1,211 matches
-
8 al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. 159, Titlul II din LEGE nr. 187 din 24 octombrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. 9. propaganda - răspândirea în mod sistematic sau apologia unor idei, concepții ori doctrine, cu intenția de a convinge și de a atrage noi adepți; ------------- Pct. 9 al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. 159, Titlul II din LEGE nr. 187 din 24 octombrie 2012
LEGE nr. 535 din 25 noiembrie 2004 (*actualizată*) privind prevenirea şi combaterea terorismului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277227_a_278556]
-
kingdomes of England and Scotland" (London: Printed for Foelix Norton; SEH X: 90-99). Redactează "De interpretatione naturae proemium" (SEH III: 518-520), "Temporis partus masculus" [TPM], "Valerius terminus" [VT]. 1604 Martie-Membru al Parlamentului pentru Ipswich. Iunie: Publică "Șir Francis Bacon his apologie, în certaine imputations concerning the lațe Earle of Essex" (London: Printed for Felix Norton [ACI] și (anonim) "Certaine considerations touching the better pacification, and edification of the Church of England" (London: Printed for Henry Thomes SEH X: 103-127). 18 august
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul al XVI-lea, atunci când a crescut interesul pentru cunoaștere și pentru scepticismul pyrrhonian antic grec. Prezentarea cea mai importantă a scepticismului din acea vreme a fost cea a lui Montaigne în "Apologie de Raymond Sebond". Apogeul scepticismului secolului al XVII-lea apare în "Dicționar istoric și critic" a lui Pierre Bayle. Locke a propus o cale de a evita scepticismul, admițând că nu putem avea o cunoaștere reală dincolo de intuiție și de
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
care ne face să căutăm plăcerea și să fugim de durere. Acestă fericire va consta deci în satisfacerea plăcerilor, printre care acelea ale inteligenței. Morala lui Epicur este un hedonism (din grecescul "idoni", plăcere). Hedonismul epicurian nu constituie totuși o apologie a plăcerii și a lipsei de măsură. El promovează o justă reglementare a plăcerilor, viața înțeleptului fiind temperată, contemplativă și virtuoasă. De la Epicur avem exemplul mesei cu pîine si apă. Hedonismul promovat de Epicur, se deosebește de cel al lui
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
ar fi vrut să invite la Roma pe toți învățații Europei. Papa Inocențiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice și întâlnirea proiectată este interzisă. Deși Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea ""Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis"" (1489), este condamnat și caută refugiu în Franța, unde este găsit de emisarii papei și arestat. În urma intervenției lui Lorenzo de Medici, este eliberat și se poate întoarce la Florența. Aici trăiește retras și este
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
sensibilitățile colective, reprezentări și imagini, mituri și valori recunoscute sau doar subînțelese de către grupuri sau de către întreaga societate, care constituie conținutul psihologiilor colective, acestea furnizând elementele fundamentale ale acestei cercetări. "Faptele istorice sunt prin excelență fapte psihologice" (Marc Bloch în "Apologie pour l`histoire ou metier d`historien"). Istoria, fie ea diplomatică sau realistă, conceptuală sau evenimențială, genealogie sau cronică, se prezintă întotdeauna și sub forma unei analize mai mult sau mai puțin subtile a stărilor de spirit ale indivizilor, grupurilor
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
spune Schiller), pe care o auzea Socrate. În multe locuri din textele traduse apare acest„enigmatic" daimonion, care o dată îl împiedică, o dată îl îmboldește pe înțelept să facă ceva și despre care s-a făcut remarca că spre deosebire de textele din „Apologia lui Socrate” de Platon, unde faimoasa voce lăuntrică, divină „reprezintă mai mult un avertisment personal, la Xenofon ea capătă un sens mai extins, autorizându-l pe Socrate să-și sfătuiască și amicii „ce și cum să săvârșească ceva”. Daimonion, acest
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Statelor Unite, ale Israelului, precum și ale oricărei națiuni care trece la represalii împotriva nevinovaților, deoarece nu pot identifica vinovații adevărați. El a apreciat că nici o răzbunare care rănește sau ucide oameni nevinovați nu este justificată, scriind ca orice altceva este o apologie pentru crime în masă perseverente și fără sfârșit. Ca un om tânăr, Rothbard se considera parte a Dreptei Vechi, o ramură anti-statistă și anti-intervenționistă a Partidului Republican din SUA. Când războinici intervenționiști ai Războiului Rece de la National Review, cum ar
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
se succed, ilustrând comerțul românesc de-a lungul timpului. În aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul National de Artă al României. Compoziția alegorică în format tondo se intitulează "Apologia artelor românești". În 1937 este invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa". În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
s-a văzut înglodat în datorii. Până la urmă, cei doi aveau să se împace parțial, cu toate ca Thoreau l-a acuzat pe Emerson că a deviat de la filozofia sa inițială, în timp ce Emerson a început să-l considere pe Thoreau un mizantrop. Apologia lui Thoreau realizată de Emerson s-a datorat probabil reputației proaste pe care Thoreau o avea în secolul al XIX-lea. Emerson a căpătat reputația de scriitor greoi și abstract, care cu toate acestea atrăgea un număr mare de oameni
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
26/27 noiembrie 1940, și a doua zi, măsurile întreprinse pentru identificarea și prinderea făptașilor, consemnând și asasinarea prof. Virgil Madgearu și a prof. Nicolae Iorga. Nici lucrarea Pe marginea prăpastiei, un fel de rechizitoriu al guvernării legionare și de apologie a lui Ion Antonescu din perspectiva conducătorului statului, nu oferă prea multe amănunte privind activitatea gen. Petrovicescu în cele 130 de zile cât a ocupat postul de ministru de interne. În această lucrare, situația din țară este în mod exagerat
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
criteriul cunoașterii, este, de asemenea, și ghidul care ne face să căutăm plăcerea și să fugim de durere. Această fericire va consta deci în satisfacerea plăcerilor, printre care, acelea ale inteligenței. Morala epicurianistă este un hedonism care nu constituie o apologie a plăcerii și a lipsei de măsură ci o promovare a unei juste reglementări a plăcerilor, viața înțeleptului fiind temperată, contemplativă și virtuoasă.
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
(n. 29 noiembrie 1898; d. 22 noiembrie 1963), nume scris mai ales sub formă C. S. Lewis, a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și românele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii "Cronicile din Narnia". Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului român "Stăpânul inelelor". Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
religioasă, este marcat de misoginism, rasism și sadism emoțional. Dan Barker, un preot devenit ateu, critică "Mere Christianity" în volumul "Losing Faith în Faith: From Preacher to Atheist", considerând că istoria este plină de exemple tragice, provocate de "moralitatea creștină". Apologiile creștine constituie subiectul volumelor "C. S. Lewis and the Search for Rațional Religion" de John Beversluis și "God's Defenders: What They Believe and Why They Are Wrong" de S. Ț. Joshi.
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
-lea, Constant, Iulian Apostatul și Valens. Atanasie avea stofă de luptător și, când era necesar să lupte cu adversarii săi, el era cel care pornea mai întâi la atac: "Îmi pare bine atunci când trebuie să mă apăr", scrie el în "Apologia fugii". Avea curaj atât de mult că ar fi putut da și altora, dar știind cine sunt adversarii săi (odată l-au acuzat că ar fi asasinat pe "Episcopul Arseniu", care nu după mult timp a apărut viu și sănătos
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-au citat pe Thomas Pâine că intelectual influent. Critică acestuia la adresa religiei organizate și apologia gândirii raționale a influențat mulți britanici liber-cugetători ai secolului XIX și ai secolului XX, precum William Cobbet, George Holyoake, Charles Bradlaugh, Bertrand Russell și Christopher Hitchens. În 2002, acesta a fost votat printr-un sondaj organizat de BBC drept unul
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
au supraviețuit, „"Norii"” nu s-a bucurat de succes în cadrul Bacanalelor Urbane, clasându-se pe un loc trei considerat umilitor. În ea este satirizată educația sofistă, în vogă printre aristocrații acelei perioade, Socrate fiind prezentat ca un sofist tipic. În „"Apologia"” lui Platon, personajul Socrate sugerează că acea acuzare a stat la baza condamnării sale. „"Lysistrata"” a fost compusă în timpul Războiului Peloponeziac, dintre Atena și Sparta, și sugerează nu atât ideea de pace, ci ideea că cele două state ar trebui
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
Doilea "Reich"” (imperiu), considerând că Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană a fost Primul "Reich", iar Germania nazistă a fost Al Treilea "Reich". Primul care a folosit această enumerare a fost Arthur Moeller van Den Bruck, care, în 1923, făcea apologia unui al treilea Imperiu German idealizat. Ideile sale au fost preluate de propaganda nazistă. După „războiul cel mare” (cunoscut mai apoi ca Primul Război Mondial), denumirea "Drittes Reich" (tradus Al treilea Imperiu, dar de cele mai multe ori desemnat ca Al Treilea
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
o ortografie relativ corectă. Despre identitatea celui de al doilea autor de la care ne-au rămas nume de plante din limba dacilor, Pseudo-Apuleius, există prea puține informații. Coloman Vaczy înclină să creadă că el ar fi Lucius Apuleius Madaurensis, autorul Apologiei și al Metamorfozelor (Măgarul de aur). Este posibil ca acesta să fie cel care a întocmit lucrarea, păstrată în limba latină, căreia în lipsa titlului originar i s-au atribuit denumirile "„De medicaminibus herbarum”", "„De herbarum virtutibus”" sau "„Herbarius”". Se pare
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
probleme ale civilizației și având permanent în centrul ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic abordările în istorie. a editat ultimul manuscris al lui Marc Bloch, "Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien" (Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai putut finaliza, deoarece a fost arestat și
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic abordările în istorie. a editat ultimul manuscris al lui Marc Bloch, "Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien" (Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai putut finaliza, deoarece a fost arestat și executat de Gestapo. Spre sfârșitul vieții, a reeditat
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat cea mai sublimă expresie artistică
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Sf. Iustin a trăit între anii 100-160. Născut din părinți păgâni, probabil de origine latină, el s-a convertit la creștinism înainte de anul 132 și a fost martirizat la Roma. A scris două apologii, în fapt scrisori de pledoarie, prima fiind adresată împăratului Antonius Pius și fiilor săi (Marc Aureliu și Lucius Verus) iar a doua dedicată lui Marc Aureliu, în care solicita toleranță față de creștini, într-o perioadă în care aceștia din urmă
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
ceea ce îi aduce și convertirea la creștinism. Creștinismul este pentru Iustin, "singura filosofie sigură și folositoare". Iustin merge la Roma, unde dezvoltă o intensă activitate, apologetică, literară și misionară. De aici el trimite împăraților, senatului și poporului roman prima sa "Apologie", în favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt pe nedrept urâți și persecutați și tot aici trimite și a doua "Apologie". Tot la Roma se pare că sunt scrise foarte probabil, și celelalte lucrări ale sale, în frunte cu ""Dialogul cu
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
unde dezvoltă o intensă activitate, apologetică, literară și misionară. De aici el trimite împăraților, senatului și poporului roman prima sa "Apologie", în favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt pe nedrept urâți și persecutați și tot aici trimite și a doua "Apologie". Tot la Roma se pare că sunt scrise foarte probabil, și celelalte lucrări ale sale, în frunte cu ""Dialogul cu iudeul Trifon"". La Roma intră în conflict cu filosoful cinic Crescens imoral, ignorant și fanfaron. Iustin l-a zdrobit pe
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]