2,251 matches
-
lucrurile prin Încăpere. Soarele care apăruse Între timp printre nori ardea cu putere făcând să strălucească iarba din curte și frunzele arborilor, avertitând că ploaia ar putea Începe din nou până seara. Era o vreme În același timp frumoasă și apăsătoare, de vină era probabil cantitatea mare de vapori care plutea În aer, astfel că fata simți deodată că i se Îngreunează pleoapele și, fără să termine treaba, se Întinse pe pat și adormi. În timp ce dormea simțea că nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Razele moi băteau în geam Și-n liniștea apăsătoare, Un dor ce nu-l înțelegeam Mă apucă, rupând o floare... Priveam în zare, printre gene, Cum cade-o seară ca-n povești, Cu Feți-Frumoși și Cosânzene, Deasupra satului Hândrești... Ca niște stâlpi ce susțin cerul, Plantați la fiecare casă
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
Ștefan de la malul Dunării... acesta e ordinul. - Am Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o realitate pe care o întâlnim în fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe care o desfășoară știu să-și apropie copiii, să îmbine înțelegerea și îngăduința cu exigența, să armonizeze solicitările cu capacitatea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ca și prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l surprinde pe fotograf, înainte ca acesta să închidă fanta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este încă perfect. Suntem conduse într-o cameră alăturată și ni se acordă câteva momente ca să ne împrospătăm înfățișarea. Se zice că în sală s-au așezat Majestățile Lor. Când Shim merge să anunțe sosirea noastră, aerul din jurul fetelor devine apăsător. Cea mai mică mișcare face ca bijuteriile noastre să zornăie ca niște clopoței de vânt prost confecționați. Simt o ușoară amețeală. Aud vocea eunucului-șef Shim, dar sunt prea neliniștită ca să-mi dau seama ce anunță. Vorbele lui sună distorsionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speranță? Majestatea Sa v-a dat locuință în partea vestică a palatului său. Am convingerea că e semnul unui interes puternic. Toți prezicătorii pe care i-am consultat spun că o să vă cheme. Starea mea de spirit devine mai puțin apăsătoare și ridic ceaiul. — Îmi permiteți să întreb - eunucul zâmbește de parcă el însuși s-ar simți mai bine - dacă doamna e pregătită în caz că în seara asta ar veni chemarea? Cu alte cuvinte, este doamna familiară cu ritualul de împerechere? Jenată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și veștile întârzie să apară. Și nici nu mă vizitează nimeni. Tăcerea din palatul meu devine din ce în ce mai apăsătoare. Când Zăpada vine la mine în brațe sunt mișcată până la lacrimi. Pe parcursul zilei hrănesc pisica, îi fac baie și mă joc cu ea până mă plictisesc. Citesc cărți și copiez alte poeme din vechime. De asemenea, mă apuc de pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am răspuns la toate întrebările. Am ieșit din clasă împleticindu-mă și seara în dormitor am simțit iar că de fapt nu adorm, ci îmi pierd cunoștința, așa cum mi se întîmplase la Câmpulung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sânt și am luat-o spre fereastră pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau netulburate la plozi și la trebile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de acești oameni,“ își spuse Kanbei, în timp ce se apropia de poartă. „Castelul nu va cădea, chiar dacă nu mai există mâncare. Vor rezista, cu orice preț.“ Observa că oamenilor nu le pierise câtuși de puțin curajul și simțea cu atât mai apăsătoare greutatea răspunderii sale. Acel sentiment se transformă imediat într-o adâncă preocupare pentru situația gravă cu care se confrunta acum Hideyoshi. Tăcut, Kanbei își reînnoi jurământul în propria lui inimă. „Într-un fel sau altul,“ își spuse el, „misiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le sporea nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă reflectând starea națiunii. Din când în când, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te înșeli. Eu am susținut-o, din necesitate. — Din necesitate? Katsuie își netezi cutele kimonoului. Era încă înainte de ora amiezei, așa că arșița încă nu devenise prea apăsătoare dar, din cauza grosimii hainelor și a iritației de piele, se simțea extrem de incomod. Așa ceva ar fi putut părea un fleac, dar îi influența tonul vocii și-l făcea să aibă o expresie înverșunată. După Yaganase, opinia lui Katsuie despre Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un punct de răscruce pentru clanul Oda. În aparență, nu era nimic mai mult decât o rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
metodele folosite pe tot parcursul urmăririi, de zelul organelor de urmărire - raportând nu la oră, ci chiar la minut, cu o exactitate de cronometru, demnă de o cauză mai bună. Din prezentarea documentelor și din relatarea faptelor se reliefează atmosfera apăsătoare, sufocantă manifestată pe tot cuprinsul României în acea perioadă de tristă amintire și dârză împotrivire a unor tineri dornici de libertatea de mișcare și gândire, neîngrădită de canoanele orânduirii comuniste. Suntem în octombrie 1956. În Ungaria au loc proteste și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Poate va purta crucea ei și ea nu va putea duce crucea lui... Asta îl îngrijora cel mai mult, pentru că ea a reușit să locuiască în el muuuult timp și o cunoștea prea bine.. Era fragilă și nevoitoare de lucruri apăsătoare... Nimeni... nimeni nu scapă de cruce, dar măcar fiecare o duce pe a sa. La ei de ce s-au schimbat crucile? Doamne, la ce folos atâta zbatere, când, el, oricum va urca cincizeci de trepte, iar ea va rămane tot
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dacă ar fi putut stăbate timpul până în colțul amintirilor. Mereu e semn rău, îmi murmură ea, încălzindu-mi urechea de parcă, ar fi vrut să-mi dezvăluie o taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
râs. Era ca și cum norul negru de deasupra capului ei se risipise. Hai, mă! a rânjit ea. Nu mai suport așteptarea asta! Hai să facem ceva mișto! Depresia teribilă cu care mă luptasem toată ziua parcă nu mai era așa de apăsătoare. — Hai să ne îmbrăcăm, am propus eu nerăbdătoare. Hai să ieșim! Detestam să stau acasă serile. îmi era teamă să nu pierd ceva. Asta era chestia grozavă cu cocaina. Când luai cocaină întotdeauna se întâmpla ceva minunat. Fie cunoșteai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
kilometri pe oră. Ploaia răpăia pe acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă timpul, cei trei jucau scrabble. Imaginea mea despre iad, zise Gaskell, este să fii prins într-o relație cu un cuplu de limbiste. — Ce-i aia limbistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
M-am gândit pur și simplu că ați vrea să știți. Dacă sună iar, o să încercăm să localizăm numărul. — De parcă mi-ar păsa! zise inspectorul și plecă în grabă ca să recupereze somnul pierdut. Părintele St John Froude petrecu o zi apăsătoare. Investigația sa în biserică nu scosese la iveală nimic în neregulă și nu exista nici un semn că acolo s-ar fi desfășurat vreun ritual obscen îvreo liturghie neagră, cum îi trecuse mai întâi prin minte). Pe când se întorcea spre casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se ridică, vrăbiuțele tăcură. „Suntem mai răi ca alții?“, era gata să întrebe neantul. Da, ar fi răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura realitate în care trăia: o nouă zi. Primăvara, iarna, toamna sau vara, totuna. Noaptea rămânea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor colege de serviciu. La o bibliotecă, mai întâi, asaltat de bilețele provocatoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cât se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde un sentiment apăsător de vină. Are dreptate. Ar trebui să fiu sinceră. Ar trebui să fiu În fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]