2,665 matches
-
are propria pompă ventriculară (tab. 4), iar atriile sunt camere de admisie ce se contractă pentru a adăuga un volum suplimentar de sânge la umplerea ventriculară pasivă. Legile fizice care guvernează curgerea sângelui sunt prezentate mai jos. Pe scurt, în aortă și arterele mari sângele curge rapid, sub presiune mare și oscilantă, iar în capilare curge lent, sub presiune joasă și ne-oscilantă. In vene presiunea continuă să scadă, dar viteza de curgere crește (față de capilare) pe măsura scăderii secțiunii vasculare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide mai devreme decât a aortei, contracția izovolumetrică a ventriculului drept este mai scurtă decât a celui stâng (ca și relaxarea izovolumică de altfel), iar perioada de ejecție este mai lungă (valva pulmonară se închide mai târziu și nu se disting două faze de ejecție). Durata
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mai bine în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară pentru valva mitrală și respectiv la baza apendicelui xifoid pentru tricuspidă. Zgomotul II se aude mai bine parasternal în spațiul II intercostal, la stânga pentru artera pulmonară și la dreapta pentru aortă. Fonocardiografic se disting încă două zgomote (III și IV). Intervalul dintre zgomotele I și II se numește mica tăcere (0,25 s), iar până la următorul zgomot I se întinde marea tăcere (0,5 s). Zgomotele cardiace sunt unde mecanice produse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
adică o curbă amplificată a presiunii maxime izovolumice). Determinarea presiunii telediastolice la om poate fi utilă în cadrul explorării insuficienței cardiace. 12.4.3. Pompa ventriculară stângă: debitul cardiac și factorii săi determinanți (volumul sistolic și frecvența) Ventriculul stâng expulzează în aortă 70-90 ml de sânge cu fiecare sistolă (volum-bătaie, volum sistolic, debit sistolic, 65% din volumul ventricular telediastolic). Acest volum înmulțit cu frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac (~5,5 l/min). Debitul cardiac poate fi evaluat ca raport între consumul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Na/Ca funcținând în mod invers, fapt ce duce la creșterea nivelelor de calciu citosolic. Prin inhibarea pompei de sodiu se explică și efectul inhibitor al acestor substanțe asupra nodului atrioventricular. 13. Circulația în arterele mari și controlul presiunii arteriale Aorta și ramurile sale sunt artere tipice de conducere, care asigură distribuția sângelui spre diversele organe ale corpului. Acest sector arterial nu opune o rezistență mare față de curgerea sângelui. Pomparea ritmică de sânge de către ventriculul stâng în aortă determină anumite valoari
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
controlul presiunii arteriale Aorta și ramurile sale sunt artere tipice de conducere, care asigură distribuția sângelui spre diversele organe ale corpului. Acest sector arterial nu opune o rezistență mare față de curgerea sângelui. Pomparea ritmică de sânge de către ventriculul stâng în aortă determină anumite valoari pentru debitul sanguin și presiunea arterială, conform legii lui Ohm. 13.1. Caractere și factori determinanți ai presiunii arteriale Ventriculul stâng trebuie să pompeze sânge sub presiune mare, pentru a asigura perfuzia tisulară adecvată (debitul sanguin), împotriva
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
termenul de "tensiune" arterială pentru a desemna presiunea arterială, adică presiunea sângelui în arterele circulației sistemice. Pomparea ritmică determină variații ale presiunii arteriale conform cu fazele ciclului cardiac (fig. 40), astfel că apare un puls presional determinat de expulzia sângelui în aortă în timpul sistolei. Diferența dintre valoarea maximă (sistolică, Ps) de ~120 mm Hg și valoarea minimă (diastolică, Pd) de ~80 mm Hg este presiunea pulsului (diferențială), de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100 mm Hg, deoarece pe parcursul ciclului cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la aortă spre periferie se datorează căderii de presiune (ce însoțește curgerea împotriva unei rezistențe considerabile), precum și complianței vasculare. Arterele mari (aorta și ramurile sale) și arterele cu diametru mai mare de câțiva mm sunt numit artere de conducere, ca semnificație hemodinamică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la aortă spre periferie se datorează căderii de presiune (ce însoțește curgerea împotriva unei rezistențe considerabile), precum și complianței vasculare. Arterele mari (aorta și ramurile sale) și arterele cu diametru mai mare de câțiva mm sunt numit artere de conducere, ca semnificație hemodinamică opusă față de arterele mici (de rezistență) și arteriole, ce contribuie mult mai mult la rezistența periferică totală. Arterele de conducere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
similară, dar folosesc un traductor de presiune și afișaj numeric. Pulsațiile arteriale pot fi detectate palpator, prin compresia ușoară a arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s în arterele mari și 15 35 m/s în arteriole), spre deosebire de variația de flux sanguin arterial
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s în arterele mari și 15 35 m/s în arteriole), spre deosebire de variația de flux sanguin arterial, care are loc tot datorită ejecției ventriculare ritmice, dar se propagă în masa sanguină, cu o viteza de 0,5
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
a pulsului se aplică un traductor piezoelectric conectat la un sistem de înregistrare, se obține sfigmograma (fig. 43), cu aspect similar tensiogramei; oscilațiile acesteia corespund temporal aproape perfect celor presionale, fiind determinate de propagarea în lungul pereților arteriali a distensiei aortei din cursul ejecției sângelui din ventriculul stâng. Pulsul arterial prezintă diverse aspecte în funcție de artera explorată și este modificat caracteristic în anumite situații patologice. Presiunea arterială prezintă variații în timp corespunzătoare ciclului cardiac (cca 70/min), dar și alte variații periodice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema), rezultând ET1. Receptorii pentru ET fac parte din familia receptorilor cuplați cu proteine G și prezintă două tipuri. Primul (ETA; A de la aortă) are o afinitate mai mare pentru ET1 și ET2 decât pentru ET3, iar al doilea (ETB; B de la bronhii) are aceeași afinitate pentru diferitele ET. In patul vascular ETA de la nivelul celulelor musculare netede mediază contracția, pe când ETB există în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
crește (de exemplu, în cursul efortului). Când toate capilarele sunt deschise, mai mult de 80% din aria alveolară este practic disponibilă pentru schimb de gaze. Plămânul are și o irigație sanguină de proveniență sistemică (arterele bronșice, care iau naștere din aortă), care se distribuie de fapt la nivelul arborelui bronșic; fluxul sanguin prin arterele bronșice este de ~100 ori mai mic în comparație cu circulația pulmonară. Există și un flux limfatic mic la nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
se realizează strict prin difuzie, în sensul gradientului presional. Difuzia asigură în condiții normale o creștere a pO2 în sânge până la 97 mm Hg, o valoare apropiată de cea a pO2 alveolare. Această valoare scade la 95 mm Hg în aortă din cauza șuntului fiziologic. Capacitatea de difuzie a plămânilor pentru oxigen reprezintă cantitatea de oxigen care străbate membrana alveolo-capilară per minut per diferență de pO2 (mm Hg) între aerul alveolar și sângele din capilarele pulmonare. Are o valoare de 20-30 (ml
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
parte de atriul și ventriculul drept. Pe ea se evidențiază pregnant urechiușa dreapta (Auricula dextră), segmentul de vărsare în atriul drept al venei cave superioare, partea incipientă a trunchiului pulmonar (marcând aria cea mai proeminenta a feței sternocostale), înapoiă lui aorta ascendentă și pe o mică porțiune urechiușa stânga (Auricula sinistra). Cele două urechiușe îmbrățișează baza de implantare a trunchiului pulmonar. Sântul interventricular anterior marchează pe fata sternocostală limită dintre aria mai mare (3/4) corespunzătoare ventriculului drept, si aria îngustă
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
ale orificiului pulmonar. Aici se situează un aparat valvular (Vâlvă aortae), asemănător celui descris la ventriculul drept, compus tot din trei valvule semilunare (Valvula semilunaria posterior, dextră și sinistra) la fel construite că cele aparținând trunchiului pulmonar. Deasupra lor, pe aorta ascendentă apar trei dilatații în formă de cuiburi („sinusurile Valsalva”) [2]. STRUCTURA INIMII - Structura peretelui cardiac. Inima este formată dintr-un strat muscular gros cu o structură complexă (miocardul), învelit la exterior de epicard și tapetata pe dinăuntru de o
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
valvular. - Aparatul fibros al miocardului ansamblează inelele fibroase (Anuli fibroși) intercalate la nivelul orificiilor înzestrate cu valvule, formând inelul de inserție pentru acestea și cele două triunghiuri fibroase (Trigona fibrosa) plasate la nivelul orificiilor atrioventriculare, corespunzător locului de emergentă a aortei ascendente. - Triunghiul fibros drept, perforat de fasciculul His, are o structură mai complexă. Din el emană o expansiune fibroasa pe fata posterioara a trunchiului pulmonar („Tendo coni arteriosi”), alta fibroelastică spre musculatură atriilor („tendonul Todaro”), prelungindu-se în jos cu
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
capilare sanguine și fibrele Purkynje. Inflexiunile endocardului, fortificate de fibre colagene și elastice, iau parte la formarea valvelor atrioventriculare și semilunare. VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA INIMII [9] Arterele coronare Inima este bogat vascularizata de două artere coronare, ce se desprind din aorta ascendentă, în apropierea locului sau de emergentă din ventriculul stâng, preluând circa 10 % din volumul de sânge expulzat cu ocazia unei sistole ventriculare. - Arteră coronara dreapta (A. coronaria dextră) pornește din sinusul drept al rădăcinei și valvei aortice, coboară în
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
comun al fasciculului His, ventriculul drept, 1/3 posterioara a septului interventricular, zona paraseptală a ventriculului stâng și mușchiul papilar posterior al valvei bicuspidale. - Arteră coronara stânga (A. coronaria sinistra) își are originea din sinusul stâng al valvei și rădăcinii aortei, se situează între trunchiul pulmonar și urechiușa stânga și după un scurt traiect se divide în două ramuri. Ramură interventriculară anterioară (Ramus interventricularis anterior) coboară în sântul omonim până la incisura apicis cordiș, unde virează pe fata diafragmatica, parcurgând pe această
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de „nervi cardiomoderatori”, prelungesc perioadă de repaus a mușchiului cardiac, favorizând schimburile metabolice, care stau la baza funcțiilor de refacere energetică și de sinteză ale miocardului. - Filetele vegetative mixte formează o bogată rețea pe fata anterioară și posterioara a arcului aortei (plexus cardiacus) în care sunt intercalați și ganglioni vegetativi (Ganglia cardiacă). Din acest plex și ganglioni iau naștere fibrele nervoase, ce însoțesc arterele coronare (Plexus coronarius cordiș anterior și posterior) distribuindu-se la vasele inimii, miocard și la sistemul excito-conductor
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de această printr-o lama de țesut conjunctiv lax, care înglobează nervul frenic și arteră pericardo-frenică (din mamara internă), împreună cu venele însoțitoare. - Față posterioara contractează relații directe cu esofagul și indirecte cu alte formațiuni situate în mediastinul posterior. - La nivelul aortei pericardul se ridică până aproape de limita arcului aortic (la 1-1,5 cm sub punctul de emergentă a trunchiului brahiocefalic, de unde linia de reflexie descinde oblic spre stânga pe trunchiul pulmonar, complet inclus în cavitatea pericardului. La dreapta coboară oblic-înapoi pe
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
cava inferioară și venele pulmonare drepte (pe de o parte) și cea pe venele pulmonare ștăngi (pe de altă parte) ia naștere un fund de sac denumit sinus obliquus pericardii (sinusul Haller). - Mai sus de acesta, între trunchiul pulmonar și aorta ascendentă (pe de o parte), atriul stâng, venele pulmonare și vena cava inferioară (pe de altă parte) se naște un coridor îngust denumit sinus transversus pericardii (sinusul Theile), în care se poate pătrunde cu degetul arătător introdus dinspre cavitatea pericardului
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
pe de o parte), atriul stâng, venele pulmonare și vena cava inferioară (pe de altă parte) se naște un coridor îngust denumit sinus transversus pericardii (sinusul Theile), în care se poate pătrunde cu degetul arătător introdus dinspre cavitatea pericardului înapoiă aortei și trunchiului pulmonar. Vasele și nervii pericardului - Arterele. Pericardul fibros primește ramuri din a. pericardo-phrenica (ramură a arterei toracice interne), ăă. phrenicae superiores, rr. esophagei, rr. bronchiales și rr. pericardici (din aorta toracica). La nivelul liniei de reflexie a pericardului
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]