KorAP: Find »[drukola/base=amică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...53 >

1,306 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

nu știa unde e. Ca pistă secundară am pornit-o în căutarea lui Alee Llewellyn. Am vorbit cu soția lui. Am vorbit cu trei dintre prietenele lui. Am vorbit cu subofițerul însărcinat cu supravegherea lui. N-am avut baftă. Ei, amice, uite cu ce gânduri mi-e dat mie să mă distrez la cinci mii de kilometri de casă. Câinele a lătrat. Îmi simt fața mică și inexpresivă între urechile grase și roșii. Un timp am rămas întins pe spate, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
memorabile. Și, când m-am trezit a doua zi pentru a-mi pregăti plecarea, ea dispăruse deja. Douăsprezece și cincisprezece, și Felix a sosit, purtând pe tava lui, ținută lângă umăr, un cocteil sau două. Beau prea multă cafea. — Mersi, amice, i-am spus, strecurându-i o hârtie de zece. A, da, îmi amintesc - încă nu te-am lămurit în legătură cu telefonul misterios, nu-i așa? Sau ți-am spus despre ce e vorba? Corect, ți-am dat toate informațiile legate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mă adun. Deoarece trebuie să-ți spun că Martina Twain e o adevărată femeie-șef - judecată după orice standarde, chiar și după ideile și etalonul tău, chiar și după valorile și morala ta, ambele ambigue, necunoscute pe Pământ, necunoscute mie. Amice, ascultă-mă pe mine, tipa e periculoasă rău, are stofă, cu o educație desăvârșită, la care se adaugă un corp de invidiat, înalt și subțire, dar sortit să ajungă într-o bună zi burduhănos, cu balcoanele prăbușite. Are o limbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-am simțit mult mai ciudat și am oprit un bătrân sticlete, în uniformă albastră. — Ce se întâmplă, amice? l-am întrebat eu cu voce tremurătoare și chiar cred că l-am apucat de braț. Unde sunt toți? Au intrat băncile în vacanță? Doamne, ce întuneric e! Am nimerit cumva în timpul vreunei eclipse? — Cât arată ceasul tău? E ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
orbitoare, căutând un bar, urmărit de gândul unui toast în cinstea expedierii mele din New York. Am străbătut locul în lung și-n lat. — E ora zece și ați închis deja? m-am auzit eu urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice. În aceeași clipă m-am trezit ținând în mână niște revere de serj bleumarin. Tipul a deschis barul scutit de taxe vamale și mi-a vândut sticlă. M-am așezat să beau în loja pentru plecări. Apoi a început îmbarcarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mine. Dădu gânditor din cap. Avem o stripteuză nouă, îmi vându el pontul. Veronica. Iisuse. O frumusețe. — O să fiu pe fază. — Țipa aia, Selina. I-o mai tragi din când în când, nu-i așa? — Nu mă întreba pe mine, amice. Am auzit zornăitul lanțurilor. Ne-am întors: o umbră mică aștepta momentul favorabil în spatele ușii de sticlă închise. — Pleacă dracului de acolo, strigă Fat Paul în maniera lui tinerească. — Lasă, e-n regulă, i-am spus. Cred că e scenaristul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din membrii triumviratului acneic care păzea casa de bani, a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
în judecată. — I-am dat în judecată. Chiar așa „Cum doriți să plătiți, domnule?“ m-a întrebat el. „Cu banii jos, cec sau carte de credit?“ Și eu i-am spus: „Nu eu plătesc. Voi plătiți. Vă dau în judecată amice. „ S-au îngălbenit cu toții. Toată povestea m-a costat treizeci și șase de lire. Săptămâna trecută l-am dat în judecată pe inspectorul financiar. — Frumos, am spus eu. — Nu-ți place? I-am răspuns că da și m-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un fior. — Ce-ți mai face ștrumeleagu’? Se uită în jos. Încă verde, spuse cu vocea lui pițigăiată, imaterială, de grăsan. — Mai ai chestia aia pe care ai luat-o în Bali? Ce era? Sculament? — Sculament? făcu el. Sculament? Nu, amice. Am luat o blestemată de ciumă. Apoi mutra lui de om împușcat în aripă deveni serioasă. — John, ai mai futut nevasta altuia în ultima vreme? Ai mai dat peste copiii cuiva? — Ce? am exclamat eu în timp ce îmi scoteam o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
spuse el. Tu ce crezi că înseamnă? M-ai făcut pizdă? am spus eu tare. -Ce? — Mi-ai spus că sunt o pizdă? — N-ai înțeles bine. Aha! Acum mă faci și mincinos. Mă faci mincinos! — Hei, ia-o ușor, amice. Doamne, ești un tip minunat. Ești măreț. Ne mai vedem noi. — ... Dea. — Ai grijă de tine. — Dea. În regulă, Martin, am spus eu și am ieșit legănându-mă pe ușă. Ora unsprezece. Ora marelui tămbălău. Polițiști în cămăși (am devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Trebuia să ne vedem, dar a fost... am avut o problemă cu programul. Crezi că tipa aste e marfă, nu-i așa, cu diplomele ei și cu curul ei mare. — Păi, da... — Marea șansă a vieții tale. Las-o baltă, amice. E măritată până peste cap. Nu există decât o singură posibilitate să-ți păstrezi femeia pe care o vrei. Să te căsătorești cu ea. — Da, da. M-am sculat din pat și m-am dus în cealaltă camera să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Dacă tot vrei să cheltui cincizeci de dolari poate te ajută alea de acolo. Cincizeci de dolari? Nimeni nu-mi dă mie cincizeci de dolari. — Stai așa, hei, șezi blând, am spus eu. Mărturisesc că eram puțin șocat de tonul amicei mele. O clipă am avut impresia, după tonul și înfățișarea ei, că stăteam în fața unui cămătar dur, care uni pretindea o datorie nasoală. Sunt nou în problemă, îmi pare rău. De ce nu vii tu cu o propunere? She-She: — Ori îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
totuși eu sunt cel care face toate mișcările. Eu nu sunt gara, eu nu sunt stația: eu sunt trenul. Eu sunt trenul. * — Povestește-mi totul despre țâțe, moșule. Prezintă-mi-le cu toate detaliile incredibile. — Nici vorbă. Las-o moartă, amice. E vorba de ceva foarte personal între Caduta și mine. Nu spun nimic. Buzele mele sunt pecetluite. — Știi, are un apartament similar la Roma și la Paris, și o căsuță pentru orfani, unde se poate duce o dată pe an s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Imediat își dau seama că nu ai nici un ban la tine. Nici cel puțin amintirea banului. Închipuie-ți. — Sună dur. E dovada faptului că e o prostie să fii sărac. Ascultă, am văzut așa ceva. Nu e o noutate pentru mine, amice. Toată viața mea am învățat lecția asta. — Ești sărac. Și totuși, ești sărac. — Te înșeli. Am lovele cu lopata și o să fac și mai mult decât atât După câte se pare, ești pe drojdie rău de tot Frank Telefon se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
exemplu: — Nu faci altceva decât să te folosești de femei. După care, le arunci ca pe o foaie de salată. — Iar te înșeli. Încerc s-o fac - dar nici una nu se lasă. Pentru tine femeile nu reprezintă decât pornografie. — Ascultă, amice, am o întâlnire. Sunt așteptat în centru de o mulțime de oameni bogați și simpatici. Ne întâlnim noi odată și-odată. — Pe bune că... sunt nerăbdător în privința întâlnirii... În regulă, Frank, lasă că ne vedem noi. Am ajuns în Bank

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Martina, mi-am spus eu în gând, și am netezit o hârtie de douăzeci pe tejgheaua umedă. O mai ții minte pe Martina, Martina Twain? Să nu-mi spui că ai uitat-o. Ce ți-e și cu memoria asta, amice! Surioară, cum e cu aducerile amintite? Ți-ai amintit de ea, în mod sigur. Sunt sigur că da. Noi ne cunoaștem de multă vreme. Problema Martinei e - problema Martinei e că nu-și găsește un glas cu care să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
s-a cărat, dar Spunk a mai rămas acolo - mâncarea proastă, probabil... A urmat o scenă splendidă, în care Spunk a pornit-o șovăitor să se lupte cu celelalte fete din apartament Colegele fetei sunt obișnuite cu bădăranii agățați de amica lor, dar Spunk (care sparge nucile cu dinții, mănâncă ouă necurățate și cârnații cruzi) e o ciudățenie nouă. Prin intermediul câtorva tranziții delicate, care m-au făcut să-mi suspin asentimentul, filmul a dat-o pe o parodie romantică de love-story

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
o sun chiar acum să-i mulțumesc pentru carte. Ce poate fi mai simplu? M-am întins cu un gest delicat după telefon. Am rămas cu degetele pe furcă. Fatalitate. După care bomba mi-a explodat în față. — Mare noroc, amice. Nici un noroc. Renunță, imediat. Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am întins cu un gest delicat după telefon. Am rămas cu degetele pe furcă. Fatalitate. După care bomba mi-a explodat în față. — Mare noroc, amice. Nici un noroc. Renunță, imediat. Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
trecere prin după-amiaza zilei, tinerii, străinii apatici te hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e atât de stânjenit. Copacii din scuaruri își țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nu-i așa? Ai treizeci și cinci de ani Poartă-te ca atare. Dea, astea-s bune, eu astea. Pune-le. — Dacă aștepți să apară cineva mai bun - pune-ți pofta-n cui. Cred că ai priceput - visezi cai verzi pe pereți, amice. Parcă cine te-ar mai lua? Martina Twain? — Ia stai așa Scoate-le pe alea și pune-le pe astea. Ea ți-a dat cartea aia, nu-i așa? — Ce carte? am întrebat eu, impresionat din nou de radarul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
palme grele căzând pe capota mașinii. Mi-am zis: tribunalul. Poliția de moravuri! Mi-am îndreptat gâtul. O gospodină frumoasă, îmbrăcată cu un capot se uita la noi prin geamul deschis, fața fiindu-i încadrată de pantofii mei. — Grăbește-te, amice, îmi spuse ea. Ești pe drumul de acces în curtea mea! În aceeași clipă Agnes îmi scuipă sula din gură, de parcă ar fi mestecat o stridie stricată, după care începu și ea să strige la nesuferita ei inamică - limbajul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
începem. Lorne dorea garanții cu privire la supremația asupra scenariului, la numărul de replici și durata prim-planurilor. Lorne dorea garanții cu privire la aspectul lui tânăr, la condiția lui fizică și la maxima popularitate. Lorne dorea garanții cu privire la natura rolului său. Și eu, amice. Lorne, te compătimesc. Lorne interpreta rolul lui Gary, un tată de două parale. În modul în care concepusem eu lucrurile, lăsasem clar să se vadă ce fel de om era Gary. Gary era ca Barry, ca Barry Self: un habamist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
secretul lecturii fără durere de cap. Ori la mijloc a fost pricina asta, ori Ferma animalelor e o lectură nefiresc de ușoară... Singurul lucru care m-a uimit a fost găselnița cu porcii. asta să i-o spui lui mutu, amice, mi-am tot spus eu. Adică, vreau să spun, cum e posibil ca porcii să fie atât de deștepți, atât de civilizați și urbani? Ai văzut vreodată porcii făcându-și numărul? Eu i-am văzut și vreau să mă crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de dimineață cu o limuzină. Pentru tine, Caduta, Lorne, Spunk, Butch. — Okay, am spus eu, era vorba de filmul meu. Nu-l poți face decât o singură dată și bine. Din toate direcțiile voi fi împroșcat cu căcat. Și tu, amice, va trebui să te descurci, pentru că în seara asta mă car de aici. Și să-ți mai spun ceva. Nu mă mai întorc. Nu-mi pasă. Mă întorc la C.L. & S. și mă apuc iar de reclame până când mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]