ( Microtus arvalis), ariciul, șoarecele comun ( Buteo buteo) schimbat iarna de șorecarul încălțat ( Buteo Lagopus). Dintre amfibieni putem aminti broasca râioasă brună ( Bufo bufo) și broasca râioasă verde ( Bufo viridis). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Beltiug se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Nu există
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
redând aspecte din mediul lor natural, ceea ce dă un plus de atractivitate pentru publicul vizitator. Sunt abordate probleme de ocrotire a naturii, de taxonomie, filogenie și ecologie. Parterul muzeului prezintă colecția cinegetică. Animalele vertebrate sunt prezentate în ordine evolutivă: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. De asemenea, muzeul include un interior vânătoresc (realizat cu obiecte din coarne căzute, blănuri, fazani și capete de căprior naturalizate) și Sala Trofeelor (unde sunt expuse trofee de blană, trofee de coarne și trofee de colți
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
Chordata este o încrengătură de animale ce posedă coardă dorsală. Încrengătura include acraniatele, ciclostomatele, peștii, amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele. Deși sunt foarte diverse, cordatele posedă caracteristici comune. Toate cordatele au schelet axial, intern. La tunicate el este prezent sub formă de coardă doar în stadiul de larvă. La acraniate ea este prezentă toată viața. La
Cordate () [Corola-website/Science/305099_a_306428]
-
unele specii sunt semiacvatice. Se adăpostesc în vizuini pe care le sapă singure. Unele specii trăiesc în grupuri, alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Deși mărimea mangustelor variază de la mangusta
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
cu insecte) decăt carnivore (se hrănesc cu carne), dar aproape toate se hrănesc în funcție de împrejurări. Mangusta vărgată se hrăneste cu o varietate de alimente, deși insectele reprezintă peste 80% din regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și ouăle lor, amfibienii, păsările și ouăle lor, precum și toate tipurile de insecte și de materie vegetală, frunze sălbatice, frunze, tuberculi și rădăcini de ierburi sunt hrană pentru manguste. Ele preferă prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una dintre cele mia specializate animale în ceea ce privește hrana, aceasta prinde pești, jefuiește cuiburile crocodililor pentru ouă și în apele mici răstoarnă pietri pentru a găsi crabi, moluște sau amfibieni. Când vânează insecte, mangustele adulmecă solul și scormonesc în stratul de frunze căzute și în crăpăturile în care ar putea să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
porumbelul", în pădurea de lângă Prejmer existând câteva specii ocrotite: "vântureii", "șorlița", "șorecarii comuni", "șorecarii de iarnă", "striga de Ural" și "huhurezul". De asemenea, în preajma Oltului se pot întâlni "rațe sălbatice" și "berze". Reptilele sunt puține: "vipera", "șarpele de apă", "șopârlele". Amfibienii sunt reprezentați de "salamandre", "tritoni" și "broaște". Ihtiofauna este bogată, atât în râurile de munte, cât și în Olt. "Coleopterele" și "lepidopterele" sunt întâlnite în aproape tot arealul Țării Bârsei. Resursele naturale subterane ale Țării Bârsei sunt puține, nefacilitând dezvoltarea
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
și Agrijul, având afluenți pâraie cu debit scăzut, alimentate de izvoare, zapezi și ploi, cu regim de scurgere permanent sau semipermanent. Caracteristică zonei este inexistentă lacurilor naturale. Arealul Munților Meseș adăpostește o gamă variată de animale sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte) specii de plante din floră (arbori, arbuști, ierburi, flori) spontană a nordului Apusenilor. Mamifere cu specii: lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera"), căprioara ("Capreolus capreolus"), viezure ("Meles meles"), veverița ("Sciurus carolinensis"), dihor ("Mustela putorius
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
neagră ("Drycopus martius"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), gaița ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"); Reptile și amfibieni: șopârla de câmp ("Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), broască roșie ("Rană temporaria"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("bombina veriegata"), broască verde ("Bufo viridis"), salamandra ("Ambystoma
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
în Munții Tarcăului se regăsesc numeroase alte specii vertebrate. Astfel apar pești precum : boișteanul (Phoxinus phoxinus), fântânelul (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta fario), porcușorul (Gobio uranoscopus frici), zglăvoaca (Cotus gobio). Se regăsesc reptile și amfibieni ca: broasca râioasă verde (Bufo viridis), roșie (Rana temporaria) și cafenie (Rana arvalis), brotacul (Hyla arborea), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul carpatic - mai rar (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra), vipera comună (Vipera berus) Dintre păsări, "pe lângă pâraiele cu pantă
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
din țară) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e șorecarul mare. Munții Măcinului constituie singurul loc din țară unde cuibărește șoimul dunărean. Dintre reptile menționam: țestoasă, țestoasă cu coada, șopârla de câmp, gușterul vărgat dobrogean, soprara, gușterul, șerpi. Amfibienii sunt reprezentați de: broască de pământ bruna, broască râioasa verde, brotăcelul. Din punct de vedere floristic ei reprezintă limită nordică a speciilor mediteraneene, balcanice și pontice, limită sudică a speciilor central europene și caucaziene, si limită vestică a câtorva specii
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
convenții internaționale. Există peste 979 de specii de lepidoptere înregistrate, iar cercetările entomologice recente realizate în Munții Măcinului au scos la iveală încă 14 specii noi pentru România și 3 specii noi pentru știință. Există 7 specii strict protejate de amfibieni iar toate cele 11 specii de reptile înregistrate în zona Munților Măcinului sunt de asemeni protejate prin Convenția Berna. Aceste comunități și specii nu se găsesc în cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau împrejurimi. Fără acest parc, protejarea
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
internațională a biodiversității ecosistemelor din Munții Măcinului este incontestabila. Lista faunei Munților Macin include în jur de 2000 de specii de nevertebrate ( aproximativ 1000 de specii de fluturi au fost reconfirmate în anul 2000, ca fiind prezente), 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile (incluzând specii rare, incluse în anexele Directivei Habitate și ale Convenției de la Berna: Testudo graeca, Ablepharus kitaibelii, Lacerta trilineata, Elaphe quatorlineata, Vipera ammodytes), și cel putin 187 de specii de păsări (specii rare, incluse în anexle
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
animal, după cum s-a mai arătat, poliploidia, deși există, este mult mai puțin răspândită și nu are un rol esențial în evoluția animalelor. În stare naturală poliploidia se cunoaște la protozoare, viermi (unele oligochete), unele insecte (de pildă, coleoptere curculionide), amfibieni (de pildă, la Triton viridescens se întâlnesc populații în S.U.A. cu 1,8% indivizi triploizi, 0,28% pentaploizi). Dificultatea apariției poliploizilor la animale provine de la mecanismul cromozomial al determinării sexului. Într-adevăr, o femelă normală are o garnitură dublă de
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
stupinița ("Platanthera bifolia"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), buzișor ("Corallorhiza trifida"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), talpa-ursului ("Heracleum palmatum"), mirodea ("Hesperis nivea"), nopticoasa ("Hesperis matronalis ssp. candida"). Fauna sălbatică cu specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele protejate la nivel național și internațional, sau aflate pe lista roșie a IUCN: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), veverița roșcata
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]