2,089 matches
-
zbuciumata istorie a răzeșimii, tenacea rezistență împotriva mereu altor năvăliri cotropitoare, legile codrului sau ale pustietății bălților, unde își găsesc lăcaș refractarii. Chiar atunci când duc o existență singuratică, oamenii lui S. sunt împlântați adânc într-o tradiție, ascultă de cutume ancestrale și respectă o rânduială nescrisă, aparținând naturii locurilor înseși. O veritabilă etnografie a neamului românesc poate fi descifrată în nenumăratele detalii, necolecționate anume de prozator, dar ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
o proiecție a acesteia În planul ideal, În care persoana se regăsește pe sine ca valoare, o Întoarcere la ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exoticul În cultura română modernă: Sati sau ruguri de iubire, București, 1928. 148. Deja În 1829, englezii din India se implică tot mai hotărât În negarea și apoi interzicerea ritualului arderii văduvei, afirmând că modelul acestui ritual nu e tradiția ancestrală, ci interpolarea unui obicei - funest - care va trebui eliminat de către indieni, cu concursul noilor autorități; cf. Catherine Weinberger-Thomas, op. cit., pp. 162 și urm., passim. Abolirea ritualului este datorată Lordului William Cavendish Bentinck (1774-1839) și nu lui Rammohan Roy - vezi, inter
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
puritatea „erelor primare” este motivată de dorința utopică de reluare a mersului lumii pe alte căi, ce ar putea conduce la un rezultat mai fericit. Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din vremuri ancestrale”, de plânsul și suferințele strămoșilor, făcându-i „sufletul bolnav și trist”. S. are o percepție foarte concretă a propriului spațiu interior - „stau în mine zăvorât ca-ntr-o chilie”. De obicei el nu se poate dezlipi de mediul proxim, de
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
forme diferite. Ea are la bază atitudinea dictatorială, autoritară, a „șefului”, bărbatul-soț și tată, în raport cu ceilalți membri ai familiei sale. În aceste condiții femeia - soție și mamă - și copiii vor avea statut de „supuși”. Ne găsim în fața unui model cultural ancestral care persistă. Bărbatul este „șeful familiei”, întruchipând arhetipul autorității, iar femeia și copiii sunt „supușii” acestuia, care-i datorează ascultare. Această ierarhie a statuturilor și rolurilor în familie îi conferă bărbatului drepturi asupra celorlalți membri. Abaterea acestora din urmă de la
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
viscolului (armelor). Eul liric încearcă întoarcerea spre sine („Am putea coborî în noi”), oprindu-se, în poemul cel mai reușit, Oglinzile, la Narcis: „Noi, pretutindeni oglinzi în jur/ întunecăm mocirlele diametral/ și ghemul de mătase din obscur/ desfacem, unduind misterul ancestral/ am creionat pe-abecedar un paradis.../ acum privește-te cât vrei în noi, Narcis”. De la maladiv și coșmaresc T. trece, în Zbor prin subcuvinte (1974), la hieratic, mitologic și metafizic. Poetul se „caută” sub povara regnului animal, vrea „subcuvintele”, cele
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Literatura sămănătoristă descrie natura „în orgii de culori”, omul fiind „numai un pretext pitoresc în vigurosul tablou al naturii”, „o făptură telurică printre alte făpturi telurice”, pentru că aici „un duh al pământului țâșnește păgân și frenetic”. Propunîndu-și să îmblânzească duhul ancestral păgân prin supunere la canoanele creștine, „Gândirea” va promova o literatură, o muzică, o pictură și o sculptură spiritualizante. Va grefa pe „ideea istorică” și pe „ideea folclorică” sentimentul religios. În înțelegerea lui Nichifor Crainic, t. implică prin definiție ortodoxismul
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
strămoșesc și a etniei înseși. Amenințarea vine de la un dușman în fața căruia totul se prăbușește („Că ardu-a noastre case / Și moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă să surprindă tot destinul aromânilor din Pind, grefând elemente mitologice
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
ce se degajă din situații comice și totodată triste în sine, dar mai cu seamă din mentalitatea unei categorii sociale funciar sceptice, dacă nu chiar refractară în special la binefacerile științei medicale. Din această respingere altoită pe superstiții și prejudecăți ancestrale se trage, de pildă, moartea unui copil împachetat de părinți în balegă, după obiceiul locului, în loc să i se administreze medicamente, astfel se justifică revenirea in corpore la cârciumă a sătenilor abia ieșiți de la o conferință-lecție de igienă asupra ravagiilor alcoolismului
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
puțin semnificativă, se reduce la romanele Amor vincit (1909), scris sub formă epistolară, dezvăluind cu sensibilitate profunzimile sufletului feminin, și Le Sortilège (1911), incursiune romantică și cu o apăsată tentă etnografică în lumea satului românesc, cu credințele și miturile lui ancestrale. Modeste din punct de vedere literar, scrierile dramatice sunt reprezentate de două scurte piese: Stana (dramă în versuri, tradusă din franceză de poetul D. Nanu și publicată în „Convorbiri literare” în 1904) și Pe urma dragostei („dramă țărănească” scrisă în
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
energică, pe linia expresionismului țărănesc al momentului. În căutarea timbrului personal, o mare încordare ia în stăpânire poemul, desfășurat de obicei amplu, în metaforice viziuni concentrice. Frecvent, Arcadia lui Z. e rezultatul unei dezlănțuiri frenetice de viață telurică supusă ritualurilor ancestrale: „Sunt din Arcadia, bun, mult temuta și buna / Arcadie Felix încoronată cu vin, / Stoluri de dropii și plopi; cu o apă ca luna / Care se roade în stânci și se roade vara în rădăcini. Și noi toți deluroși, plini de
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
și neconvingător pe momentele de criză care intervin în existența unor cupluri cu o evoluție psihologică ce se vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
la semeni; - utilizează-ți propriul personal; - tratează-ți angajații bine” (apud So, 1990). Influența religiei prin familie asupra condiției generale a unei societăți este, iată, cât se poate de clară. „Casa comerciantului era socotită o entitate sacră care simboliza cultul ancestral. Standardele serviciului familial față de casa negustorului erau foarte ridicate, rivalizând cu cele ale samurailor. Conduita leneșă, extravaganța sau lipsa de onestitate erau condamnate. Declinul afacerilor le aducea rușine strămoșilor.” (apud So, 1990). Dezvoltarea în lumina teoriei sistemului mondial modern Dezvoltare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cazul acestui tip de dezorganizări se produce un proces de regresiune al personalității individului. În sensul acesta A. Freud distinge trei tipuri de regresiuni, după cum urmează: a) regresiunea topică; b) regresiunea temporală ca un proces de întoarcere către structurile psihice ancestrale; c) regresiunea formală care antrenează metode primitive de expresie și de reprezentare inferioare în raport cu nivelul de dezvoltare. Semnificația și natura bolii Conceptul de boală este rezultatul „localizării” suferinței în spațiul corporal al persoanei umane. Corpul este atât spațiul fiziologic al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
menținându-se prin aceasta, în prim-plan, esența morală a nebuniei. 4) Modelul medico-biologic consideră nebunia ca pe o formă de „degenerescență”, o degradare atavică a individului, contrarie procesului de evoluție a acestuia. Ea reprezintă o „reîntoarcere” către formele primitive, ancestrale ale etapelor de evoluție umană, fiind marcată în cazul bolnavilor psihici prin prezența unor „stigmate” fizice și psihice ale acestora. 5) Modelul conform științelor naturii consideră nebunia ca pe un element din ordinea naturii, definibil, descriptibil și clasificabil ca oricare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
duratei de școlarizare și complexitatea formării profesionale, dezvoltarea distracțiilor, a divertismentului. Civilizația distracțiilor, a petrecerii „timpului liber”, a „distracțiilor libere” sau „divertismentului” este un produs cultural al civilizației moderne (Joffre-Dumazedier). Distracțiile sunt expresia unei „arheocivilizații”, o întoarcere la formele anterioare, ancestrale, de viață naturală, de descărcare pulsionară primară, necenzurată de valorile culturale, morale și spirituale. 3) Omul manipulat Caracteristica omului modern, a omului care trăiește într-o societate frământată de schimbări care generează „crize” ale valorilor morale, sociale, culturale, spirituale, religioase
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispar, se produce o criză și la nivelul Supra-Eului colectiv, care nu își mai poate exercita rolul represiv-modelator și normativ asupra inconștientului colectiv. În aceste circumstanțe masele sociale vor suferi un proces de regresiune psihologică, de reîntoarcere la formele primare, ancestrale, de comportament, de manifestare emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de anomie, de criză a valorilor socio-culturale și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
faptul că, în absența sau slăbirea rolului acestuia, masele umane își pierd identitatea. Ele nu se mai recunosc în condițiile sociale schimbate de criză. Din acest motiv starea de regresiune psihologică a maselor nu este numai o reîntoarcere la formele ancestrale, primare, de comportament și de gândire, ci și o formă de apărare în fața condițiilor schimbate ale unui mediu social devalorizat, cu care nu se mai identifică și pe care-l refuză. Dinamica psihopatologică a psihozelor colective La baza psihozelor colective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
îndrepte. Orice reprimare, este diferențiată, în raport cu nivelul la care se adresează și ea urmărește formal, o remediere a acestuia, prin instituirea unor măsuri de protecție. Este protecția socială sinceră sau nu? Formal da. Totuși, în sine ea ascunde aceeași teamă ancestrală de pericol. Protejând, ea închide prin delimitare de restul societății, pe nebuni, perverșii sexuali, criminalii etc. Este o atitudine firească și necesară, cel puțin pentru prevenirea extinderii răului. Dar este și o atitudine etică? Formal da, pentru că protejează și stimulează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
zgomotos, de scurtă durată și intensitate variabilă, de regulă reversibilă. Culpabilitate: sentiment de vinovăție real sau imaginar trăit cu intensitate de bolnav. Degenerescență: degradare progresivă a personalității, psihic și somatic, cu caracter ereditar, constituțional, dând impresia unei regresiuni la formele ancestrale de evoluție. Déja vu: falsa impresie sau iluzia patologică de „a recunoaște” lucruri, fenomene, persoane, situații sau fapte văzute sau trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată în jurul unei teme
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Puteai să te fi așezat printre primii, în asemenea cazuri ziceai mersi dacă mai apucai un pachet de carne cu grăsime și os. Totul era un fel de „vânătoare” - mai ales atunci când se dădea carne, oamenii își redescopereau instinctele cinegetice ancestrale. și aceasta în pofida politicii de „alimentație rațională” a regimului, brevetată de dr. Iulian Mincu (poreclit dr.Mengele), care își propusese ca, prin raționalizarea penuriei și introducerea vegetarianismului, să transforme populația într-o turmă de erbivore domestice și inofensive, numai bune
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
incroyables, que je reconnaisse que l’école et l’église ont perverti mon âme, que la société, où j’avais été élevé et formé, est pourrie et que, par conséquent, elle doit mourir, que je me débarrasse de ma croyance ancestrale, que j’attaque mes amis et collègues... Le caractère spécifique de cette expérience - qu’on pourrait nommer psychosociologique - était celui de suivre une procédure très élaborée, en détruisant peu à peu les piliers de soutènement intérieur de la personnalité en vue
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
Spleen) și de „beția stridentă a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea conotații încifrate: „Tovarășii tăi/ cu capete de lup sau de câine/ cu urechi monstruoase
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
blesteme. Renunțând să se mai erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în alt plan, prin versurile din Până la Iov (1970). Acum el ambiționează sondarea universului mitic, ancestral, abandonând discursivitatea tumultuoasă și exaltată în favoarea unei concizii aproape ermetice. Autenticitatea liricii sale nu constă în muzicalitate, ci în neliniștile și incertitudinile ce îi cenzurează fiecare avânt. Respins de cuvânt („Cuvântul niciodată nu m-a iubit supus”), poetul are intuiția
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]