1,316 matches
-
și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie. Îl salut pe controlorul ce stă aninat de ușa unui vagon. Încerc să descriu un gest elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând, ultimele trepte sunt mai abrupte decât orice costișă. Ușa se deschide și pășesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de gît, părînd o vită căreia i se tăiase căpățîna dintr-o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într-o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În unele sate din Moldova... pomul se așază într-o cofă sau oală, care e totdeauna plină cu apă curată... De pom [...] se razimă totdeauna o scară făcută de [= coaptă din] făină de grâu, și într-unul din rămurele se anină și o sticlă de băut apă. Scara însem- nează ca să aibă sufletul pe ce se sui, dacă va avea parte, în pomii raiului, apa ca să aibă pe ceealaltă lume ce bea (39, pp. 168-169). Se regăsesc în acest din urmă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
obiecte de podoabă etc.) a supraviețuit până în pragul secolului XX în riturile de înmormântare ale românilor (55). În unele zone din Transilvania, de exemplu, în vârful copacului funerar „se leagă chișcheneu [batic] roșu cusut frumos cu fir, în care se anină un clopoțel micuț și inelele mortului”. Iar dacă defunctul a fost cioban, se leagă de copac și „lână de la oi” sau „o floacă de lână” (39, pp. 99-100). În Bucovina, „copacul este îmbrăcat uneori (în cazul când tânărul a murit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-a mai iubit și tare l-a mai așteptat! Așa cu mâinile stătea (ridică mâinile în sus): <Vină, dragul tatii, să te văd, că eu mor și mă duc și n-am să te mai văd!>. Iată, mi-am aninat icoana! Să-mi anin icoanele, să-mi pun totul, așa, frumos. Dar știi, toată lumea vine și toți mă întreabă <Unde ai fost? ce ai făcut? ai fost la copil?> Nu, am fost la biserici, la mănăstiri am fost, dar la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și tare l-a mai așteptat! Așa cu mâinile stătea (ridică mâinile în sus): <Vină, dragul tatii, să te văd, că eu mor și mă duc și n-am să te mai văd!>. Iată, mi-am aninat icoana! Să-mi anin icoanele, să-mi pun totul, așa, frumos. Dar știi, toată lumea vine și toți mă întreabă <Unde ai fost? ce ai făcut? ai fost la copil?> Nu, am fost la biserici, la mănăstiri am fost, dar la copil încă nu am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
directă a lui Mike. Poate că, acum că-i refuzase cererea în căsătorie, bărbatul își dăduse seama că nu era așa de greu să fi crud. Iar omul se obișnuiește repede cu asta. Jina s-a uitat la o scamă aninată de cămașă, apoi la umerii lui largi. Fixându-l așa, piciorul stâng i-a amorțit, ca și când deja începuse să se detașeze. Voiam numai să zic că mi se pare interesant că oamenii au botezat și-un râu cu numele ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
face concesii. Cei mai norocoși oameni nu au mai mult; au destul. Și totuși, din când în când, amintirile nu-i dădeau pace. Vedea chipul lui Zach în cele mai mici detalii, inclusiv zgârietura de pe obraz și stropii de apă aninați de bărbie. Și-atunci pieptul i se inunda de durere; un râu întreg îi trecea prin suflet. O, da, a răspuns ea. De mine știa ? Jina a închis ochii. Nu. N-am apucat să-i spun. Mai târziu, Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de pustiu spre Ilinca așteptînd un răspuns ori o chemare pentru a pluti măcar o singură clipă amîndoi în acea imensitate de ireal și straniu... dar o surprinse transformată în stană de piatră, cu un zîmbet lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme cum își șterge fruntea de nădușeală, cum vorbește cu zbură toarele care mai că i se anină de colțul suflecat al șorțului, unde ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau o bucată de brânză și trei chifle calde, pe ultima masă, din colț, de lângă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cantinei (Nu sunt bună de nimic, de nimic...) ca să fie curate, să le găsească oaspeții curate, dar nici azi nu au avut nici un client (Nu ai avut. Tu. Ești numai tu, singură) și, brusc, mâinile lui mici care i se anină de gât și zâmbetul care înghite tot, tot, tot (Ce frumoasă ești, mamă!) și grijile trimise și ele sub pat, între pozele rusului, numai puțin, pentru o clipă, pentru clipa asta mare în care inima copilului bate curat în dreptul inimii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de la Ishbiliya la Damasc și mă prăbușeam, asemeni lui Musa, sub durerea pierderii unicului meu fiu și ceream să fiu ucis asemeni lui, pentru că nu, lumea mea nu mai exista și din nou poza mamei, a mamei mele, o fetiță aninată de mâna Leei, zâmbindu mi dintr-un chenar de zimți, ascunsă între portocalii din pagină, acolo unde cade Asad cel cu buza despicată, mult înainte ca medicul arab anonim care este, de fapt, o fată creștină, o prin țesă neștiută
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe care îi aninară în părul lor negru, bogat, arătând că asemenea acestor flori sunt și inimile lor. Mergeau cu picioarele goale ca jarul ce le potopea să se scurgă în țărână asemenea unor șerpi de foc, ce le fulgerau inima și sufletul. 1
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de la leagăn la mormânt. Ei s-au întâlnit și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug sforile clopotelor aninate de bolta înaltă a unei galerii învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng, lovind-o ritmic cu ciocănelul. Călugărul intră în schit și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din toate
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Aleargă vântul printre frunze Jucându-se, le-ademenește, Din când în când își cere scuze, Când la pământ le țintuiește. Ochi de ferestre par s-adune, Ici colo câte o lumină, Eu mă aplec spre rugăciune, În vișin umbrele se-anină.
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
COSTEA: Întocmai. Să-mi iau carul și să mă trag la o umbră, spre așteptare. Sanatate și numai bine! (pleacă cu carul) DĂNILĂ: Mergi sănătos. (pauză scurtă, până iese Costea) Ei, ce-o să zică și el acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suspine ... Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De‐al vieții sale chin Un zâmbet i‐anină. Zbucnește făr‐zăgaz Iubirea ei mută ‐ și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]