1,439 matches
-
inspirat de la USL, așa că hai să vedem cum se poate contracara. Sunt puși pe fapte mari, vor executări judecătorești, ADM care a condus ședința a urlat, vulpe, leu, de fapt jigodie de Cist al armatei comuniste, dar în sala tipi amorfi, lehămisiți, cu reacții de indignare, dar depășiți de simulacrul de democrație utilizat. Așa că în loc să scadă cheltuielile, au crescut, ăștia parcă sunt guvernul Ponta cu accizele lui la benzină și taxa pe stâlp. AVOCAT: La executor suntem pregătiți. Invocam că adunarea
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
minerale sunt combinații de două sau mai multe elemente. Două elemente, oxigenul și siliciul, în combinațiile lor, re prezintă trei sferturi din masa scoarței terestre. De exemplu, cuarț, agate, jasp, sticla sunt combinații ale oxigenului și siliciului. Mineralele pot fi: amorfe (sticla) sau cu structură cristalină (cuarț, diamant, safir, rubin etc.). Diamantul este forma cristalină a carbonului, iar forma amorfă a carbonului este grafitul (mina de creion). Combinații de minerale formează rocile. Rocile s-au format din lavă, prin sedimentare sau
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
trei sferturi din masa scoarței terestre. De exemplu, cuarț, agate, jasp, sticla sunt combinații ale oxigenului și siliciului. Mineralele pot fi: amorfe (sticla) sau cu structură cristalină (cuarț, diamant, safir, rubin etc.). Diamantul este forma cristalină a carbonului, iar forma amorfă a carbonului este grafitul (mina de creion). Combinații de minerale formează rocile. Rocile s-au format din lavă, prin sedimentare sau prin transformare, la presiuni și temperaturi mari: din lavă: granit, bazalt; prin depunere: calcar, gresii; prin transformare: marmura, șisturile
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
în stare să dezvăluie febrilitatea trăirii evenimentelor descrise. “De aici neliniștea, trecerea rapidă de la una la alta, revenirea obsesivă asupra unui element-cheie, repetarea supărătoare în aceeași frază sau propoziție a aceluiași cuvânt, aparenta neglijență stilistică, așadar, în ultimă instanță, caracterul amorf al scrierilor sale, urmărind autenticitatea expresă. În acest înțeles poate că Anton Holban este într-adevăr cum considera Vladimir Streinu - <<un scriitor care se refuză>>, căci tehnica adevărată a construcției la el este tocmai aceea de a surprinde dezlânarea gândului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și întâmplare, fie, periodic, armonie, pace și echilibru; în așa fel încât noi suntem înclinați să credem că există două forțe opuse care dirijează Universul nostru, dar care nu sunt decât o singură forță, cu dispoziții de energie instabilă, capricioasă, amorfă: fie efluviile armonice care provoacă în noi o senzație de armonie și pace; fie, efluviile tulburi, în care simțim lumea noastră ca o lume nesigură, întâmplătoare și haotică. În fond, cred că este vorba de un hazard care se transformă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
decât un element, simplu purtător anonim al procesului de dezlănțuire. Numai că orgia este voită, are intenție de cult, propițiatoare și apotropaică, adică are sens de catharsis, de criză provocată și, apoi, stinsă. În lumea gloatei, a mulțimii, totul este amorf, nici o mișcare nu are intenție precisă, adică, de fapt, tocmai caracterul de imprecizie haotică are aici putere, o putere larvară, fără direcție, ca un fel de scurgere în toate părțile, în orice direcție, adică fără nici o intenție urmărită. De aceea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fondul restului, al mediului înconjurător. Or, în cazul mulțimii, nici o acțiune nu se detașează de mediu, ci se scufundă în el, ca într un nămol în care orice formă de relief nu este decât o formă de absorbție în neutralitatea amorfă a mediului. Mulțimea nu este formată decât de mulțime, un plural fără singular. Fiind dezarticulată și fără cap, mulțimea iubește totuși ceva: are plăcere și gust pentru anumite lucruri, cele care îi seamănă, iubește lucrurile, faptele, poveștile care nu au
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
are câștig de cauză. Sportul, ca disciplină și întrecere, normat de reguli și sancționat de măsuri, nu se putea naște la țară. Nici tragedia ca o construcție a devenirii faptelor și evenimentelor nu avea cum să apară într-o cultura amorfă, uniformă, bazată pe legendă și miracol. Iliada are forță dramatică mai mare decât Odiseea pentru că se petrece pe planul de organizare citadină, dominat de repartiții strategice ale evenimentelor, și nu ca Odiseea, unde evenimentele există încă pe solul desțelenit al
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
presupune că gândirea se lasă atrasă de aspectul enigmatic al formulării și că nu simte atracție pentru orice formulare. Deci punctul de pornire al unei expresii logice trebuia și el „găsit“, ca ceva care atrage atenția, și nu ca ceva amorf (lucru deseori ignorat de profesorii de logică). Este vorba deci de a porni cu un „punct de plecare“ care conține deja presiunea „radicală“ a unui conținut care a fost deja gândit: conținutul acesta devine în prezent resortul problematic al formulării
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi împreună, mai mult și mai pătrunzător decât sunt ele, parte în parte. Așa, prilejul de despărțire se transformă în întâmpinare... Mulțimea se transformă în conținut spiritual. Noțiunea de modern, sensul acestui cuvânt, nu mai spune nimic. Este așa de amorf, poate fi atât de ușor folosit, încât are aerul unei noțiuni de prostituție: oricine poate face concubinaj cu ea, pentru că nu implică nici o altă condiție decât cea, foarte simplistă, a unui libertinaj care permite orice, fără să ia nici o poziție
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
incandescența și nu mai poate să emită, fiind îngropată sub propria ei cenușă, decât o energie confuză, decapitată. De fapt, la asta se reduce, cu efecte diferite, toată istoria culturală a omenirii de după greci; fiecare nouă perioadă produce un stil amorf, public, general, care recopiază, la o vârstă înnoită, un fond vechi, o rezervă de forme deja canonice, măsurate, puse în șablon, rareori capabile să facă să zvâcnească originalul creației. De aceea și lumea greacă, pe care o are în cap
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în natură și care face din aceasta o natură predispusă să aibă dispoziție, să existe prin stări și moduri de existență pe care natura nu le-a avut până la intervenția acestei înclinații. Cu alte cuvinte, apariția gândirii face ca natura, amorfă și amestecată până acum, să intre într-o formă nouă de existență, cea prin care ea primește dispoziții, stări, calități și forme de grupare: adică materia devine rațională prin simplul fapt că este însămânțată cu gândire și că devine receptacolul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a se sustrage repetiției), tipul mongoloid scoate în evidență contrariul: puterea negativă a genului, generalitatea lui inertă, adică puterea sa de multiplicare. Și așa, cazul special al tipului mongoloid constrânge genul să se manifeste în latura sa scăzută, nediferențiată și amorfă, în loc să coboare în specific, ca excepție individuală. Concluzia: cu cât crește indicele de individualizare, cu atât crește și eficiența răului. Înțelegerea are mai multe sensuri (ca să parafrazăm o formulă a lui Aristotel), adică mai multe înțelesuri. Când îi explic cuiva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a cățărat, era hotărît să nu se ducă decît la București. Dar cînd ajunge în gară, merge la telefonul interurban din hol și-o sună pe Liliana. * Diagramele făcute la institut arată că-n zonele rupte polimerul are o structură amorfă, cu puține centre de cristalizare. Deocamdată, astea nu-i spun nimic lui Mihai. Celor cu care discută, cam tot atît. În vreo piesă de-a ta, problema era deja rezolvată și nu de ingineri, ci chiar de vreun muncitor, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acces la o instalație superioară, ar fi făcut un lucru pe măsură, sau mai bun. În literatură însă e puțin altfel. Puțin mai mult! Iar seri ca aceasta, cînd sufletul îți este zguduit și-ți sînt cristalizate idei ce zăceau amorfe în adîncul ființei, sînt necesare imperios necesare! unui creator. Terifiant acel indian captiv, care dialoghează tot timpul în gînd cu tatăl său! Poate cea mai bună parte a piesei, care depășește întîmplarea și trimite spre un mit: mitul tatălui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a delimitat, eu sânt cel care le-a "tăiat", "tranșat" (decido), decupîndu-le din materialul amorf al gesturilor posibile, din posibilul vieții mele, dîndu-i acesteia, de fiecare dată, contur. Mă hotărăsc, dau hotar actelor mele, fiecăruia în parte și tuturor laolaltă, le fac astfel să fie și în felul acesta, prin suita hotărârilor mele, îmi dau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clipă pe piscurile istoriei lor. Trebuie să fi fost un orgoliu magnific, un orgoliu care inspiră paloare zeilor. Un oarecare francez, care în Revoluție și-a revărsat bestialitatea într-o furie umanitară, reprezintă, istoricește și politicește, mai mult decât colectivitatea amorfă a unei culturi mici. Sau încerc să înțeleg psihologia soldatului german în războiul mondial, să desprind monumentalul orgoliului în ultimul soldat, conștient că lupta împotriva unei lumi întregi, pentru a-mi da seama că o cultură universală dă contururi universale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
această derivare de ordin teoretic pare foarte verosimilă. Pluralismul monadologic își găsește echivalentul pe plan istoric în atomizarea socială creată de democrație, care a fixat centrul de greutate în fiecare individ și în nici unul. Caracterul masei este de a fi amorfă interior. Această absență de formă lăuntrică se explică prin elementul mecanic al solidarității, prin deficiența geniului colectiv, a aspirației convergente. Colectivismul mecanicist și atomizant a dus la aceleași consecințe ca și individualismul, numai că el a plecat de la atomizarea turmei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scutul, iar toate forțele de ordine ale statului sunt În spatele tău și tu ești surescitat gata fiind să bați nemernici bulangii și insolenți, care pun la Îndoială lucrurile cu clonțu lor mare și atitudinea lor răutăcioasă, până când devin o masă amorfă și suferindă așa cum atât de mult o merită. Trăim Într-o societate magnifică. Îi urăsc pe toți, partea aia a clasei muncitoare care nu face ce i se spune: infractori, bulangii, negrotei, greviști, gangsteri, mi se rupe la greu, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne ajuți ca să te ajutăm și noi pe tine. De-asta suntem noi aici: să te ajutăm. Nu te grăbi, spune-ne tot ce-ți amintești. Absolut tot. Începe cu începutul. Fetița nu se mișcă, expresia feței rămase neschimbată. Era amorfă, fără să fie catatonică, tăcută, fără să fie mută. Dezamăgit, Gorman se îndreptă și se uită la stânga, prilej cu care o văzu pe Ripley intrând cu o ceașcă aburindă. ― Unde sunt părinții tăi? Trebuie să încerci să... ― Gorman! Fă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cimitir, iar câțiva dintre voi acolo vor ajunge!” Pentru prima zi, destul de clar. Eu m-am hotărât să rezist, realizând că ideea era să te distrugă psihologic mai întâi... S.A.: Sigur, ca să poată scoate din recruți o masă docilă și amorfă din care să construiască apoi soldați perfecți. M.I.: Am înțeles repede că nu asta voiam eu, și că armata nu-mi ajuta la nimic. Primul lucru pe care l-am făcut în cea dintâi permisie a fost să-mi cumpăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
atitudinea diferită. Nu spun că e bună, nu spun că e rea, nu spun că a mea e bună și a ei e rea. S.A.: E vorba de perspective care trebuie să coexiste. M.I.: Da. Nu putem deveni o masă amorfă în care ai numai o singură referință, nu există așa ceva în lume. RELIGIE, SOCIETATE ȘI POLITICĂ ÎN LUMEA DE AZI Sorin Antohi: Din perspectiva ta de specialist în studiul religiilor, unde mai vezi în ziua de astăzi locul religiosului în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea cleioasă a unui cotidian cenușiu, amorf; acolo, personajul e "ca frunza-n vînt", luptă pentru existență, se agită în raporturi de forță (noră/soacră, soție/soț, mamă/fiu, tată/fiică etc.) ori caută prin niște birouri din care lipsesc rolele de calcul. "Portretele în mișcare" constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol rar În suburbii. Oamenii Îl folosesc cu aceeași generozitate și libertate cu care folosesc apa caldă. Zorile s-au ivit. În momentul ăsta orașul e o entitate vâscoasă, aproape gelatinoasă, ceva amorf, pe jumătate lichid, pe jumătate solid. Ochiului Divin din Înaltul cerului, casa familiei Kazanci Îi pare probabil o sferă strălucitoare de scânteieri murdare În mijlocul umbrelor nopții. Majoritatea Încăperilor sale sunt tăcute și Întunecate, doar În câteva e aprinsă lumina. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea, descoperiră o serie de șanțuri spiralate, săpate Într-un model complicat pe suprafața sferei. Modelul atrăgea atenția, deși Norman nu-și putu da seama imediat prin ce anume. Nu era geometric și nici amorf sau organic. Greu de spus ce anume era. Norman nu mai văzuse ceva asemănător și, cu cât privea mai mult, cu atât avea certitudinea că un asemenea model nu avea o proveniență terestră, că nu fusese creat de om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]