2,942 matches
-
și efectele secundare ale unor medicamente. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Dacă aveți constant dificultăți legate de erecție, sau dacă problema a apărut în urma unui tratament medicamentos. INDICAȚII PENTRU VIAȚA DE ZI CU ZI Reduceți stresul și destindeți-vă. Angoasa legată de performanțele sexuale este principala cauză a impotenței. Mâncați mai multă carne de miel, nuci, fasole neagră, supă de oase, curmale, susan și semințe de lotus. Conform teoriilor din medicina chineză, toate acestea cresc potența masculină. Mâncați alimente bogate
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
ferme; administrarea pedepselor să dea sens Îndreptării. Agresivitatea importată (adusă din exterior-clasă) este de două subtipuri: agresivitate copie și agresivitate stocată. Agresivitatea copie constă În acte de imitare a agresivității, iar cea stocată rezultă din presiunile agresive ale mediului extern (angoase existențiale, subapreciere, afectivitate deficitară din partea părinților) ce are drept efect agresivitatea. Agresivitatea intragenerată ia naștere În interiorul clasei și are mai multe forme: agresivitate cu efect imediat, constitutive actului educațional și institutive. Strategii de prevenire: Încurajarea; răbdarea; dragostea, modul pozitiv de
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
treaptă merită cucerită, că fiecare treaptă este o rivalitate împotriva extincției, este memorie, prefacere a formelor. Astfel că lanțul "ciclurilor eterne" ("Pretutindenea este o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este", ms. 2276, f. 209) nu trezește o angoasă a existenței, cât sentimentul unui tragic al vieții: ca și tragedia lui Cezar care "se petrece mereu, fără sfârșit" (ms, 2276). M. Eminescu este "întors" cu fața spre trecut, pentru că numai el are consistență, este izvorul. Cu siguranță i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care evocă un răspuns al individului la un stimul. Unele emoții sunt considerate, în general, pozitive (amuzament, altruism, venerație, calm, confort, mulțumire, încredere, dorință, satisfacție, euforie, extaz, bucurie, mulțumire, gratitudine, surpriză, fericire, speranță, bunătate, dragoste, răbdare), altele negative (agitație, furie, angoasă, amărăciune, tristețe, plictiseală, confuzie, depresie, durere, milă, nervozitate, dezamăgire, nemulțumire, dezgust, stânjeneală, invidie, teamă, singurătate, frustrare, durere, vinovăție, umilință, gelozie, remușcare, [auto]compătimire, egoism, ură, rușine, îngrijorare), altele mixte (acceptare, trac, dor, modestie, nostalgie). Dintre acestea, cinci sunt considerate emoții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în străinătate, întreținerea unor gospodării agricole în satele de origine sau chiar în oraș. Erau familii cu mulți copii, deseori monoparentale, pentru care frustrările provocate de evidentele diferențieri sociale din România postcomunistă păreau iremediabile. Mulți dintre elevi manifestau de timpuriu angoasa găsirii unui loc de muncă și unii lucrau deja (fără acte) la patronii din cartier. Expuși unui mod de viață tradiționalist, violent și dezinteresat de performanța școlară 5, formau un grup social compact, cu modele de reușită exclusiv materiale. Singurele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
numele lui Nicolae Ceaușescu"21. Mult mai interesantă era maniera de rezolvare a problematicii decembriste. Fără a se enunța explicit cauzele revoluției, se propunea o descriere rezumativă despre "situația regimului ceaușist la sfârșitul anului 1989", încheiată cu o rememorare a angoaselor dictatorului: "deși era bine păzit, Ceaușescu trăia mereu cu spaima unui complot"22. Manualul își asuma aprecieri ferme, ca un povestitor autorizat să depună mărturie: Ceaușescu își "surpase (sic!) prestigiul internațional ca urmare a megalomaniei"; "era conștient că dacă ar
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Henri Focillon, Viața formelor, traducere de Laura Irodoiu Aslan, Editura Meridiane, București, 1995, p. 86. 276 Ibidem, p. 88. 277 Maurice Aymard, op. cit., p. 22. 278 Paul Veyne, op. cit., pp. 26-27. 279 "Apelăm întotdeauna, tot mai mult, la evenimente, din angoasa timpului uniform și plat al societăților industriale, din nevoia de a consuma timpul ca pe obiecte, din frica de evenimentul în sine (s.n. C.M.)". Vezi Pierre Nora, Le retour de l'événement, în Jacques Le Goff, Pierre Nora (eds.), Faire
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
suflet ardent, creator pretutindeni, desfășurat deopotrivă în viață și în artă. G. CĂLINESCU Pentru Ion Heliade-Rădulescu a scrie înseamnă, în sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră în limbajul său. Nici aceea de angoasă, răspândită printre spiritele întemeietoare. Limpede, hotărât este la Heliade sentimentul datoriei. Literatura este o datorie, o politică („iată dar că adevărata literatură a unei națiuni este adevărata ei politică”) și competența ei se întinde de la gramatică la ideea de divinitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor să scape”). Pe acest fond, eul liric dă glas tot mai des unor stări de angoasă extremă. O influență ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
viitoarei împliniri e copleșită mai totdeauna de durerea veșnicei amânări, dar mai ales de teama ratării întâlnirii, prin nerecunoaștere reciprocă, la momentul mult așteptat. Sub anodinul titlu Alte stihuri, al treilea ciclu, compus doar din șase piese, purcede din aceeași angoasă în fața morții. Așteptarea exasperată până la revoltă din poemul În umbra nimicului este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta, oarecum fatalist împăcată, ca în Eterna chilie și Stih adormitor, aceasta repede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
și Ion Negoițescu. Îngrozitor! Vladimir Tismăneanu: Seamănă cu multe situații extrem de dramatice din Polonia. Ajungem la o discuție pe care am mai avut-o și la care Încearcă să răspundă capitolul despre Încheierea revoluției din Fantasmele salvării. Este vorba de angoasele morale pe care le produce În România, și nu numai, Întregul proces al decomunizării, respectiv al desecuritizării. Cum bine se știe, și În Germania de Răsărit s-au creat situații foarte dramatice, precum În cunoscutul caz al Verei Wollenberger, care
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări că ar fi vorba despre un jurnal de călătorie „absolut autentic”, „zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice a sângelui-vitriol”. Cartea, o construcție labirintică, plină de capcane semantice, propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
sau fără menționarea titlului său -, iar celălalt în descrierea ekphrastică a tabloului. În ordinea discursului romanesc, primul fragment care evocă pânza flamandă aparține personajului principal. Antipa își amintește ziua când vizitează casa Baroni și experimentează o nouă senzație: starea de angoasă. În acest context se referă vocea auctorială la imaginea creată de Pieter Janssens Elinga. Așa cum se poate remarca, este vorba de o referință lacunară, o citare ce omite titlul picturii: În aceeași seară am descoperit acasă, într-o carte, tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ambiguitate a sacrului dintr-o perspectivă sociologică originală. „când societatea trece prin unele situații care o întris tează, o sperie sau o mânie, ea exercită asupra membrilor ei o presiune pentru ca ei să facă dovada, prin acte semnificative, a tristeții, angoasei și mâniei lor.” Societatea le impune să plângă, să geamă, să-și provoace răni reciproce. Prin aceste manifestări, grupului i se restituie energia, permițându-i-se să se refacă. Subiecții își imaginează că ființe răufăcătoare (ostile temporar sau definitiv) manifestă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ierarhia religioasă și nu operează niciodată în riturile comunitare. Aparțin unei lumi religioase liminale și cunosc și patronează latura mai obscură a imaginarului religios al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o inserție a omului în realitate. Conștiința mitică oferă în mod direct un "cod al naturii", ea "desenează peisajul în prezența sa".153 Via coloratură afectivă a mitului trimite la semnificația sa vitală, de asigurare pentru viață, de exorcizare a angoasei morții.154 Deși este în primul rând o ambianță afectivă, corespunzând căutării satisfacerii nevoilor fundamentale ale omului, conștiința mitică evoluează prin reprezentări, prin "rețete tehnice", iar structurile mitice exprimă un prim stadiu al valorilor, aderent încă secțiunilor biologice constitutive ale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin alte metode investigative, deși "a-i recunoaște imaginarului locul său nu înseamnă deloc a-i subordona în totalitate câmpul analizei".256 Miturile sunt produse ale realității sociale, dar și "producătoare de realități sociale"257, "ecrane pe care se proiectează angoasele colective", după formula lui Roger Bastide 258, ele constituind "modalități diferite de reacție față de dezechilibrele și tensiunile din interiorul structurilor sociale", procesul mitogenetic declanșându-se, tocmai prin aceasta, mai puternic în perioadele de fractură istorică.259 Raoul Girardet subliniază carența
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
renăscut și mitul unității, care justifica distrugerea sferei private pentru ca societatea să nu mai fie dezbinată, ci uniformă. Un alt păgubos mit stalinist a fost cel al cognoscibilității lumii, scientismul idolatru și materialismul istoric care vizau eliminarea neprevăzutului și a angoasei aferente, încercând să "programeze viitorul", generând o "isterie a controlului total" care nu se sfiia să rescrie istoria pentru a justifica autoritatea supremă. Istoria a fost ridicată la rang mesianic, proiectată să dispară odată ce și-ar fi rezolvat conflictele prin
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
condiția umană din a doua jumătate a secolului XX, adică de această condiție umană pândită, amenințată și torturată până la eroziune de istoria civilizației tehnologice în expansiune galopantă, de alienarea provenită din mișcarea browniană a agitației conflictuale din lume sau de angoasa generală provocată de consecințele globale ale exploziei demografice, ale exploziei informaționale și ale modificărilor ecosistemului planetar. În asemenea împrejurări, mitul ufologic, cu neputință de conceput acum 50 de ani, a și devenit un mit mesianic."345 Avem apoi mitul bunului
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comportament mitologic: "imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial și de a regăsi "Marele Timp", oricare fie el chiar Timpul mitic al primei manifestări suprarealiste sau existențialiste. [...] Angoasa în fața timpului istoric, însoțită de dorința obscură de a participa la un Timp glorios, primordial, total se trădează la moderni printr-o încercare uneori disperată de a sparge omogenitatea Timpului, pentru "a ieși" din durată și a reintegra un timp
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
steagului unionist, este înfățișat pocnindu-l zdravăn în obraz pe Hitler, sub focurile de armă neputincioase ale acoliților acestuia.620 Posturile de televiziune transmit imagini cu soldați americani în tranșee care citesc comics, narațiuni în care își găsesc exprimate propriile angoase și dorințe. Înainte ca SUA să se angajeze oficial în conflagrație, creatorii de comics își plasează explicit discursul în registru conflictual. Nu sunt singuri însă: cele mai îndrăgite personaje de desene animate intră și ele în acest discurs propagandistic, colosul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
anumite referințe în pofida altora, anumite etichete ale mentalității noastre colective occidentale, mai precis, ale mentalităților noastre din Pactul Atlantic".690 La începutul anilor '60, mediul predilect de desfășurare a fanteziilor franceze îl constituie Maghrebul (nu întâmplător, dacă ne gândim la angoasa destrămării imperiilor coloniale), care oferă cadrul tuturor animozităților și formelor de rasism (arabul este invariabil rău și agresiv, ceea ce este vizibil și din punct de vedere fizic; însă există și un fel de rasism "accidental", neintenționat, care recurge la stereotipii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Discovery Channel. De asemenea, s-au croit narative de acest calibru și în jurul conflictului din Viet-Nam, care a dat naștere unei categorii identitare americane aparte, "veteranul", care, mai mult chiar decât eroii celui de-al Doilea Război Mondial, a penetrat angoasele identitare (dar și economice și politice) americane ale generațiilor ce i-au urmat, după cum se poate observa din numeroasele producții populare literare sau cinematografice (Rambo este probabil simbolul cel mai vizibil și mai influent al acestei "generații destabilizate de un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]