11,066 matches
-
pe jumătate în spatele scaunului din față. Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge care traversau pavajul familiar precum codurile coregrafice ale unei complexe înfruntări armate, diagrama unei încercări de asasinat. Vaughan, dimpotrivă, stătea aplecat pe geam, cu ambele brațe pregătite parcă să apuce unul dintre cadavre. Într-un spațiu liber sau într-un dulăpior de lângă bancheta din spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
posesivi, o amantă dezlănțuită. Își înlătură părul blond de pe obraji, dornică să se întoarcă iarăși la corpul lui Vaughan. Acesta o sprijini de banchetă, îi depărtă coapsele și începu să-i maseze pubisul, căutându-i anusul cu degetul mijlociu. Se aplecă spre ea pe-un șold, adoptând amândoi poziția diplomatului rănit și-a tinerei femei pe care-i văzuserăm stând împreună în cabina limuzinei zdrobite. O ridică peste el, înfigându-i frontal penisul în vagin, cu o mână la subsuoara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin spatele vehiculului. Aproape că am strigat la polițiști, convins, după felul agitat în care Vaughan se aplecă peste femeia culcată, că era pe cale să-și scoată penisul și să-l folosească pentru a-i curăța gura plină de sânge. Presupunând după starea lui de surescitare că Vaughan îi era rudă, infirmierii se dădură în spate, însă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
banda de viteză. Cauciucurile scrâșniră la frecarea cu bordura de ciment de pe marginea drumului, biciuind parbrizul cu o furtună de praf. M-am lăsat neputincios pe spate, cu corpul istovit. În fața mea, am văzut mâna lui Vaughan pe volan. Stătea aplecat peste mine, cu un genunchi pe tabloul de bord, conducând mașina la câțiva centimetri de insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta, dincolo de insula mediană. Tulburat de prezența fizică a lui Vaughan, aplecat peste mine, am apucat din nou volanul și-am îndreptat mașina înapoi pe banda de mare viteză. Corpul lui Vaughan era o sumă de suprafețe neglijent îmbinate. Elementele musculaturii și ale personalității sale erau suspendate la distanță de câțiva milimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste mine, Vaughan pilota mașina printre traseele luminoase. Când am schimbat direcția, în jurul nostru țipară claxoane și cauciucuri. Vaughan controla volanul ca un părinte care îndrumă un copil vlăguit. Eu țineam pasiv cadrul volanului în mâini, urmărind parcursul mașinii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înșelasem: Vaughan o aștepta pe Catherine la răscrucea dintre Western Avenue și podul rutier. Fără cea mai mică încercare de a se ascunde de noi, înscrise mașina lui masivă în fluxul traficului. Aparent neinteresat de Catherine sau de mine, stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
s-au înmulțit constant. De pe apărătoarea stângă a roții din spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate ale unui copil suferind. Încă nesigur dacă Vaughan va încerca sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și cât mai multă bogăție pentru ei. P.P. Negulescu amintea cândva: „Cu cât dar conducătorii statelor vroiau să realizeze mai multă bogăție, mai multă frumusețe, mai multă civilizație (de pildă faraonii, dictatorii etc), cu atât li se impunea de a apleca sub jug grumazul mulțimilor înfometate.” Cei determină atunci pe români să le acorde politicienilor în sondaje atât de puțină încredere? Poate că nu sunt pe placul lor acești conducători ai destinului țării noastre în lume. Sărăcia afectează chiar și raporturile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl strigară: - Ce faci, nene Takamura? - Uite, voi sparge strada ca să repar niște cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii dădură din cap că bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-i îndepărtez mâna. Dar Anca îmi strânse pula mai tare. - Pot s-o ling? Doar o dată, o dată, doar ca să văd ce gust are, te rog... Și înainte ca eu să pot spune ceva - deși n-aș fi avut ce -, se aplecă deasupra ei și o linse. Apoi o băgă în gură și începu s-o sugă. Am încercat, din politețe și ca să nu se poată spună că nu mă opusesem, să-i trag capul înapoi, dar degeaba. Anca o sugea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și atracția cea mai obscură, îmi trimitea deja un mesaj prin care o puteam recunoaște: frenezia reptilelor îmi amintea că răul era singurul ei element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându-mă. Înțelesese, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fiicei și cel drept al mamei, și trebuia să-mi adun toate puterile să nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a sfătuit pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mei neatenți mă purtaseră astfel până lângă ea. Oricum, fără a ridica privirea, doamna m-a amenințat cu floarea de camelie pe care o așeza în vas, de parcă ar fi vrut să mă lovească, sau să respingă partea din mine aplecată asupra ei, sau chiar să mă îmboldească cu o biciuire-mângâiere jucăușă, provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
carte, o răsfoiești, te convingi că e ceea ce cauți. În clipa aceea îți dai seama că toți ceilalți călători s-au întors către tine cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Domnului nu sunt șoferi foarte buni. Acum, confruntat cu agonia motorului diesel, își recuperă cutia cu scule, scoase o cheie franceză și începu să demonteze carcasa motorului. Nu după mult timp era complet absorbit de îndeletnicirea lui, ca un chirurg aplecat asupra unui pacient anesteziat, dezgolind motorul spre inima lui tare, metalică. Fusese un motor excelent la vremea lui, produsul unei fabrici de undeva, tare departe - un motor devotat, cu personalitate. Toate motoarele din ziua de azi păreau să fie japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B. Matekoni i se tăie răsuflarea. Inelele aveau monturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
La doi pași de Molepolole. Mă duc la Silokwolela. Mma Ramotswe zâmbi. — Eu merg tot într-acolo. Pot să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copilului ăluia și cu cât mânca mai puțin, cu atât mai bine. Luară masa în tăcere. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în capul mesei cu fetița la dreapta lui, iar băiatul se așezase în celălalt capăt. Fetița fu nevoită să se aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și o ținu ferm. — Bravo, o lăudă el. Acum răsucești asta aici. Vezi? Nu prea mult. Așa e bine. Luă cheia franceză de la fată și o puse în cutia de scule. Apoi se întoarse și se uită la ea. Se aplecase înainte, cu ochii strălucitori de curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate fi simulată; de exemplu, ucenicul cel tânăr nu o avea și acesta-i motivul pentru care n-o să fie niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au și ascultat, în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani. Se anunța viitoarea noastră intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă de mestecat și-un fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]