1,523 matches
-
Astăzi el se interesează predilect de patologia puterii. Provocarea a venit și aici, pare-se, din partea filosofilor, ceea ce nu e decât foarte explicabil, de vreme ce filosofii au fost invitați să participe la schimbarea lumii. Li s-au adăugat repede istorici, sociologi, antropologi, pentru a nu mai vorbi de politologii înșiși, interesați să explice mai bine resorturile vieții publice. Medici, psihologi, naturaliști au pus la lucru, cu un beneficiu practic indiscutabil, alte inițiative. Concluzii importante, de care istoricii nu mai pot face abstracție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acestora asupra devenirii. Câmpul de anchetă se extinde mereu, mai mult chiar decât istoricul e în stare să cuprindă cu instrumentele lui în orice clipă. E o tendință clară la acest sfârșit de secol, când istoricii înțeleg să conlucreze cu antropologi, sociologi, politologi, psihologi etc. pentru a defini cât mai bine însăși condiția umană. Lucrul acesta nu se poate realiza, desigur, plasând ancheta numai în trecut. Prezentul rămâne o sursă inevitabilă, permanentă de comprehensiune pentru istoric, tot așa cum viitorul, cealaltă dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teme, fie și sub forma schimbării de perspectivă. Pe urmele lui G. Lefebvre, L. Febvre, R. Caillois, G. Delpierre ș.a., Delumeau a făcut din frică o temă predilectă, practic inepuizabilă, una care îl invită pe istoric să stea alături de psiholog, antropolog, teolog, filosof în efortul său de a-i lămuri mecanismele, tipologia, formele concrete sub care se prezintă în istorie. Omniprezența fricii reclamă o veghe la fel de întinsă din partea oricui se interesează de idei și mentalități. Eliberarea de frică cere conștientizarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
specific de existență în istorie. Oarecum la fel s-ar putea desluși lucrurile în planul culturii. Creația sub orice formă interesează, și popoarele care au creat mai ales în registrul oralității se află deja în atenția legitimă a cercetării. Istorici, antropologi, etnografi, folcloriști etc. Au pus deja la punct programe de anchetă, pe seama cărora vom putea ști mai mult, mai temeinic, mai bine despre "umiliții și ofensații" istoriei. Înseamnă aceasta că se va pierde interesul pentru culturile acum privilegiate? Au chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
historia (J.C. Bermejo Barrera, 1987) redevenea o temă "fierbinte". Disoluția regimurilor din Est și demolarea zidului de la Berlin, la finele anului trecut, păreau să încheie un ciclu, la definirea căruia istoricii erau chemați a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de dramă (circuitul durerii este activat în ele), dar plăcerea subiacentă însoțește, în anumite corpuri, această percepție (circuitul plăceri este co-activat). Cum creierul este dotat cu sisteme care permit desolidarizarea față de durerea celuilalt, nu rămâne decât aspectul „agreabil” al problemei. Antropologul Victor Nell, de la Universitatea din Pretoria, Africa de Sud, consideră că nu este o întâmplare faptul că suntem conectați cerebral pentru a simți uneori plăcere în fața durerii altor ființe vii. El consideră că strămoșii noștri vânători prezentau un astfel de sistem cerebral
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un mod de viață complet, material, intelectual și spiritual 10". Instituționalizată, cultura nu numai că își lărgește sensul de bază, primind noi conotații, dar devine legitimă și, în plus, dezvoltă valențe legislatoare. Din punct de vedere antropologic, perspectivă dezvoltată de antropologul N.J. Pounds în The Culture of the English People, publicată în 1994, perspectivă împărtășită, de altfel, și de Mircea Eliade în Istoria religiilor, cultura își are rădăcinile în credințele și obiceiurile tradiționale ale popoarelor primitive, anterioare epocii științifice, iar formele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
nici inferioară culturii de elită; este însă mai cuprinzătoare decât ambele, deci poate fi cu ușurință considerată ca fiind forma contemporană culturală dominantă. Existența diverselor manifestări ale culturii populare de-a lungul secolelor este un fapt bine-cunoscut, dar istoricii și antropologii le studiază de obicei în relație cu mentalitățile și stilul de viață ale indivizilor (ritualuri, sărbători, forme de comunicare, de distracție, culinare, vestimentare etc.). Aceste ma-nifestări, considerate folclorice, și-au făcut apariția în cultura orașelor în momentul dezvoltării acestora. Când
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Există însă și exemple de literatură folclorică care a devenit populară și a ajuns să fie studiată ca formă a literaturii de "elită", așa cum există și modele ale culturii populare actuale care-și trag rădăcinile din folclor sau din mitologie. Antropologul englez Pounds denumește populațiile tribale "popoare tradiționale" și le descrie ca fiind "stabile, supuse numai schimbărilor naturale: însămânțatul și recoltatul, vara și iarna, noaptea și ziua, nașterea și moartea 44". Orice abatere de la acest ciclu prestabilit sau orice întrerupere era
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de bunăstare personală", sunt sentimente majore, pe care societatea de consum le cultivă pentru a da impresia unei vieți fericite. Este binecunoscut faptul că felurile de mân-care pe care oamenii le consumă astăzi sunt diferite de cele ale generațiilor trecute. Antropologii au ajuns la concluzia că schimbarea obiceiurilor noastre alimentare a condus la transformări în ceea ce privește termenii utilizați în domeniu, de la "comestibil" la "gustos" și, mai recent, la "nutritiv". Nutriționiștii pretind că oamenii mănâncă ceea ce consideră că este bun pentru ei, în vreme ce
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
au ajuns la concluzia că schimbarea obiceiurilor noastre alimentare a condus la transformări în ceea ce privește termenii utilizați în domeniu, de la "comestibil" la "gustos" și, mai recent, la "nutritiv". Nutriționiștii pretind că oamenii mănâncă ceea ce consideră că este bun pentru ei, în vreme ce antropologii susțin că aceștia aleg în general hrana după criteriul nutri-ționist166. Gustul și nutriționismul au devenit termeni distincți, întreaga dezbatere despre sănătate și fast-food bazându-se pe această diferență. Să consumăm în continuare mâncare gustoasă, dar mai puțin sănătoasă, sau să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ca un mod de socializare sau, mai simplu, ca "distracție" generatoare de "plăcere" și creatoare (a iluziei) de "bunăstare". Iluzia este generată, conform unor cercetători, și de așa-numita "mâncare etnică". Însuși termenul de "mâncare etnică" are conotații speciale. Potrivit antropologilor britanici, "mâncărurile etnice [...] sunt mâncăruri originare din țări non-europene177", ceea ce înseamnă că pizza și pastele italiene, prăjiturile și produsele de patiserie franțuzești, gulașul unguresc și sarmalele românești nu pot intra în această categorie. Astfel, "mâncarea etnică" este identificată cu bucătăria
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
care se apleacă asupra diferitelor aspecte ale fenomenului (filozofic, antropologic, sociologic), dar care accentuează totodată sentimentul că avem de-a face cu o temă complexă, greu de stăpânit în totalitatea sa. În final, perspectiva sociologică nu ajunge să se impună. Antropologii par a fi mai în largul lor în ceea ce privește acest subiect. De câțiva ani, ei propun scurte lucrări cu finalitate sintetică (Cuche, 1996; Warnier, 1999), la care se adaugă manualele de antropologie apărute în colecțiile editurilor PUF și Armand Colin. Punctul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
corporale care o compun: "Întregul complex care cuprinde cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, obiceiurile și celelalte capacități sau obișnuințe, dobândite de om ca membru al societății". Citat de Cuche, 1996, p. 17. Această definiție enumerativă se impune astăzi în rândul antropologilor și sociologilor. Ea permite analiza bazelor obiective care îi autorizează să vorbească mai degrabă de "bunuri culturale" decât de "cultură". O regăsim sub altă formă la Marcel Mauss (1872-1950), atunci când postulează existența "faptului social total", integrând aici dimensiunile psihologică (cultură
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
bunuri culturale" decât de "cultură". O regăsim sub altă formă la Marcel Mauss (1872-1950), atunci când postulează existența "faptului social total", integrând aici dimensiunile psihologică (cultură psihică), fiziologică (cultură corporală) și socială (cultură de grup) (Mauss, 1985, pp. 281-310). În prezent, antropologii se disting între ei după cum insistă pe una dintre cele trei dimensiuni empirice ale culturii: • dimensiunea materială ia în considerare obiectele tehnice sau artistice, construcțiile și arhitectura, pe scurt, toate structurile morfologice ale societăților și orice obiect care le însoțește
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
semnificațiile obiectelor (materiale și ideale) unei culturi particulare legându-le de funcțiile, între-buințările, afilierile lor, precum și de practicile care le pun în aplicare în viața socială. El tinde să identifice cultura și societatea, societatea și națiunea. Perspectiva dinamică În plus, antropologii au formulat repede o reflecție asupra dinamicii bunurilor culturale, strâns legată de reflecția lor asupra conținuturilor: elementul esențial este constituit deopotrivă de ceea ce este transmis și de transmiterea însăși, încât unii văd în cel de-al doilea termen obiectul principal
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în lucrarea sa despre procesele de excludere (Logiques de l'exclusion, trad. fr., Fayard, Paris, 1997; ed. I germană, 1965), descrie aceste procese de devalorizare și stigmatizare: grupurilor fizice și umane le sunt întotdeauna asociate obiecte materiale și noțiuni simbolice. • Antropologul Françoise Héritier arată (Masculin/ féminin, la pensée de la différence, Odile Jacob, Paris, vol. 1, 1996, vol. 2, 2002) că diviziunea sexuală a societăților este întotdeauna legată de o diviziune axiologică, ceea ce ea numește "valența diferențială a sexelor", și care corespunde
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
În afară de asta, se pune problema reutilizării lor, știindu-se că sunt fie neînstrăinabile, fie înstrăinabile, în anumite condiții administrative precise. În plus, puterea de a proteja este pusă în legătură cu problema proprietății intelectuale și a drepturilor de autor. De exemplu, încredințând antropologilor studiul producțiilor artizanale tradiționale din regiuni, Misiunea pentru Patrimoniu Etnologic (care face parte din Ministerul Culturii) îi obligă pe cercetători să reflecteze în același timp asupra eventualelor modalități de protejare a măiestriilor locale tradiționale (alimentare, artizanale...). Legea drepturilor de autor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și a diseminării sale, proiectul semiotic (aventura semiotică așa cum este descrisă de semioticieni și trăită de fiecare dintre noi) vizează stabilirea unui dialog real în cîmpul științelor omului. Terenul comun va fi cel al semnificației: riturilor și comportamentelor (analizate de antropolog), textelor și discursurilor literare și non literare (obiect al criticii și teoriei literare, ca și al științelor comunicării), precum și a acțiunii (politice, sociale, culturale). Descrierea/interpretarea semnificației, modul său de constituire, diseminare, ocultare, asimilabil dragostei care se trăiește ca experiență
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
putem afirma cu certitudine că investigarea activității de semnificare a omului, altfel spus a diverselor sale limbaje (gestual, spațial, grafic etc.) poate contribui la optimizarea comunicării interumane, la utilizarea elocventă a numeroaselor forme de exprimare verbală și non verbală. Așa cum antropologul prin descrierile sale îmbogățește cunoștințele noastre despre o anume societate, dar în același timp poate păstra sau distruge acea cultură, așa cum o bună cunoaștere a anatomiei poate influența pozitiv starea de sănătate, la fel descrierea gramaticii narațiunii sau publicității poate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
petrece sub semne" (J.M. Floch, 1995: 5). Abordare a formelor semnificante, travaliu minuțios cu textul (Hors du texte point de salut "Nu există salvare în afara textului", cf. A.J. Greimas), semiotica s-a născut în anii '60 din nevoia practicienilor (antropologi, etnologi, lexicologi) de a explica procedurile de analiză și a-și interdefini conceptele. Generată de o "tradiție de rigoare" (structuralismul lingvistic al lui Saussure, antropologia structurală a lui Claude Lévi-Strauss în Franța, logica peirciană și behaviorismul morrissian în America), semiotica
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai bine dacă este abordată din punct de vedere semiotic" (Umberto Eco, 1982:43). 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? "Spirit al timpului", "modă", revoltă împotriva sclerozei intelectuale și instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare o eterogenitate de tendințe și demersuri (de la teoria literară sau "Noua critică" practicată de Serge Doubrovsky, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard Genette, Tzvetan
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Claude Lévi-Strauss relevă faptul că deși nu agreează personal nici muzica rock nici benzile desenate, nu se poate împiedica să nu recunoască în voga acestor genuri un "fenomen sociologic ce trebuie studiat", cu atît mai mult cu cît în limbajul antropologilor cultura este reprezentată de "cunoștințe, credințe, artă, morală, drept, cutume și toate aptitudinile și obiceiurile dobîndite de om ca membru al societății" (Tylor apud C. Lévi-Strauss & D. Eribon, 1990: 229). Pe de altă parte, el nu se sfiește să afirme
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
structuralism și avînd drept model fonologia "știința paradigmelor exemplare" și conștiința sintagmatică, orizontală (Școala formaliștilor ruși, Propp în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale, constantelor (miturilor, arhetipurilor), dimensiune strălucit reprezentată de antropologul francez Claude Lévi-Strauss. Structuralismul lui Claude Lévi-Strauss constituie modelul nici funcțional, nici genetic, nici istoric, ci "deductiv exemplar utilizat într-o știință umană empirică" (J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de gîndire care i-au fertilizat metodologia și postulatele
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
III L'origine des manières de table, 1968; IV L'homme nu, 1971, Lévi-Strauss vizează constituirea prin intermediul analizei miturilor a unei "logici a concretului" și în consecință a regulilor de funcționare a gîndirii mitice. Constatînd că miturile prezintă nenumărate variante, antropologul structural încearcă degajarea invariantelor prin segmentarea tramei narative în unități minimale, numite miteme ale căror relații sintagmatice și ierarhice determină elementul esențial al construcției mitului-schemă. O analiză exemplară precum lectura gestei lui Asdiwal, bazată pe analiza variantelor mitului indienilor de pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]