1,351 matches
-
atmosfera sufletească a românilor. Este cunoscută lista de cărți vechi și manuscrise pe care Eminescu le propune pentru cumpărare Bibliotecii Centrale din Iași, la 6 martie 1875. Erau consemnate pe această listă romane populare, traduceri vechi românești, vieți de sfinți, apocrife, apocalipse, datini bătrânești. Iată însă ce scria însuși gazetarul Eminescu într-un articol din "Timpul": "Dar o adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă, și să fie originală și pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nuanță a colorismului de sorginte cotnăreană. Personajul transportat de marele vultur tocmai în rozariul meu minuscul, ce spun eu, tocmai în grădinile preistorice ale Semiramidei, nu era altcineva decât Semyaza, un tip cu plete albe, straniu și complex, ieșit din apocriful etiopian al "Cărții lui Enoh". Cerându-i îngăduință reginei, îi citește din textele apocrife anume alese: Iar când fiii oamenilor s-au înmulțit, li s-au născut în acele zile fiice frumoase și îmbietoare, până și îngerii cerului le-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
meu minuscul, ce spun eu, tocmai în grădinile preistorice ale Semiramidei, nu era altcineva decât Semyaza, un tip cu plete albe, straniu și complex, ieșit din apocriful etiopian al "Cărții lui Enoh". Cerându-i îngăduință reginei, îi citește din textele apocrife anume alese: Iar când fiii oamenilor s-au înmulțit, li s-au născut în acele zile fiice frumoase și îmbietoare, până și îngerii cerului le-au văzut și le-au dorit. Atunci Semyaza, prințul îngerilor, le-a spus: Mă tem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca "Miorița" și alte semne poetice; Ed. Biblioteca "Miorița" Câmpulung, Bucovina, 2002; "Jumătate de mileniu întru vecinătatea lui Ștefan cel Mare, obol memorial din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, 2003; La balada Mioritza en lenguas de la Union European, ed. 2008, "Apocrife", Ed. "Bucovina", Iași, 1999. Clemenciuc Visarion, absolvent al Academiei militare, profesor de științe sociale, cu gradul de colonel în București. Are la bază pregătirea de tehnician silvic, profesând în tinerețe la Falcău, județul Suceava. În prezent este pensionar, s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bibliografie de I.F. (1985); Și pietrele curg (legende și povestiri, 1985); Moara din Costișa (Stanțe, 1996, ed.II); Asupra cuvântului "noroc" (Studiu de stilistică, 1998), Înspre ale Eminescu (Culegere de articole tipărite prin reviste, 1999); Drumul împărătesc al poetului (1999); Apocrife, versuri cu șapte icoane în peniță de C. Hrehor (1999); Șapte scrisori deschise și alta nu (2000); Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, semnare de I.F. (2001); Miorița și alte semne poetice (2002). Ediții: G.
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici și oameni de cultură. Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezintă un text a cărui valoare rezidă în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor către urmași elaborate de țar sau atribuite acestuia. Implicațiile pentru actualitatea geopolitică internațională și, în particular pentru cea românească, sunt extraordinar
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
bapței și pentru achitarea chiriei. Adio, școală! Adio, copilărie! Mama intrase deja în rândul celor care se luptau zi de zi, cu disperare, pentru supraviețuire. Dar din dar se face rai. Cu anevoie veți întâlni în literatura beletristică, religioasă, ori apocrifă o succesiune de cuvinte atât de simple, dar îmbinate atât de armonios, cantabil și seducător, având în același timp o atât de mare încărcătură morală, umanist-creștină. Dar din dar se face rai. Observați deschiderea amplă și sonoră a vocalelor? Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fie și ea aproape nulă. Alături de cercetările cu privire la folclor ale lui Gaster și Șăineanu, Eliade va păstra mai ales un raport tot mai nuanțat, dar și foarte durabil 2, cu intepretările „dualiste” ale lui Hasdeu la literatura română populară și apocrifă, capitol care, într-o cultură mai omogenă și mai destinsă, s-ar fi putut așeza la originea unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a civilizației și religiei Iranului pre-islamic pentru istoria și cultura română: de la frugale elementede istorie a medicinei 1 la relevanța comparativă a surselor istorice pehlevi 2 sau cea istorică a cronicilor persane 3, despre „originea” iraniană acredințelor dualiste în literatura apocrifă și populară românească 4, sau orizontul comparativ al basmelor și legendelor. Aproape în cazul fiecărei direcții era precedat, și nu la un decalaj prea mare, de Hasdeu, Gaster, Șăineanu sau Pârvan. Era un vis pe care Eliade l-a abandonat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander, „Ingmar Bergman’s Mythic Ironies”, pp. 83-90 (tradus din suedeză de Joseph Anderson). Bunăoară, personajul principal din Ansiktet, doctorul Vogler, ar fi construit după modelul lui Simon Magul, iar „narațiunea filmului - consideră Wikander - este în parte derivată din actele apocrife despre întâlnirea dintre Simon Magul și Sf. Petru, la Roma” - p. 85. „În ambele filme, victoria esențială este rezervată misticii, specifică ambelor doctrine ale salvării, gnostică și indiană. De la începutul celui de-al XIX-lea secol, s-a observat asemănarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a mers și merge rectiliniu În siajul, În „școala”, maeștrilor mei menționați mai sus. Nu am recurs niciodată la elemente ale fantasticului În proză, elemente atât de Îndrăgite de publicul românesc Încă de la Creangă Încoace, dar poate și de la scrierile apocrife de la Alexandria până la gigantul europeist care a fost D. Cantemir. Îndrăgite și de critica literară română postbelică, ce a numărat spirite Înalt receptive și luptătoare și care m-a sprijinit la primele mele texte. Aș putea spune că „tânărul Breban
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând carnetele sale postume, deoarece, se știe, cartea scoasă de sora sa cu același titlu este falsă, apocrifă! - este „mai mult” decât un „instinct al dominării”, este puterea, forța de creație! Prin această „forță”, Nietzsche crede a dărui omului și umanului adevăratul său ax de existență, de diferențiere și, mai ales, Îi dăruiește viitor!, atunci când, după cum o spune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
domnul stă îngenuncheat și îi oferă cartea sfântă. În afara Tetraevanghelelor, au fost copiate un Sbornic în 1474, Vechiul Testament în 1475, Cuvintele pusnicești ale Avvei Dorothei în 1475, iar spre sfârșitul domniei lui Ștefan au fost copiate cărți din Vechiul Testament și Apocrife, un Apostol în 1500, un Liturghier în 1492(?), Grigore Teologul, Cuvântări, Viața și Hexameron Sfântul Ioan Zlataust. Manuscrisele rămase din vremea lui Ștefan cel Mare sunt prețioase ca mărturii ale preocupărilor de ordin spiritual ale oamenilor din a doua jumătate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care anunță că toate condițiunile fiind obținute, întregul personal C.F.R. e rugat a-și relua serviciul azi la ora 18. „Semnul convențional e la muncă 303”. Acest semn convențional, necorespunzând nici celui al sindicatului Atelierelor, nici celui profesional, considerăm telegrama apocrifă: Greva va continua. Tov. Florescu propune să se aleagă un comitet de acțiune. Tov. Cimpoi anunță formarea comitetului de acțiune format din toate ramurile lucrătorilor ceferiști. Aduce la cunoștința mulțimei, măsurile drastice ce s-au luat de unii șefi de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Medici] ar urma metodele sale [din Principele], ar vedea conspirații rezultate din ele, ca și cum vroia să spună că lucrarea lui îl va răzbuna". Anecdota, care a fost publicată pentru prima oară de Edoardo Alvisi în 1883, este uneori considerată o apocrifa 55. Un lucru este sigur, autorul ei, Riccardo Riccardi, care a trăit între 1558-1612, scria la mult timp după moartea lui Machiavelli. Dar Riccardi a fost un florentin cu relații. Și faptul că anecdota este cunoscută doar din Ricordi a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
s-a născut dintr-o raționalitate semnificantă alimentată mai degrabă de codul arhitectural și cavaleresc medieval, în care blazonul era similar avatarului, vital pentru alteritatea navigantului de pe Internet, decât de orientarea spre un gen de artă ca cel prezent în apocrife și în bestiare. A fost influențată alegerea de codul biblic al mesagerului evanghelic ce comunică în numele propriu, al neamului și al credinței mesajul mântuitor al Sf. Luca? Animalul figurat ca emblemă nu se distinge cu claritate, sculptura fiind atinsă de
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
istorie și un alfabet sofisticat, ba poveri de prisos, care nu pot deveni nici măcar obiecte inventariate în muzeu, deși au fost descoperite pe la 1885 (chiar și fotografiile lor, datând din 1946, ar suscita interesul ca exponate de muzeu), ori „cronica apocrifă” a triburilor dacogete, comunicând, în ciudatele sisteme de semne, tradiția lor istorică, sacerdotală și culturală. Și totuși... să privim fără prejudecăți, ca și academicianul Virgil Cândea, care a scris postfața controversatei cărții a lui Dan Romalo, placa notată cu nr
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
O posibilă explicație: în fața sângelui, stigmatelor Sale și a suferinței, nimeni nu se mai poate nici îndoi, nici înduioșa, așa cum s-ar întâmpla în fața altor scene mai edulcorate. Poate că nu întâmplător se citesc în școlile coranice fragmente din Evanghelii apocrife (în special apocrifa lui Barnaba) care spun că Iuda a fost crucificat în locul Lui, pentru simplul motiv că Dumnezeu nu poate muri pe cruce, așa pur și simplu... 20 ianuarie 2005 Și astăzi este tare frig (minus 28 grade Celsius
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în fața sângelui, stigmatelor Sale și a suferinței, nimeni nu se mai poate nici îndoi, nici înduioșa, așa cum s-ar întâmpla în fața altor scene mai edulcorate. Poate că nu întâmplător se citesc în școlile coranice fragmente din Evanghelii apocrife (în special apocrifa lui Barnaba) care spun că Iuda a fost crucificat în locul Lui, pentru simplul motiv că Dumnezeu nu poate muri pe cruce, așa pur și simplu... 20 ianuarie 2005 Și astăzi este tare frig (minus 28 grade Celsius). Se adaugă un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inginer Missir, fiul fostului meu profesor și mai târziu coleg, am aflat ceva nou și despre celebrul răvaș. Nou, și senzațional totodată. Am aflat anume că "răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul și care știa bine că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota noastră, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
evreul „așa cum a fost sau cum este În adevăr”, adică Între ceea ce eu am numit „evreul imaginar” și cel „real”. Încerc să pun În evidență modul În care credințele mitologice, legendele, superstițiile, tradițiile populare, iconografia și textele creștine (canonice și apocrife), cunoștințele prost digerate, fobiile și prejudecățile au generat distanța substanțială dintre cele două portrete. Cu cât distanța dintre „evreul real” și „evreul imaginar” a fost mai mare, cu atât iudeofobia populară a fost mai puternică. Se Înregistrează o discrepanță notabilă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe iudei nici cu picături de borș clocotit, nici cu picături de sânge, ci cu stropi de excremente ; de aceea, În limbaj popular, pistruii sunt numiți Judas Dreck („găinațul lui Iuda”). Originile legendei populare par să fie Într-un text apocrif neotestamentar, intitulat Acta Pilati, În care Iuda Își bate joc de Isus spunându-i că va Învia din morți atunci când va Învia cocoșul care tocmai se prăjea În tigaia sa <endnote id="(63, pp. 152 și 282)"/>. Într-o legendă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rostesc descântece și „se spală cu apă În miezul nopții, când cântă cocoșul” <endnote id="(112, p. 152 ; 64, p. 272)"/>. Și În acest caz pare să fie vorba de suprapunerea a două motive mitice independente, unul canonic și celălalt apocrif : pe de o parte, cocoșul evanghelic, care cântă În noaptea când Apostolul Petru se leapădă de Isus, iar pe de altă parte, cocoșul legendar, care le provoacă evreilor pistrui la Învierea lui Isus. Datorită acestei contaminări, se crede că apa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că era vorba de Reine Jüdische Seife („Săpun pur evreiesc”) sau de Reine Jüdische Fetten („Grăsime pură evreiască”). Vorba poetului Șerban Foarță, Într-un lied dedicat lui Paul Celan și altor evrei care au traversat infernul Holocaustului : „Un calup de apocrif/ Săpun uman, cu marca RIF” <endnote id="(891, p. 80)"/>. Românii și evreii din unele localități au strâns acest săpun, l-au depozitat În sinagogi și, ulterior, l-au depus În morminte simbolice, cu toate onorurile cuvenite unei Înmormântări umane
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]