1,203 matches
-
ne rien nier et de ne rien dénier de l'humanité. (Hugo) La démocratie peut être curieuse: mais elle a des entrailles; pour l'aristocratie elle demeure toujours froide, elle ne pardonne jamais. (Napoléon) Predominarea puterii poporului într-un stat. Antinomiile ei sunt aristocrația și teocrația. Democrația e foarte variabilă ca forme și aspecte. Montesquieu îi dă ca bază virtutea, Joseph de Maistre l'envie. coborârea nivelului intelectualității "Virtutea e ușoară când ai ce-ți trebuiește" Cu cât într-un stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se subsumează trăirii în contingent, durata limitată afectând și enunțurile emise de om prin opțiunile reduse de comunicare, timpul destinat comunicării, volatilitatea exprimării, lipsa de semnificație profundă a mesajului, volatilitatea memorării conversației. Putem identifica în opoziția text oral - comunicare orală, antinomia dintre cuvânt și vorbă prin intermediul funcției poetice care se opune funcției denotative. „Absolutizarea mesajului în el însuși” (Roman Jackobson) este proprie textelor sacre, a căror formă s-a cizelat printr-o lungă transmitere prin intermediul emițătorilor inițiați, conștienți de valoarea rituală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supremă împotriva zmeului care amenință planul ordonat al lumii: „ - Viteaz o fi zmeul, dar eu știu una și bună: că nimeni nu e-n stare să-mi sfărâme mâna mea a tare de aur!”. Aici, datele suplimentare, ce ar implica antinomia malefic - benefic în interpretarea mâinii stângi ori drepte, sunt eludate la nivelul semnificației, căci mâna însăși este „un însemn regal, un instrument de stăpânire și un simbol de dominație”. Vitalitatea excepțională este augmentată hiperbolic prin natura prețioasă, indestructibilă a înzestrării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fir de scumpie/ (...) La mijlocu drumului”. Plante spontanee folosite în medicina populară și la fabricarea culorilor pentru textile, colilia, troscotul, scumpia devin aici mărci ale absenței omului ordonator. Regional năgara se confundă cu neghina, ceea ce îi conferă conotații noi, prin antinomia cu planta sfântă, grâul. Troscotul verde semnalează energia depozitată în această lume vecină și paralelă, de unde își trage seva. E nevoie de un ochi ager, învățat, pentru a distinge calea inițiatică păzită astfel. Într-o variantă din Celei, Goij, motivul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
insulare ale Lumii de Dincolo”. Chinuit fizic de orbecăiala printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Salvatorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Poghirc și mulți alții. Tematic vorbind, studiile din actualul volum, gravitează în jurul aceleiași probleme axiale, a nevoii de crecetare semantică a textului definitiv, ca rezultat al decantării din mulțimea variantelor ("procesul de rafinare stilistică"), și dezbat concentric probleme ca neființa (Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
N’aș putea spune dacă nu cumva macul va fi fost creat de negativul Nefărtat, dar e ca și cum, căci aceeași mitologie română Îl așează, Într’o cultură deasă, la porțile iadului. Asta În mitologie. Pe pământ Însă, la nivelul biologicului, antinomia nu e atât de radicală, deși natura Întreține Viața tocmai prin antinomii sau, dacă vreți, prin polarizare, adică prin negentropizare. Poate pentru că o prea mare polarizare poate declanșa un “fulger”, iar Viața agreează blândețea, adică moderația. Și atunci, antinomia dintre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de negativul Nefărtat, dar e ca și cum, căci aceeași mitologie română Îl așează, Într’o cultură deasă, la porțile iadului. Asta În mitologie. Pe pământ Însă, la nivelul biologicului, antinomia nu e atât de radicală, deși natura Întreține Viața tocmai prin antinomii sau, dacă vreți, prin polarizare, adică prin negentropizare. Poate pentru că o prea mare polarizare poate declanșa un “fulger”, iar Viața agreează blândețea, adică moderația. Și atunci, antinomia dintre realul grâu și tot atât de realul mac e mult diminuată, ca adăpostită de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biologicului, antinomia nu e atât de radicală, deși natura Întreține Viața tocmai prin antinomii sau, dacă vreți, prin polarizare, adică prin negentropizare. Poate pentru că o prea mare polarizare poate declanșa un “fulger”, iar Viața agreează blândețea, adică moderația. Și atunci, antinomia dintre realul grâu și tot atât de realul mac e mult diminuată, ca adăpostită de același regn, doar că Între niveluri evolutive puțin diferite. Anume, grâul e o plantă monocotiledonată, vârful evoluției vegetale, iar macul e o dicotiledonată, adică reprezintă o etapă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
destul de des În ultima vreme, e entropia, specifică degradării, cu opusul ei, negentropia, caracteristică ordinii. Cu potențial adaptativ la cele mai diverse aspecte ale ecologiei atât de mare, noțiunea Îmbracă tot atâtea forme, dar Întotdeauna e vorba de existența unei antinomii, evidente În cazul ordinii, negentropiei, respectiv șterse În cazul degradării, entropiei. Să dau un exemplu, care surprinde și obișnuita implicare a scurgerii timpului. Imaginați-vă că aveți În mână o baterie electrică. Nouă fiind, ea va genera un curent electric
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
entropiei. Să dau un exemplu, care surprinde și obișnuita implicare a scurgerii timpului. Imaginați-vă că aveți În mână o baterie electrică. Nouă fiind, ea va genera un curent electric - eu spun că trăiește, Își Îndeplinește rolul - pentru că e evidentă antinomia dintre polii ei, pozitiv și negativ, deci starea negentropică a ei; și spunem că această antinomie e de un volt și jumătate. Chiar stând nefolosită, acea baterie se descarcă, tinzând spre zero volți; polii Își diminuează caracterul de plus, respectiv
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aveți În mână o baterie electrică. Nouă fiind, ea va genera un curent electric - eu spun că trăiește, Își Îndeplinește rolul - pentru că e evidentă antinomia dintre polii ei, pozitiv și negativ, deci starea negentropică a ei; și spunem că această antinomie e de un volt și jumătate. Chiar stând nefolosită, acea baterie se descarcă, tinzând spre zero volți; polii Își diminuează caracterul de plus, respectiv minus, adică antinomia dispare, bateria căpătând starea entropică, degradată. Viața ei, rolul ei, dispare, chiar ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ei, pozitiv și negativ, deci starea negentropică a ei; și spunem că această antinomie e de un volt și jumătate. Chiar stând nefolosită, acea baterie se descarcă, tinzând spre zero volți; polii Își diminuează caracterul de plus, respectiv minus, adică antinomia dispare, bateria căpătând starea entropică, degradată. Viața ei, rolul ei, dispare, chiar ca potențialitate. Dacă ne-am urca În cerurile mitice, am afla că antinomia negentropică nu caracterizează originea, ci apare Într’o etapă, desigur aceea În care lumea iese
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se descarcă, tinzând spre zero volți; polii Își diminuează caracterul de plus, respectiv minus, adică antinomia dispare, bateria căpătând starea entropică, degradată. Viața ei, rolul ei, dispare, chiar ca potențialitate. Dacă ne-am urca În cerurile mitice, am afla că antinomia negentropică nu caracterizează originea, ci apare Într’o etapă, desigur aceea În care lumea iese din neant, Începând să se schimbe, adică să trăiască. Unul dintre Îngeri, Lucifer, se revoltă, adică se trezește și devine antiteticul diavol. Aș putea spune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am asociat-o cu marea care, din când În când, trimitea câte un val mai Îndrăzneț să-mi pună În pericol existența pe vârful stâncii. Negentropia deci, dar care, ca și opusul ei, entropia, nu poate exista decât În cadrul unor antinomii. Pe care le defineam astă vară ca orizontalul mării, respectiv verticalul muntelui, chiar dacă adesea se interpune Între ele o prea mare distanță. Ar fi vorba aici de un anume nivel negentropic global al Terrei, creat de ocean și uscat și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ocean și uscat și care-i permite Viața. Și mi-aș pune acum o Întrebare retorică: de ce apa și pământul nu se amestecă la un țărm oarecare, de mare ori de lac, absorbindu-se reciproc Într’o entropică - prin dispariția antinomiei - mlaștină? Menținerea identității celor două elemente, Pământ și Apă, certifică existența la nivel global a unui anume, chiar dacă evoluția Îi schimbă mărimea, unui anume deci nivel al negentropiei. Și Îmi aduc aminte de imaginea biblică a lui dumnezeu despărțind pământul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Creației, ci o vreme după... În a treia zi. Această coexistență, chiar dacă În plină confruntare, Între pământ și apă mi-a atras atenția asupra Îngustei zone de tranziție dintre cele două elemente, ele Însele negentropice deși paradoxal ca extreme ale antinomiei ce generează negentropia globală; dar firesc, la nivelul unei negentropii de nivel local. Ambele, marea și solul, adăpostesc, ca o confirmare sau consecință, o viață complexă. Doar plaja propiu-zisă, dintre ele, nu. Și atunci, marea Își manifestă În ea Însăși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
larg al "educației noi", își are propriile sale teze prin care se distinge de ceilalți mari teoreticieni J. Dewey, Maria Montessori, Éd. Claparède (22). Preocuparea centrală a pedagogului belgian a fost aceea de a elabora o teorie care să depășească antinomia copil-mediu, antinomie exprimată prin cele două teorii pedagogice opuse: una care întemeiază actul educației pe satisfacerea trebuințelor copilului, iar cealaltă, pe subordonarea acestuia față de exigențele societății (23). Dacă, pentru prima teorie, educația este un proces de dezvoltare a tendințelor interne
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației noi", își are propriile sale teze prin care se distinge de ceilalți mari teoreticieni J. Dewey, Maria Montessori, Éd. Claparède (22). Preocuparea centrală a pedagogului belgian a fost aceea de a elabora o teorie care să depășească antinomia copil-mediu, antinomie exprimată prin cele două teorii pedagogice opuse: una care întemeiază actul educației pe satisfacerea trebuințelor copilului, iar cealaltă, pe subordonarea acestuia față de exigențele societății (23). Dacă, pentru prima teorie, educația este un proces de dezvoltare a tendințelor interne ale copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de țărani, iar munca țărănească condiționează întreaga viață economică și socială (27, p. 322). Criza economică din 1929-1933 a oferit un argument în plus pentru a se demonstra, pe de o parte, ineficienta economiei capitaliste și, pe de altă parte, antinomia dintre structura social-economică agrară și caracterul capitalist al suprastructurii societății românești În această perioadă s-a conturat doctrina "stătului țărănist" întemeiat pe micile gospodării țărănești, cu posibilitatea organizării lor pe baze cooperatiste, și în care se păstra totuși marea industrie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scări și și-au început zilele de lucru salutându-se cu respectul ce și-l purtau unul altuia. Cu prilejul dezvelirii plăcii memoriale (5 mai 1991), profesorul Petru Ir. Pogângeanu, cucerit de măiestria cu care Lucian Blaga știa să cultive antinomia vectoriala a celor două verbe - a spune și a tăcea atrage atenția participanților cu precizarea: „a spune, vorbi, grâi, rosti e o virtute care este supusă celei mai severe morale că și verbul a tăcea, a fi riguros cu tine
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
În Țara Românească și rămânând credincioși ființei evreiești și culturii evreiești, nu Împiedicăm cu nimic mersul Înainte al acestei țări. Îi dăm vlaga noastră, talentul nostru, viața și sângele nostru când ne-o cere țara, chiar rămânând buni evrei, neexistând antinomie Între ambele sentimente de bun român și credincios evreu” <endnote id="(684, p. 103)"/>. Mihail Sebastian se simțea a fi un bun cetățean al României, al „patriei mele române”, cum scria el. Își asuma fără rezerve o identitate multiplă : „Liber
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În principal erodării mentalității magice În lumea modernă. În cazul nostru, necunoașterea sensului inițial determină perplexitatea omului simplu În fața discrepanței dintre portretul general al evreului, foarte negativ („ucigașul lui Dumnezeu”), și aspectul său particular, foarte pozitiv („purtător de noroc”). Această antinomie generatoare de confuzie apare - Încărcată cu umor involuntar - În declarația unui informator popular din sud-estul Poloniei : „Dacă Întâlnești un evreu pe drum, oamenii spun că acesta aduce noroc, cu toate că unii oameni spun că evreii l-au crucificat pe Isus” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al mării ? Structura frunzei nu e mai puțin riguros geometrică decât a unei flori. Dar structura ansamblului unei multitudini de frunze? Copacul, pădurea, jungla ? Între noțiunea de ordine și cea de junglă ni se pare că este cea mai radicală antinomie, dar nu e jungla un univers de frunze, ramuri, liane, care, contemplate separat, nu se deosebesc, în principiul lor, de cochilie ? Jungla ne pare dezordine fiindcă e o ordine mult mai complexă decât cea pe care o instituim noi, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]