1,180 matches
-
au adoptat creștinismul între secolele VII-VIII, în urma eforturilor Sfântului Bonifaciu și a cuceririlor lui Carol cel Mare, împăratul francilor. Creștinarea anglo-saxonilor a început în anul 597, odată cu venirea Sfântului Augustin în Anglia. Creștinismul a fost acceptat de regii și nobilii anglo-saxoni, apoi de populația ce s-a supus conduceri. Mulți preoți și călugări creștini au venit din Roma și au construit multe biserici și mănăstiri. În anul 686, Iutish, conducătorul ultimului regat anglo-saxon păgân, a fost ucis într-o luptă. Astfel
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
în engleză "British people") sunt un grup de popoare, locuitorii nativi ai Marii Britanii, Dependențelor coroanei și ale Teritoriilor de peste mări. i au provenit de la variatele grupuri etnice care au stabilit în arhipelag înaintea secolului al XI-lea. Celți, britoni, romani, anglo-saxoni, precum și vikingi s-au amestecat de-a lungul secolelor schimbând structura populației esențial, până la cucerirea normandă din 1066. Cucerirea și unificarea multiplelor entități statale a facilitat, schimbul cultural și lingvistic, precum și a facilitat căsătoriile mixte între popoarele din Anglia, Scoția
Britanici () [Corola-website/Science/328878_a_330207]
-
în imposibilitatea de veni în Anglia și a fost de acord ca fratele lui Svein, Harold Picior-de-Iepure să acționeze în calitate de regent, cu Emma de Wessex în numele lui Hardeknud. În 1037, Harold a fost acceptat ca rege, iar Hardeknud, potrivit Cronicilor anglo-saxone, fiind "părăsit pentru că era de prea mult în Danemarca", în timp ce Emma a fugit în Bruges, în Flanda. În 1039, Hardeknud a navigat însoțit de zece nave pentru a-și întâlni mama în Bruges. Harold a fost bolnav și a murit
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
Nepregătitul. După mai multe încercări de a prelua puterea, în 1072, după ce și-a asigurat poziția, Wiliam de Normandia a venit în nord cu o flotă și o armată. Malcolm l-a întâlnit pe Wiliam la Abernethy, iar conform Cronicilor anglo-saxone, "a devenit omul său" și l-a predat pe fiul său cel mare, Duncan, ca ostatic și a aranjat pacea între William și Edgar. Acceptarea suzeranității regelui Angliei nu era nici o noutate. Acordul lui Malcolm cu regele englez a fost
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
sanctuarul din mănăstirea sa, iar Edwy, incitat de tânăra fată, l-a urmărit și i-a jefuit mănăstirea. Deși Dunstan a reușit să scape, el a refuzat să se întoarcă în Anglia până când Edwy nu murea. Potrivit înregistrărilor din Cronica anglo-saxonă, la încoronarea lui Edwy, Dunstan a fugit din Anglia însă nu se explicat motivul. Acest conflict dintre Edwy și Dunstan ar putea fi bazat fie pe un adevărat incident cu privire la o ceartă politică pentru putere între tânărul rege și oficialii
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
fost înjunghiat mortal la Pucklechurch (Gloucestershire), în ziua de Sf. Augustin, pe 26 mai 946. În același an, pe 16 august, Eadred a fost sfințit de Arhiepiscopul de Canterbury Oda la Kingston (Surrey), unde a primit teritoriile din Țara Galilor. Cronica Anglo-saxonă din anul 946 a întregistrat că Eadred "a redus toate teritoriile din Northumbria sub controlul său, iar scoțienii i-au acordat jurământ că i se vor supune". Cu toate acestea, Eadred s-a confruntat curând cu o serie de provocări
Edred al Angliei () [Corola-website/Science/331028_a_332357]
-
Bush a fost membru permanent în primele nouă serii, implicându-se în serial prin intermediul îndelungii sale prietenii cu Mick Aston. În 2005, Carenza Lewis a părăsit "Time Team" dedicându-se altor priorități și a fost înlocuită de specialistul în cultura anglo-saxonă Helen Geake, iar istoricul în arhitectură Beric Morley a apărut în zece episoade difuzate între 1995 și 2002. Echipa este suplimentata cu experți adecvați perioadei corespunzătoare sitului și tipului acestuia. Guy de la Bédoyère a fost adesea prezent în cadrul săpăturilor aferente
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
Un este un dovleac sculptat manual, adoperat în mod tradițional în țările anglo-saxone în timpul Halloween-ului. O dată ce s-a tăiat partea de sus a dovleacul pentru a forma un capac, și scoasă pulpa interioară, se poate sculpta pe părțile laterale o față monstruosă sau una comică. Pentru a crea efectul de lanternă, se poate
Jack-o'-lantern () [Corola-website/Science/337021_a_338350]
-
În țările cu formă de guvernământ monarhică, prerogativa regală reprezintă totalitatea puterilor, privilegiilor și imunităților care sunt recunoscute de lege ca aparținând exclusiv Suveranului (mai ales în țările cu sistem de drept jurisprudențial, cum sunt cele anglo-saxone, dar, uneori, și în cele cu sistem de drept continental, romano-german). Prerogativa regală este mijlocul prin care se exercită efectiv puterile executive deținute de monarh, în procesul guvernării statului. În cele mai multe monarhii constituționale, puterile individuale pot fi abolite de către Parlament
Prerogativă regală () [Corola-website/Science/337492_a_338821]
-
Temps du Mal", o vastă trilogie romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru editura L'Âge d'Homme. Va traduce în principal din sârbo-croată (Ćosić, Crnjanski, Kapor), dar și ocazional din limbile anglo-saxone, italiană și rusă. El a tradus, în special, celebrul eseu "Marea ruptură" al lui Alexandre Zinoviev. Prieten și confident al marelui opozant sovietic, el va rămâne marcat de filozofia independentă și lucidă a acestuia. Traducerea lui a "Plângerii pentru Belgrad
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
selecției naturale — șansă, întâmplare, oportunism — într-un tablou de ordine, scop și progres în care caracteristicile erau moștenite prin eforturile depuse de organismele individuale. Shaler a fost, de asemenea, un apologet al sclaviei și un susținător sincer în superioritatea rasei anglo-saxone. La sfârșitul carierei sale, Shaler a continuat să sprijine poligenismul lui Agassiz, o teorie a originii omului care a fost adesea folosită pentru a susține discriminarea rasială. În articolul său din 1884, "The Negro Problem", publicat în Atlantic Monthly, Shaler
Nathaniel Shaler () [Corola-website/Science/336517_a_337846]
-
Economia colaborativă este un sistem socio-economic clădit pe conceptul folosirii în comun a resurselor fizice și umane. Ea cuprinde creerea, producerea, distribuția, comerțul și consumul de bunuri și servicii de către persoane și organizații, în mod comun. În limbile de origine anglo-saxonă „economia colaborativă” este adesea numită și economia în comun (sharing economy), economie de la persoană la persoană („peer-to-peer” ori P2P), economie integrată (mesh economy) sau consum colaborativ. Aceste sisteme există într-o multitudine de forme și folosesc frecvent puterea calculatoarelor pentru
Economie colaborativă () [Corola-website/Science/333465_a_334794]
-
Edmund Braț-de-Fier sau Edumnd al II-lea (989 - 30 noiembrie 1016) a fost regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
sud, "unde a mutilat oameni și a dărâmat mai multe castele". Analele Ulster din 952 au înregistrat o luptă între oamenii din Alba, Bretoni și englezi împotriva străinilor, adică a oamenilor din nord. Această luptă nu este raportată de Cronica anglo-saxonă și nu este clar faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. Analele Ulster raportează că Malcolm a fost ucis în 954. Alte surse au plasat asasinatul în Mearns, fie
Malcolm I al Scoției () [Corola-website/Science/331041_a_332370]
-
faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. Analele Ulster raportează că Malcolm a fost ucis în 954. Alte surse au plasat asasinatul în Mearns, fie la Fetteresso, după Cronica anglo-saxonă, fie la Dunnottar, după Profeția Berchán. A fost înmormântat la Iona. Fii lui Malcolm, Dubh și Kenneth al II-lea au devenit regi mai târziu.
Malcolm I al Scoției () [Corola-website/Science/331041_a_332370]
-
danezi in lupta de la Edington.In 886 a recucerit Londra. Alfred reorganizează armata de uscat și marina, justiția și educația. Înființează școli unde se poate învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu șoimi. Din ordinul său se înceape o "Cronică anglo-saxonă" unde sunt notate anual principalele evenimente. El însuși a fost scriitor și traducător. A tradus "Istoria ecleziastică" de Beda, "Istoria universală" de Orosius, "Regula pastorală" de Grigore cel Mare, "Mângâierile filozofiei" de Boethius. Eduard a fost al doilea copil supraviețuitor
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
s-a retras în sud, populația din Kent nu au vrut să-i asculte ordinele de retragere, astfel a fost interceptat de armata daneză. Cele două armate s-au întâlnit în Bătălia de la Holme la 13 decembrie 902. Potrivit cronicii anglo-saxone, danezii "au păstrat locul de sacrificare" dar au suferit pierderi grele, inclusiv Æthelwold și regele Eohric, în estul Angliei. Relațiile cu nordul s-au dovedit problematice pentru Eduard. Cronica anglo-saxonă menționează că a făcut pace cu anglicanii de est și
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
în Bătălia de la Holme la 13 decembrie 902. Potrivit cronicii anglo-saxone, danezii "au păstrat locul de sacrificare" dar au suferit pierderi grele, inclusiv Æthelwold și regele Eohric, în estul Angliei. Relațiile cu nordul s-au dovedit problematice pentru Eduard. Cronica anglo-saxonă menționează că a făcut pace cu anglicanii de est și cu danezii din Northumbria, din necesitate. Există o mențiune cu privire la redobândirea Chesterului în 907, care poate fi un indiciu că orașul a fost luat prin luptă. În 909, Eduard a
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
custodie. Cronicarul Richerus susține că Eadgifu le-a scris atât lui Eduard cât și lui Otto I, în care le solicita sprijinul pentru fiul ei. Edmund a răspuns prin trimiterea unor amenințări furioase, iar Ludovic a fost restaurat ulterior. Cronica Anglo-saxonă din anul 946 a întregistrat că Eadred "a redus toate teritoriile din Northumbria sub controlul său, iar scoțienii i-au acordat jurământ că i se vor supune". Cu toate acestea, Eadred s-a confruntat curând cu o serie de provocări
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
soția sa, Ælfthryth, stabilind un precedent pentru încoronarea unei regine în Anglia. Încoronarea lui Edgar nu a avut loc până în 973, într-o ceremonie imperială, iar acest serviciu a fost făcut de către Dunstan, sărbătorindu-se cu un poem din Cronica anglo-saxonă, consituind baza ceremoniei de încoronare britanică de astăzi. Încoronarea sibolică a fost un pas important. Alți regi ai Marii Britanii au venit și și-au arătat supunerea în fața lui Edgar la scurt timp după aceea, la Chester. Șase regi din Marea Britanie
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
sud, "unde a mutilat oameni și a dărâmat mai multe castele". Analele Ulster din 952 au înregistrat o luptă între oamenii din Alba, Bretoni și englezi împotriva străinilor, adică a oamenilor din nord. Această luptă nu este raportată de Cronica anglo-saxonă și nu este clar faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. John de Fordun și alții credeau că Indulf a fost rege al Strathclyde în timpul domniei prodecesorului său, bazat
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
pe fii Margaretei. Regele Angliei, Edgar Atheling, îngrijorat pentru nepoții săi, i-a luat pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
și a Margaretei, a obținut sprijinul lui William Rufus. Soarta lui Donald nu este foarte clară. William de Malmesbury susține că el a "fost ucis de viclenia lui David (mai târziu David I) și de puterea lui William Rufus". Cronica anglo-saxonă spune că Donald a fost expulzat, în timp ce Analele Tigernach susțin că acesta a fost orbit de fratele său. John de Fordun susține că Donald "a fost orbit și condamnat la închisoare veșnică". Locul închisorii pare să fi fost Rescobie, în
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
pe fii Margaretei. Regele Angliei, Edgar Atheling, îngrijorat pentru nepoții săi, i-a luat pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
a acordat lui David terenurile fostului regat al Strathclyde sau Cumbria, iar acest lucru a fost acceptat de Alexandru și de către cumnatul lor, regele [[Henric I al Angliei]]. În 1113, probabil la instigarea lui Henric și cu sprijinul aliaților săi anglo-saxoni, David a cerut și a primit terenuri suplimentare în Lothian, lângă Tweed și Teviot. David nu a primit titlul de rege ci de prinț de Cumbrian, iar pământurile sale au rămas sub autoritatea lui Alexandru. Alexandru a fost, la fel
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]