1,211 matches
-
lumi. Posibil. Cuvîntul acesta exprimă o idee veche, care-i intrigă de cînd lumea pe filosofi. Luîndu-l drept sinonim pentru inovație, progres, curaj și libertate, omul modern vede în posibil o valoare certă. Cartea de față nu e însă o apologie a posibilului. Stadiul cercetărilor mele datorează mult ideii de a asocia conceptului de posibil contrariul său. A trece de la o reflecție asupra posibilului la un demers care constă în a gîndi lumile create de oameni în termenii posibil-imposibil înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care afirmă că s-a născut în 1889 și a murit în 1915, este poetul inocenței. Poezia sa vorbește despre omul în comuniune cu natura. Considerat materialist sau chiar obiectiv, preferăm să-l numim un poet realist. Poezia sa face apologia unei relații directe și transparente cu realitatea: "Eu iubesc copacii pentru că sunt copaci și fără gîndul meu."18 Această viziune realistă asupra lumii creează o poezie care respinge imaginile, metaforele, emoțiile: Fluturele nu e mai mult decît un fluture/ Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
drept pozitivă, cea de imposibil, ca negativă. Pentru omul modern, posibil înseamnă schimbare, inovare, deschidere, curaj. Imposibil îl face să se gîn-dească la ceva opus: rezistență la schimbare, refuz al "progresului" și al viitorului. A fi modern înseamnă a face apologia capacității prometeene a deschiderii de posibile. Eroul este, pentru omul modern, un deschizător de posibile. Această opoziție de ordin moral și politic între posibil și imposibil nu e, oare, periculoasă, n-ar trebui să o îndepărtăm în mod categoric? Dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
VI, 2007), cu traduceri în "Răvașul" de la Cluj (1907) și "Ramuri" (1908), folclor în revista "Ion Creangă" (Bîrlad, 1908) și proză la foaia "Patria" (Cernăuți, 1909). Editorial va debuta tot cu traducțiuni, piesa Maria Magdalena, de C.F. Hebbel (1909) și Apologia lui Socrate, de Platon (1910). Va semna, pe lîngă diverse studii sociologice (Românii și clasa intelectuală din Bucovina - Notițe statistice, Cernăuți, 1911, România și clasa de mijloc din Bucovina - studiu statistic I Meseriașii, II Negustorii, Cernăuți, 1912, ș.a.), numeroase pagini
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dreapta, precum și dispersiile politice mai numeroase ale intelectualilor publici, poate ar fi momentul să reevaluăm aceste clișee. A funcționat, în anii '90, o nefericită tradiție a vocalilor "anticomuniști cu voie de la poliție" care au creat confuzie și care au făcut apologia luptei anticomuniste în beneficiul vizibilității proprii, atunci când acest deziderat era ridicol și deja datat. Era o titanică luptă cu un balaur care murise între timp. Descoperind că poți spune nestingherit tot ceea ce îți trece prin cap, foarte mulți scriitori onorabili
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vorba, cred, doar de un dezacord de detaliu, ci de o chestiune de maximă importanță. E vorba de răspunderea imensă pe care o au formatorii de opinie și de obligațiile pe care aceștia trebuie să și le asume. Dacă fac apologia capitalismului primitiv, al justificării că profitul se face prin orice mijloace și că e legitim să-l faci, indiferent de morală, și de costurile pe termen lung, atunci, oricât aș fi de apropiat de principiile liberale, simt imediat furnicături social-democrate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de drastic, iar micile lui cochetării, poza sau strategiile de self marketing, defectele omenești (era amuzant de ipohondru pentru cineva care făcea apologia sinuciderii!) mi l-au făcut, dimpotrivă mai cald și mai uman. Mai simpatic. Îmi aduc aminte cum, în septembrie 1989, colegul meu de cancelarie de la Liceul mecanic din Botoșani, distinsul traducător și om de carte Emanoil Marcu, îmi povestea, mesmerizat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cel puțin, cu literatura ca formă a existenței. Pe de altă parte, nu pot fi neglijate mecanismele de autoreglare ale autoportretului. Ele se ordonează și dobândesc consistență nu atât În funcție de voința scriitorului (pentru că atunci autoportretele n-ar fi decât banale apologii), cât pulsiuni structurante ale textului de jurnal. Prin urmare, autoportretul este o formă retrospectivă de organizare a textului literar. Scriitorul nu are o putere mai mare asupra lui decât asupra propriei inspirații. El Își deconspiră sensurile pe un interval, relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei pasiuni. Pe lângă acestea, ca orice discurs biografic, jurnalul intim are o funcție etică. O funcție lămuritoare. El nu „povestește” doar pentru plăcerea „instruirii”. El poartă În sine, dacă nu o morală, cel puțin o Învățătură. Și, prin aceasta, o apologie 39, comentarii la istoria unui șir de Întâmplări. Psihanaliza vede În atitudinea biografului o repetare a poziției amatorului de artă față de artist și a acestuia față de tatăl său40. Adică admirația și dorința morții. Același lucru se Întâmplă și În jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rămâne un ciment esențial pentru a construi un viitor deschis și progresist. Cu toate lămuririle lui Denoso, rămâne totuși întrebarea firească: unitate sau diversitate? Este greu de găsit un echilibru între aceste două noțiuni opuse și, după Deloso, în Europa, apologia diversității sună foarte adesea prea gros și pare că a devenit un mod elegant de a nu ofensa pe nimeni, de a proteja mândriile naționale și de a minimaliza greutatea nivelului european. Promovarea diversității, așa cum apare ea în numeroase discursuri
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
într-o revistă de antropologie și astfel s-a născut unul dintre cele mai interesante capitole ale teoriei probabilităților, și anume teoria proceselor stocastice, un caz particular deosebit fiind procesele Galton-Watson de stingere a speciilor [Iosifescu (1968)]. Fără a face apologia lui Galton, este firesc să amintim preocupările sale prin care este un precursor al studiului biodiversității. Dacă Darwin și-a enunțat propriile legi evoluționiste într-un context îndependent de orice reflecție asupra calculului probabilităților, teoriile sale au asigurat triumful unei
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
demonstrațiile politologului nostru. în acest punct intervine obiectivitatea și chiar obiectivismul de tip american. V. T. vede și de aproape și de departe, reglându-și obiectivul după împrejurări. Joc analitic subtil, care trebuie bineînțeles într-o publicistică încă indecisă între apologia necondiționată și pamfletul violent și lipsit de nuanțe. Un alt set de probleme centrale discutate cu luciditate și acuitate de aprofundat în continuare se referă la mecanismul, statutul și definiția exactă a așa-zisei revoluții din 1989. La acest capitol
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
personale și de mare sinteză reprezintă, nu mai puțin, la noi, încă un gest de mare utopie... în orice caz, o imposibilitate culturală. Cazul Sorin Antohi pune deci din plin problema specializării, a sintezei personale și a fragmentului, a cărei apologie s-a și făcut, de altfel. Sofistic însă, după mine, fiindcă nu toți, nimeni de fapt, nu scrie în stilul Athenaeum sau Lyceum Fragmente (referința curentă este Nietzsche, dar... comparaison n'est pas raison). Incapacitatea concentrării, seducția tuturor comenzilor ocazionale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în înțelepciune: nu mă cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă de atîtea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o imperioasă nevoie de legitimare științifică. Erau necesare argumente care să poată arăta diferența calitativă a pro-blemelor internaționale și să facă inaplicabile acele abordări științifice care derivă din studiul comunităților naționale. Realismul a ajutat la propunerea unor astfel de argumente. Apologia realistă a independenței legitime a disciplinei relațiilor internaționale După 1945, cînd realismul a devenit orientarea dominantă a disciplinei relațiilor internaționale, el a preluat cîteva asumpții caracteristice practicilor și învățăturilor diplomatice ale secolului al XIX-lea. Politica externă era considerată ca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu Baiazid din Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. În cele din urmă regele e răpus de propria soție, infidelă, iar ea piere, ca o altă Clitemnestra, de mâna propriului fiu, care și incendiază cetatea. Piesa se încheie cu o apologie a independenței patriei: „Mai sus decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
lui Eminescu se vădește a fi unul vitalist, "naturalist"131 (un "naturalism" de felul celui care s-a manifestat în Grecia antică, precizează criticul de la Contemporanul, intuind importanța obsesiei auroralului, a originarului, în creația eminesciană). Pentru Gherea, așadar (care făcea apologia "femeii-erou"), era de neînțeles un ideal pur estetic precum acela eminescian: " Dacă femeia e cochetă și ușoară constată ideologul socialist -, apoi vina este că se potrivește prea mult idealului ce și-a creat el însuși, ideal numai de sărutări și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fără pitoresc și, în genere, fără descripție, ritmată de patru „întâmplări”, ultima constând în revederea de către narator a lui Alimandru - între timp întemnițat, la cincisprezece ani după moartea bătrânei - în „hodaia” lui din pustă. Piesa Avram Iancu (1981) e o apologie a „craiului munților”. SCRIERI: Izvorul, București, 1962; Partid, făuritor al vieții (în colaborare cu Rusalin Mureșanu), Timișoara, 1966; Frumusețile zilnice, București, 1967; Nopțile risipitorului, București, 1969; Șoapte, București, 1970; Memoria pergamentelor, București, 1971; Teama de oglinzi, București, 1971; Dracul verde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
manuale sau tratate de istorie literară apărute până astăzi și vreți să cercetați epoca cuprinsă Între sfârșitul sec al XIX-lea și Începutul celui de-al XX-lea, veți constata În mod invariabil că această epocă este transformată Într-o apologie fără limite a curentului junimist, care domină, În interpretarea istoricilor noștri, Întreagă această epocă. Ce a fost junimismul cu adevărat vom arăta În mod amănunțit În cadrul cursului universitar din acest an. Noi ne vom limita acum În a spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
33 de volume, dintre care 11 cu planșe, este mai întîi o sumă de cunoștințe ale timpului în domeniul ștințelor și al tehnicilor, dar este și o critică abilă și ocolită a instituțiilor politice și a ideilor religioase și o apologie prudentă a marilor teme ale "luminilor": credința în rațiune și în progres, în libertatea, egalitatea civilă, respectul propretății. Presa, saloanele, academiile provinciale, lojele masonice joacă și ele un rol în răspîndirea " luminilor " în Franța și în toată Europa. Strălucirea culturii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Consiliul de Stat le-a petrecut în preajma lui Napoleon în Insula Sfînta-Elena, din august 1815 pînă în noiembrie 1816. Aceste cuvinte au fost spuse la 7 noiembrie 1816. Napoleon, care știa că vor fi publicate, transmite deci propria sa apologie și, cunoscînd criticile care se adresau acțiunii sale de reorganizare prea centralizată, subliniază aici importanța prefecților, legături puternice, eficace și totuși supuse, ale autorității centrale. Amîndoi circumscriu realitatea acestei funcții prefectorale, care a caracterizat administrația Franței pînă în zilele noastre
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poate fi dăunătoare clasei care se ridică, cum de pildă arta care - enervîndu-le și depravîndu-le - împiedică elementele mai tinere și mai oneste din păturile burgheze să intre în interesele muncitorilor sau arta care ațâță în clasele muncitoare instinctele rele, făcând apologia crimelor, hoției etc. ORIGINALITATEA FORMEI Când vorbim despre formă, nu trebuie să ne închipuim că avem a face cu ceva existent de sine, că ar fi o deosebire obiectivă între formă și fond, căci atunci am face o mare greșeală
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Rarisim, clișeul este abandonat și se ivesc versuri ceva mai energice, cu o anume inventivitate imagistică. În Țara, unde tutelar este spiritul lui V. Alecsandri din Ostașii noștri, C.-P. narează epigonic, banal, episoade ale Războiului pentru Independență, făcând declamator apologia bravurii și a iubirii de țară. O „istorie critică”, Războiul neatârnărei (1913), relatând „asaltul și luarea Griviței”, și paginile autobiografice intitulate Amintiri din viața-mi, publicate postum în două volume (1944, 1999), au un interes mai mult documentar și psihologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
un foc viu, nestins ecumenismului creștin. Pentru ei, trăsătura fundamentală a acestuia era apărarea sau promovarea neobosită a credinței ortodoxe și a cercetării științifice în legătură cu aceasta. Scrierile teologice, operele personale sau traducerile, sunt, în cea mai mare parte, apologii minuțios puse la punct și construite științific până în cele mai mici amănunte împotriva ereziilor. Hristologia și eclesiologia constituie pietre de temelie pentru ecumenismul scriitorilor de origine dobrogeană. Unitatea Bisericii, unitatea tuturor creștinilor, dar mai ales unirea Bisericilor nu este posibilă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
statului nostru socialist nu pot fi folosite sub nici o formă pentru propagarea unor concepții despre viață opuse ideilor noastre. Nu putem admite ca pe diferite canale și sub diferite forme să se propage concepții rasiste, șoviniste, naționaliste, să se facă apologia brutalității, a modului de viață burghez. Noi avem o mare răspundere în fața partidului, poporului și trebuie să acționăm cu fermitate împotriva a tot ceea ce poate duce la poluare spirituală. Nu putem admite ca de dragul așa-zisei libertăți să se propage
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]