17,970 matches
-
trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă de fluieratul ascuțit al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-adevăr... Vine, maică, l-ai zărit? încercă să afle o bătrânică, aflată lângă un sac plin și două canistre de plastic, la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
era amenințat de bărbatul brunet, îmbrăcat într-un cojoc scurt. Dar tristețea lor dură numai câteva secunde, deoarece unchiul Gheorghe deschise portiera și își invită rudele să urce în spate, el așezându se lângă taximetrist. Își scoase pachetul de Kent, aprinse o țigară, de la o brichetă aurită, cu gaz, aruncă pachetul pe bordul mașinii și, de parcă nu ar fi existat nici o discuție legată de traseu, se adresă autoritar șoferului: Ai grijă cum mă duci! Probleme dacă sunt spune-i șefului tău
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cer nimic, nici pensia de la CAP, dacă vor, pot s-o oprească. Ori cu ea, ori fără ea... Găini, un purcel, cum o să mai țin? Sunt oloagă aproape, cine o s-aducă o babă la cimitir, cinci kilometri, ca ea să aprindă o lumânare, la morții noștri? Dimineața eu ies în curte, fac ce pot, mă mai duc la poartă sau în grădină și... ziua trece. La bloc ce să fac? N-am murit, Gheorghe, și tu și ai tăi vreți să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
rămasă neschimbată. Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea imediat ce au făcut sau ce vor să facă. Tăcură stingheri câteva secunde, privindu-și mama cu vinovăție. Bătrâna înțelese. Oftă încet, privind spre candela aprinsă deasupra patului în care dormiseră cei doi. Vor distruge satul, biserica, dar pe Dumnezeu, dragul meu, niciodată! El, da, îi va nimici în flăcările Iadului... așa să le spui, Gheorghe, mamă, îngăimă bătrâna, apoi ieși, lăsând ușa deschisă. Începuse să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
azi mi s-au adus la semnat două contracte, o urgență, spun ei... Gheorghe se uită la Victor, parcă mirat că nu spune ceva, apoi se conformă invitației. Directorul își continuă pentru câteva minute lectura, apoi dădu un telefon, își aprinse o țigară și deschise un dosar, parcurgând și subliniind aproape o pagină. Am înțeles că m-ați chemat, domnule general... Directorul se ridică brusc, strânse un maldăr de hârtii, le așeză într-o mapă de piele, apoi îi făcu semn
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
duc? În Vaslui, în sat la mine, să muncesc la colectivă? Să râdă satul? Mai bine moartă! Acolo nu mă mai duc... ia o țigară, eu mai am. Luă plutonierul. Două luă, una o puse după ureche, pe cealaltă o aprinse. -Te plângi că o duci greu, dar fumezi “Amiral”, măi fată... După ședință eu o să mai rămân, cred că nu o să te superi, da? Om bătrân și minte de... dacă vrei să mă păzești și pe mine, poți să rămâi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
coniac Gheorghe, aproape toată sticla, dar tinerii tot nu plecară. Începu să se plimbe prin cameră, oprindu-se de câteva ori în fața telefonului. La un moment dat, ridică receptorul, dar îl așeză imediat la loc. Își mai turnă un pahar, aprinse a nu știu câta țigară, apoi se întoarse la telefon. Sărut mâna, Elena, iartă-mă că te-am trezit... nu, nu sunt beat... am vrut să te aud, să văd ce mai faci... Eu... ce pot face, nimic și de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
strămuta și cimitirul și, dacă va fi așa, pe ea unde-o vei duce? Camera se cufundase în întuneric. Nu mai vorbea nimeni, doar tic-tacul ceasornicului de pe televizor se încăpățâna să înainteze, la fel de sigur, la fel de exact. Într-un târziu, Elena aprinse lumina. Să te servesc cu ceva, am o sticlă de șampanie, am cumpărat-o după divorț, am vrut să sărbătoresc evenimentul, dar nu am reușit încă să o fac. De câte ori o văd, plâng, nu o să înțeleg niciodată... Mulțumesc, Elena, am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aici... Dacă vrei apartamentul, dacă îți place, ia-l mâine. Poți să o faci, ai acestă putere. Doar atât că pe mine nu mă mai poți lua, domnule secretar! Lumina se stinse în tot orașul. Era ora 19 fix. Elena aprinse două lumânări. Una i-o întinse lui Gheorghe. -Fii atent, e întuneric pe scări, să nu te împiedici... Mulțumesc pentru flori, mi-a părut bine că ai trecut, acum pleacă! Noapte bună! Capitolul 7 Iarna se anunța deosebit de blândă, spre
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își aprinse o țigară și ieși iarăși în curte. Mai erau câteva ceasuri bune până la ziuă. În sat, mai bine spus în cele trei case care mai rămăseseră, era o liniște deplină. Azorică se apropie de bărbat, aproape târându-se. Îi mirosi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
încotro apucăm... O ascultă Tălparu. Se întinse în pat, dar fără să se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai trăiește? Am visat-o urât, parcă se dărâmase un perete de lut peste ea... Petrache se așeză pe unul din cele două fotolii, acoperite cu câte o carpetă din pluș, ce păreau că fuseseră cândva verzi sau albastre, își aprinse o țigară, apoi răspunse: Trăiește mama și chiar bine, mai ales de când Gheorghe și nevastă-sa Elena stau cu ea. Parcă a întinerit... Nu mai putu continua, fiindcă interveni mătușă sa, rugându-l să „servească” o tărie și întrebându-l
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dimineață pentru tine? Ori îți este silă să te afișezi cu un oarecare, cu un tip neîngrijit, cu hainele șifonate, nebărbierit de trei zile... așa-i? Tălparu nu-i răspunse imediat, se așeză încet pe scaunul din fața lui Victor, își aprinse o țigară, trase câteva fumuri, apoi luă un ziar de pe masă. Nu-l deschise, de fapt nici nu-și aruncă măcar o privire asupra lui. Ochii săi mari se plimbau prin încăperea strâmtă, căutând parcă ceva. În sfârșit, privirea i
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îi însoți pe cei doi, în timp ce se îndreptau spre ușă. Din prag, președintele se întoarse către Petrache. Vezi, când ați terminat, vii și ne chemi! Am înțeles, să trăiți! îi răspunse înviorat Tălparu. După ieșirea șefilor, Petrache se ridică, își aprinse un ,,Kent”, se plimbă puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-o singură privire, sesiză că numele primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ajuns cu mașină la scară! Mă, tu și ceilalți ar trebui să pupați picioarele foștilor securiști și știi de ce? Petrache, care se părea că încă îi mai știa de frică, îl lăsă să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mulțumi să nu mai spună nimic. Rămase în picioare până la plecarea colonelului și numai soneria telefonului îi aduse aminte că este un înalt demnitar. Lasă scuzele și spune-mi repede care-i problema! Cum... doamna Tălparu?! Lăsă telefonul, oftă, își aprinse o țigară, se uită la ceas, apoi la Gheorghe. Acum două ore a murit mama, joi o îngroapă... a sunat Lucica. Capitolul 2 Dacă nu ar fi văzut biserica, frații Tălparu nu ar fi recunoscut satul în care se născuseră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la cimitir cu mașina, nu vreau flori sau coroane... Vorbește tu cu Vasile, cel din capătul satului, are căruță... Se aplecă încet, o sărută pe frunte și atât. Ieși plângând și se duse în spatele casei. Se așeză pe o cioată, aprinse o țigară și aproape o oră nimeni nu știu de el... În bucătăria din curte se îngrămădi toată familia Tălparu. Șoferii fură trimiși în oraș, să doarmă la o pensiune sau unde vor dori. Să nu vă apucați de băut
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nemulțumit de vreme, de clima umedă, căci bietul om era reumatic... * * * Scoală, Gheorghe, e Anghel la telefon! Oare ce s-a mai întâmplat? La ora asta nu a sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la capătul patului: Du-te și te culcă, draga mea, e trei noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
voie să vă sun... A căzut toată rețeaua cu benzina, cu procesarea petrolului... pe relația Ucraina... Eu nu știu nimic. Poate intervine Petrache... dacă nu și el... Distrugeți tot, acte, ștampile, eu... nu știu nimic! Telefonul amuți. Elena oftă, își aprinse și ea o țigară, lăsându-se încet pe marginea patului, lângă Gheorghe. Peste câteva minute, îl sună pe Petrache. Acesta răspunse imediat. Acum ce veți face, Petrache? A sunat Anghel... Cum, tu nu știi nimic?! Dar miile de dolari, banii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de muncă, așa cum ar fi spus bunica lor, coborî de la vagonul restaurant, cu două geamantane mari. Se opri, își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii, pe care-i observase probabil încă din ușa vagonului. Se opri în fața acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute de metri și ajunseră acasă. Un bloc ca toate celelalte, mohorât, întunecat. Pe casa scării mai frig decât afară, geamul de la ușă era spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse o lanternă, justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
limba și dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul, pe post de scru mieră. Cărțile de vizită le arunc în geantă. Îmi aprind o țigară - la lu mina brichetei totul pare feeric. Trag fumul cu nesaț și beau. Sticla, deși foarte grea, e aproape goală. Ar fi tre buit să beau mai cu măsură, să mă țină mai mult. Lumina se aprinde. Închid
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Îmi aprind o țigară - la lu mina brichetei totul pare feeric. Trag fumul cu nesaț și beau. Sticla, deși foarte grea, e aproape goală. Ar fi tre buit să beau mai cu măsură, să mă țină mai mult. Lumina se aprinde. Închid ușile interioare cu picioarele și, fără să mă ridic, apăs butonul de jos. Liftul coboară. Ușa metalică se deschide și cineva le împinge și pe cele din placaj, pocnindu-le de pereții interiori. Niște bărbați se holbează la mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la șase. Mă uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urlă Motanu spre ei. Ăia se opresc. Unul, în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate o țigară boțită dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]