3,161 matches
-
englez în Africa. Realitatea era mult mai simplă și mult mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici ca forță militară, nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
generalizeze, fără să se mulțumească repede cu ceea ce auzea de la alții. Cunoașterea aceasta a oamenilor îi va fi de un mare ajutor mai târziu, în misiunea sa politică. Șovăind să se angajeze alături de monarhiști, pentru că simțea că lumea contemporană trăiește apogeul democrației și că restaurarea monarhică va întîmpina, în afară de greutățile inerente mișcării, rezistența unei elite care leagă de noțiunea monarhică noțiunile de "reacțiune" și "retrogradism" - Salazar nu putea, în același timp, să se angajeze în republicanism, ale cărui excese le cunoștea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ocupație...” Fără a mai ciocni paharele, Șeful Șantierului Îl bău pe al său dintr’o singură sorbire, dădăcindu-l. „Asculta la mine inginerule, zilele omului sunt numărate. Astăzi existăm, mâine cine poate ști...? Privește la omul din fața dumitale, ajuns la apogeul drumului.Parcă ieri am pășit În lume cu iluzii, având speranțe nemărginite ca după o viață Întreagă de muncă, de suferințe, să constat cu deziluzie cât de zadarnică a fost alergătura! Întreaga noastră viață, a oamenilor nu-i decât un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din plimbare când Irene s-a așezat pe un scaun verde, din plastic, cu fața spre râu. În mână avea un pahar cu un vin surprinzător de bun. Pe Irene niciodată n-o deranjase să fie prinsă în capcană. La apogeul celebrității, primise cu brațele deschise mulțimile de admiratori, beneficiile care curgeau cât era ziua de lungă și interviurile la care producătorii insistau să meargă. Dacă drumul o conducea către bogăție, Irene trebuia să-l urmeze; n-avea nici un sens să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Tovarășu’ Inspector care ne prelucra: - Gorbaciov a distrus mișcarea muncitorească! Acest lucru nu se poate întâmpla și în România. Știți de ce, tovarăși? Vă spun eu: fiindcă noi ne-am plătit datoriile externe. Eram din ce în ce mai disperați în ’86, ’87, ’88, dar apogeul disperării a fost atins chiar în ’89 - și aici îmi amintesc o expresie a lui Dinescu pe care am răsascultat-o la Europa Liberă: „Dacă se va construi Casa Comună a Europei, ei o să-i lipsească o fereastră: România”. Eu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața câte unei vitrine: „Mo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
democrației și al respectării drepturilor omului, viziunea statelor cu democrație și a instituțiilor internaționale despre acestea, erau cu totul diferite, uneori, diametral opuse; dacă statul român și instituțiile sale (în special, P.C.R.) prezentau situația ca pe o mare realizare un apogeu (având la bază etica și echitatea "socialistă", societatea multilateral dezvoltată, "pe culmea civilizației și culturii", tripla calitate de proprietar ș.a.), populația sau o parte a acesteia avea cu totul alte păreri unii erau în mod direct în dezacord, alții se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Carlos Wiesse, care, printre altele, afirma: "Nu cred să existe în lume un oraș în care într-un timp atât de scurt să fi apărut atât de multe mănăstiri, de prelați gata să facă rugi către Domnul, zi și noapte...". Apogeul orașului, se arăta în studiul respectiv, a fost în secolul al XVII-lea, după care a urmat o perioadă de decădere și apoi de revitalizare, care a condus la transformarea vechiului oraș în stil baroc în unul modern, industrial. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îmi pot face o idee despre cum se simțea. Stars On-line spunea, la Scorpion: „De obicei, aveți o atitudine filosofică față de schimbare, dar în ultimul timp până și dvs. ați fost copleșit de evenimente. Multe din dramele acestei luni ating apogeul în preajma Lunii pline de joi. Până atunci, investigați totul, dar nu faceți nici un comentariu“. Mă îngrijora partea cu „până și dvs. ați fost copleșit de evenimente“. Mă simțeam neajutorată, chiar furioasă. Îmi doream să fi spus ceva liniștitor așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un tril, „și nu vom mai avea nici un fel de dureri de inimă.“ Și, încet, cu încântare, simțind că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu să-și scoată hainele. Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă nasturii cămășii. Își azvârli îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă o cârpă folosită pentru a curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
departe de a fi principiul dominant în poezia modernă, încât multe dintre splendidele opere moderne sunt pur și simplu reprezentări ale urâtului. Astfel, ne vedem constrânși să admitem (cu regret) că există o reprezentare a imensei bogății a realului la apogeul dezordinii sale și a disperării cauzate de excesul și de conflictul de energii în desăvârșită armonie. (...) Dacă se produce un efect care să fie puternic și nou, publicul este indiferent fața de modalitatea și materia prin care acesta se produce
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
marginile Înțelegerii umane. Curățat de crengi și frunze, Oliver a fost Întins pe spate și rașchetat de asperități cu glaspapir. Femeia-beschie nu a ținut cont nici de sentimentele lui Oliver, nici de starea sa de surescitare nervoasă, care a atins apogeul atunci când trupul masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski. Pe moment, pictorul se pierdu cu firea. Nu cumva trebuia să se prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii credeau că inginerul apelase la acest truc din pură plictiseală. Alții avansau ideea că la mijloc s-ar fi aflat o doamnă de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mine, ușor oripilată, și mă trase de Încheietură pe o canapea. Am Încercat să mă eliberez, dar ea nu și-a slăbit strânsoarea de menghină și s-a apropiat mult prea mult. —Tu vorbești serios? N-ai auzit? Sunt la apogeul lumii mediatice. Am fost nevoită să-mi folosesc mâna stângă ca să-mi acopăr gura și să mă prefac că tușesc, ca să nu vadă că râd ca o nebună. Încă de la Emory, lui Abby Îi plăcuse să spună că este „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lumii mediatice. Am fost nevoită să-mi folosesc mâna stângă ca să-mi acopăr gura și să mă prefac că tușesc, ca să nu vadă că râd ca o nebună. Încă de la Emory, lui Abby Îi plăcuse să spună că este „la apogeul“ unei chestii - unei frății studențești sau echipei de baschet masculin sau ziarului școlii. Nimeni nu știa cu adevărat ce voia să spună - de fapt, folosea greșit termenul - dar dintr-un motiv anume se agățase de expresia asta și refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă, ne căuta compania În mod deliberat, ca să ne indispună. Deloc surprinzător, nu avusese niciodată prietene adevărate, dar Își făcea de lucru pătrunzând În fiecare frăție studențească și echipă atletică din Emory. —Apogeul lumii mediatice, ai? Nu, nu știam. Unde mai ești acum? am Întrebat, pe tonul cel mai plictisit de care eram În stare. Îmi jurasem să n-o las să-mi intre pe sub piele. —Păi, hai să vedem. Am Început la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu mi-am amintit să-i fi văzut numele... nicăieri. Și tu, don’șoară, cum e cu noua slujbă? —Păi, mda, sunt cam de o săptămână cred și până acum e destul de mișto. Nu sunt sigură dacă e chiar la apogeul lumii relațiilor publice, dar Îmi place. Nu simți nici un fel de sarcasm sau Îl ignoră. —E așa o firmă tare; mai nou au cei mai buni clienți. Mamă, ador cămașa asta a ta - e categoric cea mai bună alegere dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iar Abby Îi replicase pe un ton Îngâmfat: „Glumești? Dar cine nu știe?“ — Ai văzut-o pe târâtura aia și nu mi-ai spus? Ce ți-a zis? —Ca de obicei. Te vei bucura să auzi că acum e la apogeul lumii media. Acum i se spune Abigail, nu Abby, așa că, bineînțeles, i-am spus „Abby“ de câte ori am putut. Și-a aranjat sânii și jumătate din față, dar a rămas absolut la fel. — Fata asta ar călca-o pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mi-am dat seama? Am făcut eforturi să respir și să pătrund Înțelesul spuselor lui Kelly. Toate chestiile alea oribile care fuseseră scrise - toate exagerările, Înfloriturile, presupunerile și minciunile crase - veneau de la nimeni alta decât Abby, care se autoproclamase la apogeul lumii media. De ce naiba mă urăște atât de mult? mă gândeam eu Întruna, cu o redundanță irațională. De ce? De ce? De ce? Desigur, niciodată nu ne-am plăcut una pe alta; atâta lucru se vedea de la o poștă. Dar ce o stimula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vreme era și greu să nu știu. Ei bine, ai vreo idee cine le scrie? — Bineînțeles. Are un fel de pseudonim idiot. Ellie nu-mai-știu-cum? — Da, și știi cine e? — Nu, trebuia să știu? Este vorba, draga mea Pen, despre Abby. Apogeu. Curva aia m-a urmărit peste tot și a scris toate chestiile alea sub un nume fals. Am auzit cum respiră scurt. —Abby e În spatele Întregii chestii? Ești sigură? Cum o să acționezi? Trebuie s-o reduci la tăcere. Am pufnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de două ori pe săptămână. Nu de plimbare ca altădată, ci de mare nevoie și cu adaosul unei osteneli la toate celelalte. Așadar, starea Lenorei nu se mărginise la scena cunoscută. Nu fusese, cum s-ar fi putut crede, un apogeu al supărărei, ci numai primul semnal de alarmă al unei stări prelungite. Lenora urmase să aibă mult timp aceleași crize de inimă și de nervi și aceleași leșinuri ciudate. Erau însoțite, ca și atunci, de alternative de dragoste și de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Apoi, cu discreție, când nu-l vede nimeni, face un pas în față și atinge piatra ca să aibă noroc. Este prea preocupat ca să se mai gândească și la politică, abia înregistrează că agitația din jur împotriva englezilor, pare să atingă apogeul. Salonul doamnei Macfarlane este plin de tineri studenți care au ascultat ordinul de a părăsi școlile conduse de englezi și de a-și dedica tot timpul mișcării de eliberare. Sunt Parsis îngrijți și serioși, musulmani, tineri Hindu din casta superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Participând astfel la audiențe, reușesc să pătrund în visul împăratului. Lucrând împreună, devenim mai mult decât prieteni adevărați și iubiți. Veștile proaste continuă să vină, însă Hsien Feng a devenit suficient de calm ca să înfrunte dificultățile. El se află la apogeu în această perioadă, care din păcate se va dovedi a fi foarte scurtă. Îi duc dorul atunci când treburile îl țin departe de mine. 13 — Aud bătăi de inimă promițătoare, se aude vocea doctorului Sun Pao-tien prin perdea. Asta îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]