2,777 matches
-
Hurubean (coord.) Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Zece eseuri, Mihai Pricop ASCUNDERI ȘI ÎNFĂȚIȘĂRI Prolog 2 1 Resemnări lângă drama aproapelui Tentația revoltării în situația labirintică Relaționări cu posibilitatea însoțirii divine a omului Extrapolări în damnările Apocalipsei Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea ...
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de tip „love bombing”, de dragoste revărsată la prima vedere, ulterior se apelează la modalități menite să deterioreze relațiile de familie ale individului, schimbarea locului de muncă și chiar a profesiei, speculații privind climatul actual de așteptare în neliniștite a apocalipsei, amintirea unor catastrofe din istorie (Achimescu, 2002, p. 27-29). Pentru a putea influența, mișcările religioase au pus la punct rețele de activiști care promovează ideile; aproape fiecare cult deține patronajul unor publicații, sunt oferite pliante pe stradă, se organizează cursuri
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cele ale lui Blake, notând că primul rămâne "un simplu literalist care vedea în evenimentele contemporane lui semne clare ale sfârșitului lumii" (1981, p. 135). Printre adepții fervenți ai lui Southcott, care pretinde despre sine că este personajul descris în Apocalipsa Sfanțului Ioan Teologul drept mama a Mântuitorului (12:1), Prickett îl identifica pe un gravor cu preocupări mistice, William Sharp, care este unul dintre cunoscuții lui Blake. Simplă coincidență? Nu rezidă în intenția mea să ofer răspunsuri definitive la o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a început deja (1984, p. 11). Desigur, viziunea blakeană a istoriei este determinista în cel mai înalt grad: există un scenariu în trei pași care se regăsește în cărțile profetice 135 și, daca este să-i dăm crezare vizionarului, semnele Apocalipsei sunt vizibile pretutindeni 136. Blake nu numai că interpretează Biblia că pe un text poetic, precum precizează David Jasper, ci și respinge orice acuzație că ea ar fi "discreditata și coruptă că scriptură" (1999, p. 18). Astfel, textele sacre eludează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cvadripartita, ca perfecțiune a integrării. Asociind numeralul 4 cu ideea de stabilitate, Cirlot remarcă: "Pătratul, ca expresie a cuaternarului, este un simbol al combinării și al ordonării a patru elemente diferite" (1976, p. 307). Blake urmărește îndeaproape textul ce compune Apocalipsa Sfanțului Ioan Teologul, din care împrumuta liber metaforă celor patru Zoa este vorba despre cele patru animale care înconjoară tronul lui Isus, zugrăvite convențional ca având figurile unui om, a unui leu, a unui taur și a unui vultur. Ansamblul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la care se adaugă adversarul (diavolul). S-ar putea lua, concomitent, în calcul alte posibile legături, importante în cazul textelor vizionar-apocaliptice: atât numele secret al lui Dumnezeu, transmis în tradiția misticismului ebraic (YHWH)172, cât și cei patru cavaleri ai apocalipsei, ca revers damnat al tetradei virtuților cardinale, personificând războiul, ciumă, moartea și iadul. Totuși, importanța reală a numeralului 4 transpare abia când examinăm modelul vizionar cvadripartit al lui Blake. 3.6. Patru tipuri de viziuni În concepția formulată de Blake
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu o recuperare a armoniei 177. La nivel social, criza este reprezentată de somnul rațiunii, regenerarea de desfășurarea revoluției (apoteoza lui Orc), iar armonia de utopia comunitară regăsita. La nivel metafizic, conflictul dintre aspectele metafizice ale ființei umane constituie criză, Apocalipsa este regenerarea, iar adevărată cunoaștere intuitivă reprezintă redescoperirea armoniei. La nivel estetic, criza este constituită de greșelile săvârșite de Milton în textul eposului Paradise Lost, războiul împotriva lui Satan, corupătorul artei vizionare, este regenerarea, iar reunificarea cu Ololon constituie regasirea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este, in primul rand, pierderea identității naturilor divină și umană care a generat Căderea și a creat universul fizic; în al doilea rând, lupta, desăvârșită de Isus, de a recâștiga această identitate în lumea decăzuta și, în al treilea rând, apocalipsa" (1990, p. 270). De asemenea, criticii sunt de acord că poemul a fost abandonat de Blake din pricina ambițiilor prea mari și prea dificil de duș la îndeplinire. Bloom atrage atenția asupra cadrului tautologic al eposului, opinând că Blake l-a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
spațiul sacru al viziunii cvadruple, sălașul etern al profeților. Totuși, există o diferență de detaliu între orașul imaginat de eul creator blakean și cel descris de profetul Iezechiel. În cazul lui Blake, poartă de vest, catre Eden, rămâne zăvorâta până la Apocalipsa, sugerând că doar atunci secretele sale vor deveni cunoscute. În cazul lui Iezechiel, poartă de est dobândește un rol eshatologic proeminent, datorită relației pe care o stabilește cu Mesia: "Partea de est a zonei Templului și poartă care a fost
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
293), iar The Four Zoas exprimă dorința coleridgeană a artistului de "a intelege "Puternică Tetradă" din alchimia psihică a fiecărui om" (1969, p. 293). 190 Aserțiunea mea trebuie citită în lumina definiției neobișnuite pe care Frye o oferă ideii de "apocalipsa": "Apocalipsa, sugeram, era o structură metaforica vastă, în care toate categoriile realității sau ceea ce s-a numit, ulterior, marele lanț al vieții, se identifică cu trupul lui Mesia" (1996, p. 106). 191 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
iar The Four Zoas exprimă dorința coleridgeană a artistului de "a intelege "Puternică Tetradă" din alchimia psihică a fiecărui om" (1969, p. 293). 190 Aserțiunea mea trebuie citită în lumina definiției neobișnuite pe care Frye o oferă ideii de "apocalipsa": "Apocalipsa, sugeram, era o structură metaforica vastă, în care toate categoriile realității sau ceea ce s-a numit, ulterior, marele lanț al vieții, se identifică cu trupul lui Mesia" (1996, p. 106). 191 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 143
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se știe, orice civilizație apare la un moment dat, evoluează o pe rioadă, după care dispare. Iată, se spune din nou, de această dată din trei surse diferite, calendarul mayaș, scrierile vechi chi nez ești și profețiile lui Nostradamus, că apocalipsa va fi în decemb rie 2012 . Personal aș fi înclinat să acord o anumită doză de credibilitate acestei informații dintr-un motiv foarte simplu: situația în care a ajuns civilizația actuală. Pe plan material s-a ajuns la abundență și
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
patru imperii sub stăpînirea cărora trăiseră evreii pînă în vremea Macabeilor: babilonian, mezic, persan și macedonean. Ulterior, intervenția Romei în istoria evreilor a făcut ca Roma să ia locul macedonenilor și să fie interpretată ca al patrulea imperiu. Chiar și Apocalipsa lui Ioan reia această simbolistică, care s-a menținut alte trei secole, pînă cînd imperiul a devenit creștin. Astfel, Ieronim, bazîndu-se pe Demonstrația evanghelică a lui Eusebiu, comentînd Cartea lui Daniel în jurul anului 407, a considerat că cele patru imperii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stă sub Lege și perioada ce stă sub Har (de aici și împărțirea în trei cărți); a treia epocă se prelungește în eshatologie, divizîndu-se în „perioada scurtă”, despre care se vorbește în Daniel 7, 25 și 12, 7, și în Apocalipsa 12, 14, cînd va avea loc venirea Anticristului, și perioada slavei și a împărăției sfinților. Potrivit convingerilor epocii, în operă este prezent simbolismul numeric. Quodvultdeus folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie. Dovada ar fi, poate, un mic tratat Despre doctrinele Bisericii (De ecclesiasticis dogmatibus), care a fost atribuit atît lui Augustin, cît și lui Isidor de Sevilia. Ghenadie ar fi scris și un Tratat despre mileniu, cu dovezi luate din Apocalipsa Sfîntului Ioan care, potrivit unora, ar putea fi pseudoaugustiniana Expunere despre Apocalipsa Sfîntului Ioan, formată din optsprezece sau nouăsprezece omilii. în sfîrșit, merită amintită o Epistolă despre propria credință, trimisă Preafericitului Gelasie, episcop al orașului Roma. Bibliografie. Texte: De viris
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ecclesiasticis dogmatibus), care a fost atribuit atît lui Augustin, cît și lui Isidor de Sevilia. Ghenadie ar fi scris și un Tratat despre mileniu, cu dovezi luate din Apocalipsa Sfîntului Ioan care, potrivit unora, ar putea fi pseudoaugustiniana Expunere despre Apocalipsa Sfîntului Ioan, formată din optsprezece sau nouăsprezece omilii. în sfîrșit, merită amintită o Epistolă despre propria credință, trimisă Preafericitului Gelasie, episcop al orașului Roma. Bibliografie. Texte: De viris illustribus, TU 14, 1, Leipzig, 1896; PL 58 (De ecclesiasticis dogmatibus). Studii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
făcut să ne parvină unele din interpretările lui Tyconius. Comentariul lui Primasius este foarte alegorizant, autorul intenționînd să stabilească o legătură între textul profetic și Biserica din vremea sa ori cea de la începuturi. Spre deosebire de Tyconius, Primasius nu descoperă în textul Apocalipsei evidentele referiri la Imperiul Roman. Scriitorul își încheie opera cu un rezumat, de teamă să nu se întindă prea mult. Primasius a mai scris o operă, care însă n-a ajuns pînă la noi; aceasta ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în această categorie nu intră nici una din cărțile biblice. în a doua categorie sînt incluse unele cărți din Vechiul Testament (Paralipomena, Tobit, Ezdra, Neemia, Iudita, Estera, Macabei, Pildele, Cîntarea Cîntărilor) și din Noul Testament (Iacob, 2 Petru, Iuda, 2 și 3 Ioan, Apocalipsa). După cum se vede, e vorba de o critică radicală care, potrivit unor cercetători, prin scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la canonul scrierilor biblice al lui Teodor de Mopsuestia. Acest manual a fost foarte citit în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsînd în sarcina călugărilor celelalte epistole; un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi), care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunilor reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. îmbinarea preocupărilor sacre cu activitatea culturală profană, mai ales retorică, practicată la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolului al V-lea, care a fost condamnat la sinodul de la Orange în 529, după cum am spus. Recent, lui Cezar i-a fost atribuită o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu i-a aparținut - Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sînt menite mai ales să atenueze accentele eshatologice ale textului sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai interesau
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însoțit moartea Domnului și pe care Dionisie putuse să le observe de la Heliopolis (în Egipt), unde se găsea în acel moment. A zecea îi este adresată evanghelistului Ioan, exilat în insula Patmos (conform tradiției creștine, bazate pe primul capitol al Apocalipsei): scrisoarea prezice eliberarea sa iminentă și întoarcerea în Asia. Deși autenticitatea corpusului a fost contestată de Ipatie în 532 și de alții în perioada Antichității tîrzii, operele lui Dionisie au fost aproape în mod unanim considerate autentice și au exercitat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care dovedesc caracterul pseudoepigrafic al corpusului sînt zdrobitoare. Autorul citează ca Sfinte Scripturi cărțile care vor forma Noul Testament mult după secolul I; deși îi scrie Sfîntului Ioan ca unui contemporan, aceasta nu-l împiedică să citeze Evanghelia după Ioan și Apocalipsa ca o „veche tradiție”. I se adresează lui Timotei, care devenise un colaborator apropiat al lui Pavel cu mult înainte de discursul din Areopag, cînd s-a convertit și Dionisie, și îi vorbește ca unui tînăr discipol (pais: Ier. Ecl. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ediție îngrijită de A. Garzya, cu o prefață de W. Wolska-Conus și o postfață de R. Maisano, D’Auria, Napoli, 1992. 8. Ecumenius din Tricca Acesta e un personaj aproape necunoscut; informații despre viața sa găsim într-un Comentariu la Apocalipsă care-i aparține și a fost descoperit acum șaptezeci de ani. Aici, autorul declară că scrie la aproape cincizeci de ani după viziunea lui Ioan. Totodată, referirile la doctrinele creștine, mai exact la cristologie și la doctrina origeniană a apocatastazei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isus Cristos „provine din două naturi” și nu că „există în două naturi”, așa cum precizase Conciliul de la Calcedon. Comentariul la Apocalipsă este precedat de o prefață în care autorul, invocînd autoritatea Sfinților Părinți dinaintea lui, apără caracterul canonic și autenticitatea Apocalipsei, contestate adesea în Orient. Opera este împărțită în douăsprezece tratate și e structurată ca un comentariu propriu-zis, nu ca un catenar. Observațiile au forma unor note pe marginea diverselor fraze din textul sacru, după ce acestea au fost citate împreună cu întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au caracter lingvistic sau se referă la conținut. Există însă și considerații mai ample, care uneori sînt dezvoltate și ajung pînă la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, cu toate că citează diverși exegeți și, dintre autorii pe care i-a folosit, pe Josephus Flavius. Alte opere ale lui Ecumenius sînt cunoscute de multă vreme, însă cît anume din ele îi aparține într-adevăr lui este greu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]