1,366 matches
-
fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare. Și îmi explică foarte sobru, stimulat de perplexitatea mea: Am reușit mai multe performanțe, ca femeie și ca bărbat". Am amuțit. Ce înțelege, oare, prin "performanțe"? Nu îndrăznesc nici să-i cer explicații, de teamă să nu comit o gafă, și nici să plec. Theo ia foaia și în dreptul numelui său își notează adresa, explicîndu-mi că există un singur "Theo in
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
eu vreau să fiu..., explodă Enro. Ezită. - Această confuzie are vreo legătură cu persoanele din distrugător? - Nu, zise repede detectorul. Adică... Ezită iar și reluă hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Kanbei - scoaseră săbiile și-i lichidară pe ceilalți trei, într-un șuvoi de sânge. În acest mod, Kanbei, Kyuemon și Rokuro își împărțiră sarcinile și doborâră cinci oameni, cu iuțeala fulgerului. Izbiți de iuțeala și surpriza acestei fapte, muncitorii amuțiră ca iarba dintr-un cimitir. Glasurile nemulțumite fuseseră reduse la tăcere într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
firele de păr. Oamenii înaintau și erau respinși, și, în cele din urmă, soarele începu să răsară. Pentru prima oară, de mult timp, se vedea un cer albastru, cu nori albi. În lumina rară a soarelui, greierii păreau să fi amuțit. În locul lor, strigătele de luptă ale soldaților zguduiau tot muntele. Foarte repede, coastele muntelui se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cu o respingere categorică și plină de dezgust din partea lui Ion Schipor. Se ajunsese până acolo că, în clipa când Topoloveanu intra în cameră în timp ce Ion Schipor tocmai perora despre deplasarea tensiunilor sau despre altele din subiectele lui preferate, amuțea pe loc și eventual anunța că avea să reia discuția atunci când zona avea să se elibereze de factorii perturbatori. Cititul în palmă, spunea el, necesită o atmosferă de încredere și deplină onestitate. Ceea ce nu-i totdeauna posibil în acest cămin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu menirea clară să sucească mințile fetelor, la rândul lor mai mari decât noi. I-am spus mamei, încântat: Asta înseamnă că astăzi aș fi fost și eu, poate, în ultima clasă de liceu. Dar ea m-a făcut să amuțesc când mi-a răspuns fără ezitare: N-ai fi fost tu. Mi-era imposibil să înțeleg. Cum adică n-aș fi fost eu? Ce-ar fi putut să mă împiedice să mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să vă spun câteva cuvinte despre extraordinarul său stil postmodern și despre tehnica nemaivăzută a versului domniei sale, pregrotescă dacă vreți, non-progresivă, deficitar-cumulativă și ante... - Nu. Ajunge, zise deodată Bobby Giordano, cu o autentică voce de bas, ridicându-se. Ajunge. Sala amuți, iar Euripide îl privi neînțelegător, pentru că nu se aștepta la o astfel de reacție. Ce îl putuse nemulțumi în asemenea măsură pe celebrul poet încât să-l oprească din avalanșa de elogii pe care începuse să i le aducă? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
astea trebuie lămurite de la bun început, pentru că minciuna minciună naște, și atunci mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am avut parte, la rându-mi, de toată fața ei, cu dezvăluirea deplină a ochilor, care erau mai duri ca ai mei, oho, mult mai duri. Se aplecă spre mine, ținându-și pumnii mici pe tejghea și spuse: — Leroy! Muzica amuți în același moment. Chipuri vagi se întoarseră spre mine. Cu mâinile în șolduri, părând mai bătrâne acum, în nemișcarea lor, și sânii ținuți în frâu de respirația deja calmă, întunecata balerină își coborî spre mine privirea în care mocnea disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
departe de magazinele cu materiale pornografice pe care le-ai și reperat deja. Te vor înnebuni. Când o fi să ne întâlnim, să fii beat. Să-mi dai înapoi nenorociții ăia de bani. Așteaptă. Hei. Cum te cheamă? Linia a amuțit. Am pus receptorul în furcă, apoi l-am ridicat din nou. — A fost un telefon din oraș, domnule, mi-a răspuns fata. E totul în regulă, domnule? — Da, am răspuns. Mulțumesc. Totul e în regulă. Ua, mi-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe dos alese, întărâtând iar mulțimea. Întâi a amuțit-o. „Orologiul acesta - am crezut că v-ați dat seama - nu măsoară doar timpul, așa cum fac cele pe care le știți. Iar dacă mai sunt câte unele care arată zilele anului ori locul stelelor pe cer - sau care cântă, învârtind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nu pentru asta l-am ridicat! Și nici n-am să-l opresc! Va merge atât cât voi crede eu de cuviință!” „Nu ne trebuie!” „Ni s-a acrit!” „Jos ceasu’!” „Jos...” „Nici nu mă gândesc!” a țipat cel asediat, amuțind iar gloata. „E un dar făcut târgului: nu poate fi înapoiat și nici distrus! Chiar dacă e unul otrăvit! O bomboană în care vă rupeți dinții!” Își agăța funia de gât. Când fluierăturile și huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunteți chit... Nu mă interesează, i-am replicat, fac ceva pe „chitul“ lui, pe mine mă enervează faptul că e prost, ce, eu nu știu să spăl o pereche de pantaloni... și În clipa aceea am privit-o. Surpriza ne amuți. Nu ne mai văzuserăm de ani buni. I-am zâmbit (ceea ce Într-un fel m-a indispus, fiindcă amănuntele despărțirii noastre Îmi interziceau acest gest), mi-a zâmbit (cum numai mie Îmi zâmbise cândva) - și am fost nevoit să mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia care a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singura fiică a lui Augustus, mama ta, a fost exilată pe insula Pandataria, apoi fiind trimisă să moară la Rhegium. E o cruzime pe care n-o pot înțelege. — Pandataria e o insulă foarte frumoasă, răspunse surprinzător Agrippina, iar Gajus amuți. A fost construită de tatăl nostru, Agrippa. Nu spuse însă că de foarte mulți ani ea nu putea merge acolo. Chipul ei frumos era slăbit, gâtul subțire, sub pielea căruia se ghiceau venele, dar ea continua să zâmbească. — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mă căiesc acum. Și așa trăiesc cu un coșmar pe conștiință. Mă mărturisesc ție. Sunt vinovat de moartea lui George! Trebuia ca Dumnezeu să nu mă mai aducă înapoi când am fost în comă pentru că sunt un mare păcătos. Alexandru amuți la aflarea aceastei știri. Nu îi venea să creadă. Cum a putut să facă așa ceva? Cum de nu s-a descoperit că moartea lui George a fost o crimă? De ce nu au fost urme să se constate crima? În mintea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înalte, o torță care-și arunca lumina călăuzitoare pentru a vădi relele acestei lumi. Doamna Sara, zice bărbatul, va trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru, fiindcă sufletui ei era atât de puternic și de ne... Vocea amuțește. Și Mona izbește în scaunul din față, izbește chiar în dreptul șalelor mele și zice: — Iarăși! De ce vă răzbunați problemele personale pe seama oamenilor nevinovați? Și-i zic să nu mai dea vina pe mine. Poate e din cauza furtunilor solare. Oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că, dacă arzi un cap de cameleon într-un foc de stejar, provoci o furtună. Se apleacă în față și-mi zice direct în ureche: — Ai auzit de Democrit, nu? Care-a inventat democrația. Și număr: 1, 2, 3... Ca să amuțești pe cineva, zice Mona, ca să-l oprești din vorbit, iei un pește și-l coși la gură. Ca să vindeci durerea de urechi, zice Mona, trebuie să folosești sperma unui mistreț care curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de nu l-ar fi oprit sfiala și buna-cuviință. Când găidulca amuți, iar deadul Vasile lăsă din mâini scripca lui, cutele de pe chip parcă i se adânciră. Ei, nepoate, vru el să știe, ai mai auzit cântece care să-ți meargă mai bine la inimă ca astea? Culae dădu din cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiului ei. - Trebuie să pleci, și cît mai repede cu putință. Părăsește insula asta și ia-o și pe Marie cu tine. Dacă n-o faci pentru ea, fă-o pentru tine și pentru mine. Te rog... Jeanne tresări și amuți pe dată. Din prag, fiica ei o țintuia dur cu privirea. Se Întrebă de cît timp intrase. - Te rog, mamă, nu te Întrerupe din pricina mea... Vocea neutră a Mariei Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i lăsa să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei. Conștientă de privirile părinților ei, ale lui Anne și ale lui Christian, Marie Îngăimă: - Voiam doar să spun că nu e momentul. - Și cam cînd crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și să se lărgească sub forma unei extraordinare corole care se tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-un crescendo frenetic, punctat de ropotul percuțiilor. Dante simțea cum crește valul dorinței pe care toți bărbații de față o proiectau asupra ei. Se ridicase și el, imitându-i pe ceilalți fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]