1,230 matches
-
de fiecare dată în aceeași cursă pe care i-o întindea un vecin de cartier: „Bă, Ioșca, vezi că te caută Interpolul”. „De ce, domn’le?”, întreba consilierul prezidențial de azi. „Pentru port ilegal de creier, bă. Ha! Ha! Ha!”, răspundea amuzat vecinul șugubăț. Totuși, înțelepciunea populară este imbatabilă. Nu spune ea că: „Cine râde la urmă, râde mai bine”? La urmă, adică astăzi, râde Ioșca: din baruri de noapte unde taxa de intrare e mai mare decât pensia unui profesor universitar
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
lucram peste mări și țări. Aflat la Washington pentru o scurtă vacanță de Crăciun, într-una din zile mă întorceam de la o masă oficială împreună cu președintele fundației la care lucrez. Spre surprinderea mea, în holul clădirii, R. mi-a spus amuzat: „Hai să vorbești românește cu noul recepționist”. Recepționistul era originar din Africa, studiase cu mulți ani în urmă în Romania și discuta deseori cu dl ambasador. „Care ambasador?”, am întrebat. „Excelența Sa, dl Munteanu”, a spus recepționistul. „Vă laudă tot timpul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în franceză sub titlul l’Occidentalite (L’Harmattan, 1988). Ideea era, subliniază Djalili, că „occidentalita e un soi de maladie care a infectat societatea iraniană și, de aceea, trebuie scăpat de ea cât mai repede cu putință”. Djalili se arată amuzat cât de repede a câștigat acest „diagnostic” sprijinul aproape unanim al tuturor celor care nu prea știau cum să explice o acută criză de identitate a societății iraniene. Al-e Ahmad, fiu de mollah și, reamintește Djalili, „rând pe rând, comunist
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Savoia S55, care făcea un zbor cu ocazia paradei de 10 mai, era probabil prin '38 sau '39... Îi cunoșteam destul de bine pe camarazii de la Flotila de Hidroaviație". O anecdotă (adevărată) din anii '30, de care doamna Drăgescu își amintește amuzată: Nindi Romalo, prieten din copilărie cu Carol al II-lea, trece într-o seară, beat, prin fața Palatului Regal din București. Se oprește în fața unei sentinele înzorzonate și exclamă: "Mă, da' bine v-a mai îmbrăcat Buzatu, fir-ar el al
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mână aeroplanul ista?". Cineva i-a răspuns, arătând spre Nadia: "Dumneaei!". Soldatul s-a uitat la ea cu maximă neîncredere și... a refuzat să urce. În cele din urmă, cu greu, s-a lăsat convins. Nadia i-a povestit Marianei, amuzată, că după ce au aterizat, soldatul, recunoscător, voia să-i sărute amândouă mâinile... * Februarie 1942. Departe de câmpiile fără sfârșit din Rusia, departe de front și de moarte, la Mogoșoaia are loc o nuntă ca în basme, "ultima nuntă aristocratică din
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
prieteni cărora nici prin cap nu le trecuse ce-i așteaptă, și care se pregăteau poate să se bage în pat, unde se petrece și se dansează până dimineață. Moda aceasta a devenit atât de răspândită în ultimele luni, subliniază amuzat autorul, că în multe case oamenii se duc la culcare cu frica-n sân, temându-se să nu se trezească în toiul nopții cu o mulțime de petrecăreți pe cap!" Când este vorba de tineri ai căror părinți s-au
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu fervoare. "Am mare nevoie de-un băiat în clipa asta, scrie ea pe 30 octombrie 1947. Doamne, cum se mai lasă așteptat El! Fă-L să vină! Fă-L să se grăbească!", exclamă ea, pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, folosind majuscule, ca și cum ar fi fost vorba despre Hristos însuși. Ca atâtea alte tinere din acest secol decreștinat, Bab își investește "credința înflăcărată de odinioară", pe care nu mai este sigură că o are față de Dumnezeu, în dragoste. În felul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
turistic al Florenței. În zadar: beculețele rămîneau stinse nici un pat liber. Exact în clipa aceea, ridicînd ochii de pe harta atît de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și voi putea să plec pe străzi, uitînd de problema locuinței. Am început să-i explic că la ora șase se deschide biroul de cazare al turiștilor; mi-a mulțumit politicos pentru informație și m-a întrebat, cu același zîmbet amuzat dar amabil, dacă nu simt nevoia să beau o cafea. Și încă cum! Dar nu avusesem curajul să pășesc singură în barul gării! Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
are într-adevăr un pat pentru mine. Ba are și pentru dumneavoastră unul, i se adresează noului meu prieten, care îmi fusese într-adevăr foarte folositor în această tocmeală nesfîrșită. Bine, foarte bine, acceptă Bruno confuzia, cu eternul său zîmbet amuzat. Un microbus al oficiului, pus în mișcare numai pentru noi doi, ne duce din Piazza della Stazione, pînă la doi pași de-acolo, pe Via de Conti, unde o clădire cenușie, cu un mic bar la parter, afișează pompoasa firmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
foarte atrăgător și probabil că avusese multe femei la activ. Era totuși un om extrardinar și mai ales deosebit de pasional, pur și simplu o termină pe Lăură din priviri. Îi adusese un braț de flor, iar ea le privea admirativ, amuzata chiar și conștientă de faptul că se simte foarte atras de ea și că există în el o dorință spontană de a fi mai aproape unul de celălalt, de aceea, motiva el, a început să-i scrie scrisori de dragoste
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Petrescu, la Întîlnirile cu Liviu Antonesei și Luca Pițu la Universitate. Discuta cu el toate detaliile. A vrut și ea să semneze scrisoarea deschisă Însă nu s-a mai putut din pricina evoluției rapide a evenimentelor. Îmi amintesc cum Îmi povestea, amuzata, despre escapadele la familia Petrescu unde se bucură și participă la discuțiile 273 unor oameni inteligenți și cu atitudine protestatara. Despre cum Îi conduceau gazdele și cum Își luau rămas bun cu toții de la securistul de servici zgribulit În fața casei. Era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din visuri târzie și deșarte.../ Din bunurile vieții cu tine mă aleg (III 9). În Ovidiu, toate femeile sunt seduse de versurile poetului, căci berbantul are un farmec de plăcere/ Ce-n veci adimenește o minte de muiere, după cum constată amuzat Hilarius (I 1). Corina, vechea sa inspiratoare, pe-un vers măgulitor/ Jertfit-a lui Ovidiu și cuget și onor, remarcă amar soțul acesteia, Ibis (I 1). Iulia, nepoata lui August, s-a lăsat cucerită din prima clipă de stihurile lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se teme de lumina zilei. Când doctorul M. își face vizita, i se plânge: Nu ajunge tortura bolii, mai trebuie adăugată și tortura încheieturilor legate de pat?" În privirea tânără și francă a doctorului, apare o sclipire. E stânjenit sau amuzat? Bineînțeles, nu va mai fi legată de pat. Uf! După plecarea lui, o infirmieră îi explică: "Bolnavii sunt legați de paturi când sunt confuzi și-și pot face singuri rău. S-a mai întâmplat. Acum, când vă e mai bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
frigul se infiltra pe sub ușă, unde soba nu izbutea să încălzească ungherele cele mai ascunse, unde o băltoacă lăsată de încălțămintea clienților nu se uscase încă... Ce de lucruri se mai întâmplă în gara asta pierdută în noapte și frig! Amuzat, Grigore îi făcu un semn care voia să zică: ce crezi, ăsta e un salon distins! Scitul își trase fără zgomot un scaun și se așeză lângă pianist. Când acesta termină, îl întrebă: "Ce-ai cântat, domnule locotenent?" "Mozart, domnule
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai puțin de două minute, țuica e dinaintea lor. Ridică paharul în sănătatea fetei, soarbe o înghițitură: "Excelentă, unde or fi găsind-o?" Cântăreața își tremură veselă, cu capul dat pe spate, sânii înapoia microfonului. El îi aruncă o privire amuzată: "Are temperament!" Încă o sorbitură. Trăsăturile i se destind, semn de relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un semn mare pe gît; scena aceasta trimite la una precedentă, în care fiica reacționează la știrea că familia va petrece noaptea la hotelul "Holiday Inn" cu o remarcă semnificativă: "Da, cunosc locul", la care mama o privește cu îngăduință amuzată 11. Într-o scenă anterioară, cea în care cei doi soți sînt în dormitor și fumează marijuana, ea își amintește cum tatăl ei o căuta să vadă dacă are semne și vînătăi. Așadar, spre deosebire de atacul lansat de unele elemente ale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ei și își continuă drumul. Prima persoană începe să sară și să amenințe cu pumnii, strigînd; pare nervoasă. Cea de-a doua persoană izbucnește în lacrimi; pare foarte supărată. A treia persoană începe să rîdă din toată inima, aparent destul de amuzată. Tuturor li s-a întîmplat același lucru, totuși reacțiile lor sînt diferite. Evident, reacțiile nu au fost provocate de eveniment. Atunci, ce s-a întîmplat? Ca să aflăm de ce fiecare persoană a reacționat în felul său, trebuie să știm ce au
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani, unii dintre ei țărani autentici, alții Îmbrăcați În haine de oraș. O
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de lămâie. - Credeam că n-o să vii, am zis eu acuzator. - Ei bine, nici eu... Făcu o pauză. - Dar, vai, am ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am zărit pe Robby învârtindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
McDonald's sau KFC, pe o stradă alăturată, mai mare, iar turiștii străini vin destul de rar pe aici. Le mulțumesc pentru informații și le spun de unde sunt. Îmi zâmbesc amabili, dar n-au auzit de Moldova. Merg și mă gândesc amuzat cum ar suna, transpus pe pământ lusitan, acel refren basarabean, ridicol și patetic, produs de un poet patriot de la noi (îl invoca pe Eminescu): „portughez cosmopolit și demolator de valori naționale, Pessoa să te judece!”. VITALIE CIOBANU: Înregistrăm al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un asemenea hotel, drumul până la sala de mese, unde îți este rezervat micul dejun, este o aventură cu final incert. Toată lumea are serioase probleme de adaptare aici, iar colegii din stafful german încearcă să-și învăluie contrarierea într-un atitudine amuzată: It's OK. That's Russian transition! You are former soviet citizen, Vitalie, you understand! Da, înțeleg că nu avem încotro, de aceea, va trebui să luăm partea bună a lucrurilor. A colecționa contraste este una dintre mizele acestei călătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așa cum scrie în prospectul pe care îl primesc odată cu tichetul, „cea mai frumoasă perspectivă asupra Varșoviei”. Pe platformă îl întâlnesc pe italianul Nicola Lecca, el este de mai mult timp aici și savurează o Coca-Cola la înălțime. Acesta îmi arată, amuzat, ceea ce scriu, autoironici, polonezii despre platforma din Palatul Culturii: ...after all, as some Varsovians remark sarcastically, it is the only place from which you cannot see the Palace (în traducere liberă, rezumată: „e unicul loc de unde nu se vede hidoșenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nopți de nebunie literară. Ne facem promisiuni de interviuri și colaborări. Martin, afabilul nostru ghid prin Berlin, s-a deghizat într-un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i place să fie în centrul atenției, să-și afișeze nonconformista orientare sexuală. Scăpat de chingile opresiunii ideologice, devenit un loc de maximă atracție a artiștilor de pe tot globul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]