1,343 matches
-
o persoană destul de plăcută și, surprinzător lucru, nu auzisem de la nimeni că lucrurile ar sta altfel. Discuția era cât pe ce să se Împotmolească atunci când m-a Întrebat ce limbi străine vorbesc. Când i-am spus că știu ebraica, a amuțit preț de o clipă, apoi și-a pus palmele deschise pe birou și mi-a spus cu voce ca de gheață: — Ebraica? Speram că știi franceza sau măcar ceva mai util. Mai să-mi cer scuze, dar m-am stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele aduse de la curățătorie, dar nu mă puteam concentra. Familia amuțise și Îi simțeam pe toți privindu-mă. Nimeni nu m-a salutat. Pe fete nu părea să le deranjeze că o persoană absolut străină se afla În apartamentul lor. În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata a părut pentru moment șocată și a amuțit. — Andrea? Tu ești? — Da, eu sunt și am nevoie de Briget. E o situație de criză - unde dracu’ e? — E la o prezentare de modă, dar nu‑ți face griji, are Întotdeauna celularul la ea. Ești la hotel? Îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că urma să‑i dea drumul - cum ai putut să mă dezamăgești pe mine, pe ea, revista Runway, Întreaga lume a modei, bla, bla, bla - dar tirada nu a venit. — A, da, firește. Ăă, am vorbit adineauri cu Miranda... A amuțit, de parcă spera că voi continua eu ca să‑i explic că toată povestea fusese doar o mică neînțelegere și să nu‑și facă griji, că rezolvasem eu totul În cele patru minute care trecuseră de atunci. — Și presupun că ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
n-o să-mi mai fac. — Îmi promiți? — Da. — Rezolvăm noi și chestia asta. OK? Bravo. Rămaseră pe fir, fără să-și vorbească, pînă cînd telefonista Îi Întrebă dacă vor să prelungească timpul convorbirii. Viv spuse că nu doreau, așa că linia amuți. — Bună, zise Kay foarte Încet peste o oră sau două. O mîngîia pe Helen pe păr. — Bună, zise Helen, deschizînd ochii. — Te-am trezit? — Nu cred... CÎt e ceasul? Kay se urcă lîngă ea. — A trecut de ziua ta, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cineva bătea În ea cu un ciomag. Giggs, bulangiule! strigă cineva. Asta-i din cauza ta! O să pun eu mîna pe tine, Giggs! O să te fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și a venit o zi.. Floarea soarelui s-a trezit și a întins mâna să-și mângâie prietenul. Acum însă mâna se izbi cu zgomot sec de zid, un zid din multe pietre colțuroase. Aproape șocată privi în jur și amuți de uimire. Nu-i venea să-și creadă ochilor. Printre buzele strânse de spaimă abia îndrăzni să întrebe: - Cine a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
continuat să ignore pe toată lumea mai puțin pe ei înșiși și avioanele lor cu reacție, așa că Julie, care are un talent teribil de a redirecționa atenția lumii asupra propriei persoane, spuse: Am o sută de milioane de dolari. PS-i amuțiră. După care ea adăugă: —Numai ale mele. Și, dintr-odată, toți deveniră brusc interesați de părerea lui Julie, așa că ea-i anunță cu nonșalanță: —Scuzați-mă. Mă duc să mă sinucid în toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
schimb între pe rechi, să ne-o tragem, vreau să zic... el cu mine și Sorin cu Ruxandra. Am făcut mișto cu toții atunci, ne-am tăvălit de râs, dar ne-a convins... și... asta a fost! Ce noapte, Doamne Dumnezeule! Amuți, uitându-se cu subînțeles la Clara, care încremenise pe scaun. — Ei, uite-așa m-am măritat eu în scurt timp cu Codrin! încheie Ionela, satisfăcută de efectul poveștii ei asupra Clarei. Are... a avut întotdeauna idei foarte trăsnite. Iar ideea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fără să se mai poată abține, oprindu-se în fața aceluiași tablou. Totuși... ce mai face Eduard? Bobo o privise în tăcere, vreme îndelungată. Atât de mult tăcuse, încât Clara avu impresia că Bobo și-a pierdut dintr-odată vocea, a amuțit pentru totdeauna și s-a transformat într-o statuie. Apoi își plimbase ochii lui cu pleoapele pe jumătate căzute peste pereții înțesați de lucrări. — Ai ghicit, asta a fost camera lui mai demult, mormăise Bobo. Vvăd ccă nu ți-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se ascunde În spatele acestei organizații intitulată Celebrul animal, Însă vă asigur că autorii acestor amenințări vor fi identificați și pedepsiți. Nici noi nu știam cât adevăr se ascunde În spatele afirmațiilor lui, cert e Însă că, cel puțin o vreme, am amuțit destul de speriați. Noi doriserăm să le vorbim despre deșertăciunea ambițiilor lor lumești, se trezise Însă unul fără pic de imaginație care să ne acuze de terorism. O săptămână am tăcut mâlc, până la urmă, răzvrătiți de Andreea și Vasile, am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se aburise, să auzim ce vorbesc. N-a durat mult, câteva minute, apoi Leac s-a Întors singur În casă, Încruntat, și ne-a spus: - Plec cu ei. Apoi a urcat În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a vorbi, domnule judecător, dar nu e ușor să te rupi de locul unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vîrsta mea... El vorbea În timp ce eu mă vedeam alături de el, traversînd Mediterana spre Țara Sfîntă. Amuțisem. - Vă Înțeleg, spuse profesoara, punîndu-i mîna pe umărul stîng. Era vădit emoționată. Să vă ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lîngă noi. Comandă o Înghețată. El Încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce munca noastră se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era Încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca Înainte. „Și totuși, cînd mă gîndesc...” Vorbirea i se opri brusc de prezența fizică, nespus de apropiată a judecătorului. Își ridică brațele, vru să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aplicarea principiului că puterile au autoritatea de a decide despre România și aceasta datoria de a se supune; această aplicare o cere de urgență spre a salva țara de ezecuțiunea puterilor. Actul IV. Deciziunea puterilor este aplicată și strigătul țărei amuțit cu puterea tunului și a bionetei, în numele salvării țărei. Actul V. Una sută mii de evrei, cel puțin, sânt impuși ca cetățeni români, și garantarea proprietății rurale dispare în loc de una mie de evrei cât propune astăzi guvernul și de garantarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noutăți, ba combătând eventualitatea unei asemenea alianțe, o acreditează și mai mult, încît pentru moment răscumpărarea ar trece ca un adevărat act de mântuire națională, ca preț al unei puternice alianțe. Acesta este însă scopul roșiilor, de a face să amuțească nemulțumirile contra răscumpărării prin răspândirea unei asemenea noutăți prin chiar organe de ale opoziției. Dar pe lângă acest scop mai există și altul. "Timpul" a atras mai întîi atenția cititorilor că, cu toată impetuozitatea cu care presa roșie combătea pe ruși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-l dreagă chiar în scara asta. Mă reped să-l iau. Eram lângă Costaichie. Du-te, zice, dar ce drac de cismar ține el deschisă dughiana în seara de Revelion? Ține, ține, ciripește ea și o întinde. Costaichie se posomorăște. Amuțește. Și pe urmă odată îi cade fisa! Revelion, ora zece, parcă și lui i se întîmplase la un Revelion o chestie exact la ora zece. Vintilă, zice, hai la cismar, care dracu cismar, întreb, îl știu eu, zice, nu e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase. Infanteriștii înaintau încet în sala cu embrioni, cu fețe sinistre și amuțiți de oroare. Moartea era pentru ei o veche cunoștință, dar ceea ce li se arăta era mai îngrozitor decât moartea. Era obscen. Dietrich se apropie de silueta unei femei. Trupul, de un alb spectral, părea golit de sânge, dar pleoapele fremătară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp deschiderea tambuchiului blindat. Pe urmele lui Hicks și Hudson, cei doi operatori de criblor se iviră din ceața groasă. Se repliară încet și metodic, unul lângă altul, neîncetând să tragă pentru a-și acoperi retragerea. Apoi criblorul lui Drake amuți și el își desfăcu harnașamentul pentru a se debarasa de armă ― inutilă, acum. Aceasta nici nu atinse solul, că și apucase aruncătorul de flăcări agățat în spinare și se și folosea de el. Șuierul napalmului se amesteca cu pârâitu! criblorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
crezând că nu-l auzim. „Ce-i, amărâtule, ți-a revenit vocea?“, l-a împuns Mihnea prin sac. „Ai chef de conversație, vrei să ne povestești ceva?“ „Arde-l!“, l-am îndemnat pe Mihnea, „Dă-i la muzicuță!“ Scriitorul a amuțit din nou. „Exact ce bănuiam. În general, scriitorii nu sunt prea comunicativi. Doar la conferințe și ieșiri publice se dau mari, acolo să vezi ce le turuie gura!“ „Să revenim la Camil și globalmind.“, am zis. „Am mixat toate datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străpunsă pe vecie“. Nu mai putu suporta și de aceea i se adresă Aglaiei, cu rugă și dojană în voce, arătând spre Nastasia Filippovna: — E cu putință una ca asta? Doar e atât de... nefericită! Atât apucă să spună și amuți sub privirea teribilă a Aglaiei. Privirea ei exprima atâta suferință și în același timp atâta ură nemărginită, încât el plesni din palme, scoase un strigăt și se repezi spre fată, dar era deja prea târziu! Ea nu putu să îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi fost vrodată atât de liberi ca țara vecină. Conaționalilor noștri, dintre cari 50 000 trăiesc în România, le merge bine; ei stau sub legi drepte și chiar plângerile din Dobrogea, ce porneau de la nemulțumiții din Tulcea și Măcin, au amuțit față cu evenimentele din Bulgaria. " - "Opoziția d-voastră nu se - ndreaptă dar contra lui Alecsandru pentru că e principe german? " - "Ferească Dumnezeu. Am voit totdauna un principe german, un domnitor din acel neam drept de oameni care a făcut mai mult
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]