134,309 matches
-
presei îi revine îndatorirea de a-i identifica și de a le solicita concursul. O pagină consacrată zilnic în marile cotidiene sintezelor de economie, drept, politică culturală, educație, civism, istorie, susținută prin contribuția exclusivă a unor specialiști și făcând obligatoriu apel la optica comparată prezent/trecut, România/ Europa/ lume ar identifica rapid un public cititor fidel. Este cert în interesul de termen lung al sferei politicului să dispună de un electorat educat mai curând decât de o masă docilă, ușor manevrabilă
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
respingând tot ceea ce nu-i aparține ca esență. Critica democrației moderne se rezumă astfel: "Democrația modernă e o orgie de trădători". Instalarea dictaturii lui Salazar prilejuiește analiza abilităților omului politic ce dau, aplicate la realitate, următoarea concluzie fără drept de apel: "Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist și antinazist, Pessoa respinge noua dictatură, dar acceptă principial dictatura ca factor temporar de ordine. Diferența foarte evidentă între doctrina ce dezvăluie posibilități de speculație și interpretare frizând paradoxul și sofismul, și istoria
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
Occidentul Europei..." Cum să nu fiu entuziasmată de faptul că, într-o lume în care valorile morale, umane, spirituale sunt agresate și înlocuite adesea cu simulacre de natură să deruteze, favorizând manifestarea instinctelor primare cu drept de expresie artistică autentică, apelul la sacru rămâne - în opinia cărturarului francez - singura șansă a individului și chiar a Universului, de a dăinui?! Aceasta a fost, în mare, temelia pe care îmi structurasem - la București - proiectul de dialog cu Dl. Alain Besançon. Emoția mă copleșea
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
imediat ce un binevoitor ne atrage atenția că ființa umană pe care o călcăm în picioare e propriul nostru copil iar femeia îndurerată cu care ne satisfacem poftele cele mai josnice e sora sau mama noastră! Un politician liberal făcea un apel plin de patetism, invitându-l pe Ion Iliescu să se retragă din cursa prezidențială. Spre binele țării, sublinia fruntașul liberal. Profundă greșeală tactică. Un om ca Iliescu, pentru care ostilitatea e la fel de vitală ca acvariul pentru peștele decorativ, nu putea
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
articol, în care - presimțind formarea triplei alianțe, - indica alipirea României la Puterile Centrale ale Europei ca cea mai sigură politică în împrejurările date. Dacă și întrucît Rusia, prin silnica reluare a Basarabiei de la români, la al căror ajutor făcuse totuși apel în ultimul război în contra Turciei, își manifestă tendința de cucerire panslavistă, României nu-i rămînea decît să-și caute sprijinul existenței sale naționale în sfera de acțiune a poliglotei Austrii, care tocmai la acea epocă formase cu Germania (în curînd
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
anul și data. De frică, nu notasem nimic. În jurul lui '60, începusem să mă duc la întîlnirile cu Noica, introdus de I. Negoițescu. Am fost o dată, cel mult de două ori. În orice caz, cînd avusese loc discuția incriminată - cu apelul ce trebuia trimis peste hotare, lipsisem. N. Balotă îmi e martor. Ce știam eu era că la Noica se vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
uitat cîntarul "talent" acasă... M.V.: Cum vă pare antologia lui Alexandru Mușina? Ce (pe cine) ați adăuga și invers, cine n-ar încăpea în antologia generației'80 întocmită de dvs.? E.G.P.: Antologia lui A. Mușina are meritul incontestabil al "primului apel". Că lipsesc mulți (M. Cârneci, A. Zanca, E. Hurezeanu ș.a.), că sunt și unii nechemați (i-am pedepsit prin a le uita numele), mă interesează mai puțin. Antologia trăiește prin cel puțin 15 (din 30) autori. Ceilalți fac umbră. Dar
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
ales cele care țin de intimitatea strict feminină (fiziologia specifică tuturor vârstelor, maternitatea, nașterea ș.a.m.d.), firesc întâlnite în paginile acestei literaturi, sunt imediat taxate drept feminine. Dacă în plus sunt tratate într-o tușă duios-lirică verdictul e fără apel. Amuzant este și faptul că dacă într-o creație literară nu se regăsesc aceste coordonate sau proporția lor nu e majoritară, critica etichetează pozitiv și victorios: iată o literatură dură, viguroasă, o mână forte etc." (Cîteva pagini mai încolo, Dumitru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
datoria țărilor civilizate atacate de barbaria teroristă este de a răspunde civilizat, nu barbar. Pînă aici, nimic de zis. în afară, poate, de faptul că sugestia lui Dario Fo sau a Nadinei Gordimer, laureați ai Premiului Nobel, aflați printre semnatarii apelului, ține de o retorică bine cunoscută a stîngii politice din deceniile trecute. O analizează remarcabil François Revel în Cunoașterea inutilă, carte tradusă și la noi, și apărută la Humanitas, pe care însă nu par s-o fi citit tocmai cei
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
în definitiv. Cît despre eficiența practică a unui refuz rațional și civilizat al iraționalei ucideri în masă, ce ar fi de spus? Cum ar putea statele democratice să se apere de dușmanii democrației recurgînd exclusiv la armele umanismului și toleranței? Apelul pus la cale de scriitorii germani, simpatizanți ai Partidului Verzilor (dacă am înțeles bine, fiindcă nici mass-media, nici presa scrisă occidentală sau românească nu s-au grăbit să-l popularizeze, cu excepția lui The Guardian și a lui Berliner Zeitung, primul
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
am putut împiedica să mă gîndesc la melancolia de care au fost cuprinși cîinii polițiști de la New York, atunci cînd am înregistrat reacția mai sus menționată a scriitorilor germani (și nu numai). Mi-au revenit în minte zeci de astfel de apeluri ale intelectualilor europeni de stînga (era de bon ton să fii de stînga în deceniile ante- și postbelice) rod al manipulării de către serviciile secrete sovietice. Istoria pare a nu-l fi învățat mare lucru pe Günter Grass. Tristele experiențe ale
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
Grass ori a Nadinei Gordimer (ilustru exemplu de Nobel acordat în funcție de alte criterii decît cele literare). Antiamericanismul primar al unor scriitori contemporani seamănă foarte bine cu prosovietismul primar al generațiilor anterioare. Iuțeala cu care unii dintre ei au semnat un apel în favoarea eliberării lui Miloșevici ține de aceeași mentalitate pseudodemocratică și pseudoumanistă care-l împinge astăzi pe autorul Tobei de tinichea să nu vadă riscul enorm al politicii de tolerare a terorismului pe care au dus-o multe state civilizate. Grass
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
Gheorghe Tomaziu, Petre Năsturel, Michel Gr. Sturza, Ion Bunea, Eleonore de Wied, Alexandru Tzigara Samurcaș. Rezistența morală a acestora a fost însoțită de o sumă de acțiuni de ajutorare a intelectualității prigonite și, în speță, a celor închiși pe nedrept: "Apelul asociației a ajuns, prin părintele Barral, la forurile internaționale din SUA, Franța și Belgia care s-au implicat cu generozitate în acțiunea noastră. Ne-au venit ajutoare (alimente, medicamente, haine de iarnă) depozitate la legația belgiană, de pe bulevardul Dacia, apoi
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
multe despre adevăr, decât credeam eu. Dragostea pentru formă nu implică obligatoriu ignoranță, depreciere a valorilor esențiale, cum suntem înclinați să o credem, noi ceilalți, observatori ai oricărei forme pe care nu o animă un principiu esențial, care nu face apel la sentimentele noastre. Noi, cei pentru care doar sufletul, esența ființelor și a lucrurilor, calitatea și semnificația lor metafizică, contează. Trebuie să adaug că în ostilitatea noastră față de adoratorii formei pentru formă se amestecă și neîncredere; neîncrederea neștiutorului față de cunoscător
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
scriitorului rămînînd aceeași, abia dacă băgăm de seamă evoluția moravurilor. Cuplului scriitor-critic (o, ipocrit cititor, seamăn și frate al meu!) i s-a adăugat un terț, țuțărul, ceea ce dovedește că bătăliile literare nu se mai poartă strict individual, ci fac apel, tot mai des, la grupuri de interese, la partide sau la terțe persoane, cam în felul în care mafioții solicită sprijinul unor ucigași cu simbrie cînd se luptă între ei. Țuțărul e un fan plătit (nu neapărat în bani), un
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
a ușii. Aici se ascunde nu numai o adevărată poetică antipamfletară a acestui om care n-a fost în stare să insulte pe nimeni în lungi decenii de presă, cînd a scris și sub pseudonim, ci și un fel de apel la normalizare. Închiderea ușii fără zgomot, spune Cosașu, poate fi o formă de manifestare a unei furii care în loc să explodeze, prin bubuirea ușii, face implozie prin închiderea ei cu cea mai mare grijă. * La Tîrgoviște, la comemorarea lui Mihai Viteazul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
altfel, cîți critici români mai fac azi cronică de întîmpinare? " Există o explicație!" - vorba unui personaj contemporan (și reprezentativ). Există enșpe explicații, dar mă tem că nici una nu ne poate consola. Din acest colț de pagină îndrăznesc să lansez un apel al cărui patetism nu este trucat: - scriitorilor menționați și tuturor celorlalți - dacă mai aveți ceva de spus, vă rog, spuneți!; - editorilor - știu care vă sînt greutățile, dar, vă rog, încercați să nu lăsați cărți de valoare nepublicate; - criticilor și ziariștilor
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
fi cunoscut aceste polemici vestite în epocă și-ar mai fi mlădiat opiniile despre Rădulescu-Motru. Dar, din păcate, dl Preda - asemenea altor colegi ai săi de generație -, nu cunosc epoca despre care, totuși, scriu și oferă sentințe fără drept de apel, nedeschizînd, pentru documentare, măcar colecția unor reviste importante ale timpului. Nici nu îndrăznesc să mă refer la colecțiile presei timpului. Cristian Preda - Occidentul nostru. Editura Nemira, 2000.
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Țuculescu, Alexandru Țipoia, Hans Mattis-Teutsch și încă mulți alții mai mult sau mai puțin cunoscuți care, în perioada cea mai grea, s-au expus unor riscuri încă insuficient cunoscute, chiar și prin faptul că erau absenți de la tot felul de apeluri. Un caz cu totul izolat, deopotrivă prin evoluția artistică, prin anvergură și prin profunzimea personalității, l-a reprezentat Vasile Kazar. Deși inițial participase activ la construcția și la consolidarea noului sistem, atît prin arta cît și prin acțiunea sa directă
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
totuși, a unei explicații. O explicație nu prea simplă, dat fiind că textul poeziei nu e pur și simplu naționalist, ceea ce ar justifica recilarea lui într-o epocă de național-comunism. Textul e, ca și Noi vrem pămînt de Coșbuc, un apel la răscoală (doar că pentru bunuri spirituale, nu materiale) și e destul de greu de înțeles cum a putut deveni el parte din montajul cu pricina. În 1987 sau 1988, după revolta brașovenilor, versurile lui Gyr sunau teribil: Nu pentru o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
pogoane,/ Ci pentru văzduhul tău liber de mîine/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!// Pentru sîngele neamului tău curs prin șanțuri,/ Pentru cîntecul țării, țintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!" Apelul la eliberare spirituală era de natură să neliniștească "forurile" de partid. Și totuși! Confuzia în care se găsesc, ideologic, comunismul românesc aflat în agonie explică doar pînă la un punct lucrurile. Îl așteptăm pe dl Geacăr să revină, cum a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
dorința de a-i vorbi Domnului... se transformă într-o îndrăzneală ce frizează tupeul. "Doreați să-i vorbiți?" se miră cea care devine purtătoarea capitalului simbolic al șefului ei. Urmarea nu se lasă așteptată, modestul solicitant se îndoiește de necesitatea apelului său, oare ce-l apucase, chiar așa?, pînă la urmă nu era ceva foarte important. Un transfer de putere într-o ipocrită sintaxă socială, cu atît mai rafinată cu cît celălalt a fost redus la statutul de persoană neînsemnată. Interesul
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
puțină barbarie". Am uitat să precizez faptul știut de avizați că în 1915 România se afla în condiția de neutralitate. La Consiliul de Coroană din august 1914 marea majoritate a oamenilor politici români (cu excepția lui P. P. Carp) au refuzat apelul bătrînului rege Carol I ca țara, în virtutea tratatelor încheiate, încă în 1883, cu Tripla Alianță (Puterile Centrale), să intre în război alături de aceste țări. S-a decis neutralitatea și regele era amărît că, după 48 de ani de domnie, e
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
nerușinare nu cotizează gras în contul partidului pe care d-na Andronescu îl reprezintă atât de aberant în guvern? Motivarea ministresei - chipurile, reclamarea de către profesori a numărului prea mare de manuale - seamănă izbitor cu "telegramili oamenilor muncii", la care făcea apel Pingelică atunci când voia să mai dea una peste bot bizonului național. Deși catastrofal plătită, eu nu cred că profesorimea României e chiar atât de imbecilă încât s-o sperie diversitatea: la urma urmelor, profesorul are un rol decisiv în eliminarea
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
într-un anumit sens, polițiștii sunt mai onești decât politicienii: ei măcar au pornit de la zero, au trudit, au asudat, și-au mâncat nervii în discuții cu arhitecții (iar apoi cu consoarta), au șantajat proprietari de depozite și au făcut apel la vasta clientelă interlopă pe care-o păstoresc de atâta vreme. în plus, trebuia să fie atenți să nu construiască mai di granda decât șeful direct, nu care cumva să se iște vreo boacănă, dintr-o activitate atât de nobilă
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]