2,077 matches
-
soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani, Îi jignea, le făcea mizerii, Îi plăcea să Îi Înjosească, să Îi amenințe cu nenorociri apocaliptice, să le arate cu orice prilej că avea putere asupra lor. Într-o zi, Biberu și Monstrulică ieșiseră din posturile lor de pe lângă depozitul de muniție și se Îndreptau spre corpul de gardă, Înșiruiți regulamentar În spatele caporalului de schimb. Vremea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fir a păr”, exact cum spuneți într-o neaoșă și prea frumoasă limbă românească, greu de explicat pentru cineva care a adoptat limba poporului în mijlocul căruia a trăit și mai ales a suferit traume și drame în acele vremuri apocaliptice, rămânând marcată pentru toată viața. Toți am suferit într-un fel sau altul și toți am rămas marcați de acele vremuri de neuitat. Ați intrat în această vâltoare apocaliptică cu nevinovăția copilului care erați și ați avut norocul, unica șansă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și mai ales a suferit traume și drame în acele vremuri apocaliptice, rămânând marcată pentru toată viața. Toți am suferit într-un fel sau altul și toți am rămas marcați de acele vremuri de neuitat. Ați intrat în această vâltoare apocaliptică cu nevinovăția copilului care erați și ați avut norocul, unica șansă de a supraviețui. La fel și eu, asemeni întregii mele generații, am fost nevoit să trăiesc și să lupt pentru a depăși coșmarul în care am fost forțat să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am un ancestral sentiment de teamă, de frică pe care-l vor fi simțit și oamenii din îndepărtata copilărie a lumii!! O adevărată crispare mult tensionată, o așteptare a unui sfârșit apocaliptic - care a durat doar patruzeci de minute, o adevărată veșnicie pentru mine!... Fără lumină, pe un întuneric dens, brăzdat de aceleași repetate fulgere, tunete și trăsnete, fac puțină lumină cu o lumânare aprinsă și mă culc după ora 21, încredințându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bărci simbolizând biserica călătorind spre liman, pe valurile vieții. În spate, pe fond de peisaj sunt pictați arbori exotici. De sub crucea de pe dealul Golgotei, sub Iisus Hristos Judecător, pornește un râu de foc care coboară spre stânga unde este fiara apocaliptică cu gura deschisă. În partea stângă, în dreapta scaunului de judecată sunt 3 grupe de condamnați: iudei, turci, tătari amestecați cu armeni, conduși de Moise la judecată. Dacă fețele drepților sunt oarecum senine, ale păcătoșilor sunt înspăimântate și deznădăjduite. Toți se
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
oarecum senine, ale păcătoșilor sunt înspăimântate și deznădăjduite. Toți se îndreaptă nelinițtiți spre judecată. În partea stângă a ansamblului urmează părțile obișnuite: învierea morților vestită de un înger, animalele terestre și din apă care restituie trupurile omenești. De remarcat femeia apocaliptică, încadrată de două animale, ținând cu amândouă mâinile deasupra capului un șarpe în formă de semicerc. Se observă tendința de reprezentare fantastică a animalelor. În râul de foc și în gura balaurului sunt cei condamnați la chinul veșnic. În stânga ușii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
demoni, ținând sufletele credincioșilor reprezentate prin trupuri în miniatură. În stânga sunt două scene: Iisus Hristos, în medalion, încadrat de îngeri, în a doua, de asemenea, îngeri și demoni, iar jos, gura unui balaur care ne duce cu gândul la scene apocaliptice. Sub cele două ferestre este un registru mai îngust cu 23 de medalioane de sfinți, care se continuă și pe latura de sud. Este o realizare artistică deosebită. Toate figurile sunt tinere, individualizate, bine desenate, de un oval grațios și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
asta mă scoate din minți. Ce simți acum față de tatăl tău? l-a întrebat Josephine. —îl urăsc și acum. Și cum te simți acum că ai ajuns exact ca el? a continuat Josephine, al cărei ton blând nu ascundea natura apocaliptică a întrebării. Neil s-a uitat fix la ea, după care a zâmbit nesigur. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun, i-a explicat Josephine punând punctul pe i, că ești exact la fel ca tatăl tău. — Ba deloc, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mănânc nimic. în loc de asta, m-am rugat. Mai fierbinte decât mă rugasem vreodată. Disperată, am negociat cu Dumnezeu tot felul de înțelegeri. O viață petrecută în misiuni umanitare dacă accepta fie să abată asupra lui Luke o calamitate de proporții apocaliptice, fie, și mai bine, să facă în așa fel încât să ne împăcăm. Dar, în trecut, îi trăsesem clapa de mai multe ori lui Dumnezeu și poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai multe din cele de săptămâna următoare. Atenția tuturor era îndreptată asupra lui Misty, care spumega și plângea, țipa și urla. Cu un sentiment aproape anti-paroxistic, am descoperit că viața la Cloisters continua aproape neschimbată la fel ca înainte de vizita apocaliptică a lui Brigit și a lui Luke. Bine, aveam tot felul de fantezii în care mă vedeam ucigându-i pe amândoi. Dar, cu toate astea am mers la ședințele de grup, am mâncat, m-am ciorovăit și m-am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o voce tremurătoare, sperând că voi fi izbăvită. —Brenda Fricker. —AAAAaauuuuuuuuu! — Știi, când a jucat rolul de menajeră în filmul ăla! Am dat fuga la oglindă. —Ai dreptate, am țipat, simțindu-mă aproape fericită că situația devenise de-a dreptul apocaliptică. Asta făcea ca poziția mea să fie de neclintit. Mama și tata au venit și ei acasă și au fost invitați să-și dea cu părerea despre părul meu din care se-alesese praful. Mama a spus neîncrezătoare: —O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voi? am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi se ridica de pe față. Helen mi-a mângâiat cu stângăcie mâna, iar eu am fost așa de emoționată de încercarea ei de a-și manifesta afecțiunea pentru mine încât ochii mi s-au umplut de lacrimi. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un fel de obligație de familie, a cèrei inutilitate amarè a început s-o simtè tot mai acut, în ultimii ani, mai ales de la despèrțirea de Corina, Nu înțeleg febră de pe stradè și din magazine, toatè aceastè euforie cu iz apocaliptic, extrem de profitabilè, din punct de vedere comercial, vestind atât de colorat și vesel sfârșitul anului, mè umple de o tristețe neînțeleasè, Ioana m-a întrebat ce planuri am de revelion, Nu am planuri, i-am rèspuns, în ceea ce o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și drapele plângând În balcon, dar este foarte ușor de Înțeles faptul că există o anumită diferență Între imaginea tulburată a unui director general vorbind ieri noapte pe micul ecran și aceste pagini zguduitoare, mișcătoare, presărate cu titluri exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din care ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sale, care se Înșiruie pe linia dealurilor sau Își fac loc de-a lungul țărmului și În care sunt cinstiți zeii panteonului african. Amparo cunoștea un artist naiv care făcea niște picturi mari pe lemn, pline de viziuni biblice și apocaliptice, sclipitoare ca niște miniaturi medievale, cu elemente copte și bizantine. Era, firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de materialism istoric m-au făcut deja să dau totul uitării, și totuși poveștile astea le ascultam de la bunica mea...” „Un strop de materialism istoric?” surâse Agliè. „Mi se pare c-am mai auzit vorbindu-se de așa ceva. Un cult apocaliptic practicat de tipul acela născut la Trier, nu-i așa?” Am strâns-o pe Amparo de braț. „No pasarán, amore”. „Isuse Hristoase”, murmură ea. Agliè urmărise fără să intervină micul nostru dialog pe șoptite. „Puterile sincretismului sunt infinite, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Restul-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine, dacă aș fi trecut la trompetă, Cecilia n-ar mai fi putut să mă ignore, eu În picioare, strălucind, și mizerabilul de saxofonist stând jos. Trompeta-i războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don Tico și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rachiu Drobeta de fiecare dată când veneau în vizită. Atât. Plus că mai avea de ascultat și Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice ale speakerilor, stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
terapeutic cu subiectul, după stabilizarea sa organică și depășirea perioadei critice, înregistrând pe reportofon, cu acceptul său, confesiunile făcute. Se profilează, ca și în cazul polițistului, dezvoltarea subsidiară a unui delir imaginativ major, frenitis, bazat pe un repertoriu de inspirație apocaliptică, cu origine obscură, dar mult mai sistematizat, mai bogat, mai colorat și, de ce să n-o spun, mai captivant! Nădăjduiesc să-l pot transcrie separat, într-o formulă stilistică comparativă cu aceea în care istorisirea mi-a fost livrată, astfel încât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
speriată, care se urcase numai la Găești, n-avea decât sabia și o mapă, iar tânărul brun, cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stele mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soare jucăușe, căzând pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se răsfrângeau cu sclipiri speriate în văzduh. În curând se deosebiră rândurile și cei câțiva călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea tăcută se apropia, cu atât gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împlinitoare a comunității. Aceasta este făcută posibilă de conștientizarea că, în experiența luptei comune pentru o serie de revendicări, oamenii nu luptă pentru interese ale unei părți, ci pentru cele ale dreptății în sine. Astfel are loc catharsis-ul, evenimentul «apocaliptic», lupta de clasă transformată în luptă pentru eliberarea totală. În această luptă se naște o nouă fraternitate, grupul intră în fuziune: «eu mă văd ca grup, iar ceea ce văd eu nu este decât obiectivitatea pe care o trăiesc». În excepționala
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
extraordinară a realizării complete. Însă, așa cum «comunitatea personalistă» a lui Mounier este doar un ideal spre care se tinde fără ca să poată fi vreodată realizat, tot astfel «grupul în fuziune» a lui Sartre, dacă devine real într-un anumit moment «apocaliptic» al luptei, este în mod constitutiv precar, expus prin necesitate involuției odată ce a trecut momentul eroic al revoltei. S-a făcut o scurtă prezentare a două poziții ale socialității duse până la extrem și atât de radical implicate în experiența existențială
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]