5,949 matches
-
cufundată în beznă. Pe cer erau zeci de stele, iar în fața noastră se afla fereastra de la biroul primarului, luminată și, la fereastra aceasta, ca în decorul unui teatru de marionete, vedeam o scenă ireală, în care doi bărbați cu fețele aprinse mâncau și beau la o masă îmbelșugată, fără să le pese de nimic. M-am întors în birou, iar colonelul mi-a zis să aștept în încăperea alăturată, că mă vor chema. Am mers acolo. M-am așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vin, mamă... Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un lung turneu de Crăciun. Între timp, simțindu-se straniu de singur și de agitat În cantină, cu sufletul plin de noi dorințe și ambiții, a lăsat primul trimestru să treacă, oscilând Între invidia față de succesele sale embrionare și o aprinsă discuție În contradictoriu cu Kerry despre motivele din care nu fuseseră imediat primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva... foarte asemănător. Tu ce fel de chip ai zărit acum? Sau nu, a adăugat el iute, mai bine nu-mi spune. I-a povestit totul lui Tom. Era miezul nopții când a terminat și după aceea, cu toate luminile aprinse și cam adormiți, cei doi băieți și-au citit unul altuia, tremurând, din Noul Machiavelli până când zorii coborât au peste Witherspoon Hall și ziarul The Princetonian a fost aruncat la intrare și păsările de mai au salutat soarele după ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din beznă Întinderi vaste de teren, agitate și grotești. Pe neșteptate, un zgomot ciudat Îi ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
celibatar din Baltimore, unde insistase să-și facă intrarea În societate de la șaptesprezece ani. Petrecuse acolo o iarnă zbuciumată și sosise aici, la țară, În martie, după ce se certase violent cu toate rubedeniile din Baltimore, scandalizându-le până la nivelul protestelor aprinse. În jurul ei se formase o coterie de inși nesăbuiți, care sorbeau cocteiluri În limuzine și aveau față de cei mai vârstnici o condescendență promiscuă și un aer protector complet nelalocul lui. Iar Eleanor, cu un esprit care te trimitea direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase gazul aprins, să adoarmă în cadă, să-și cumpere un pistol, să plece în Irak, să meargă la dresură de lei când e la ciclu, să-și petreacă noaptea în havuzul de gheață, să se arunce în fața tramvaiului ca cealaltă Contesa, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Beligan pe al unuia care cerea ceva. Beligan stătea pe un scaun din profil, Marcel la birou, cu fața către public. Acuma trebuie să știți că Marcel Anghelescu râdea din te miri ce, era o catastrofă. În plină discuție, destul de aprinsă, Beligan spune mormăit, așa cum îi era stilul: ― Să luăm de pizdă, hm, calul dumitale. Marcel cască ochii, trage aer, se sufocă, cască ochii și mai tare, Beligan se uită la el candid, n-a mâncat usturoi, Marcel simte că pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în lumea fotografiei. # Anna îi disprețuiește în primul rând pe oamenii care au casă, mașină, familie și în al doilea rând pe toți ceilalți oameni. Se află mereu pe punctul de a exploda de furie. O baltă de un roșu aprins. Balta e plină ochi de o muțenie care‑i vorbește Annei neîncetat. De felul ei, Anna nu seamănă deloc cu fetele care‑și fac permanent sau poartă părul strâns în coadă de cal și care, ascultând vreun șlagăr într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra unei lumânări aprinse brusc. O mulțime de oameni se reped de‑ndată spre ea și râcâie cu niște gheare neputincioase la porțile capitalului ei, nu primesc însă nici un răspuns și trebuie să se retragă din nou fără să fi făcut vreo ispravă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
client a fost atât de impresionată, Încât și-a folosit toți banii câștigați - primise În jur de optzeci de mii de yeni - cumpărându-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de trandafiri de-un roșu aprins, neputând să-și stăpânească lacrimile care Îi șiroiau pe față. Erau lacrimi de bucurie. Reușise În sfârșit să realizeze ceva după care tânjise de multă vreme. Era ceva mai mult decât atât. Era bucuria de a descoperi În ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cinci ore drept sacrificiu pentru plăcerile noastre cele mai obscene. Era o femeie căreia Îi plăceau distracțiile și care obișnuia să meargă de două ori pe săptămână la un coafor din Daikanyama. În camera noastră de hotel cu toate luminile aprinse, Își desfăcea singură coapsele, vrând să se elibereze de atingerea soțului ei, un om de afaceri la vreo cinzeci și șase de ani, apoi executa de câteva zeci de ori un striptease cu gesturi obscene, pe fundalul sonor preferat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spre partea de nord și ceea ce fusese Portalul V, intrarea publică, prin care mai trecusem, cândva, împreună cu mama, cu mai bine de treizeci de ani în urmă. Mi-am lăsat lanterna în buzunarul hainei. Un om care ține o lanternă aprinsă noaptea nu trebuie decât să-și deseneze câteva cercuri colorate pe piept ca să facă din el însuși o țintă mai bună. Și, oricum, prin ceea ce mai rămăsese din acoperiș strălucirea lunii lumina mai mult decât suficient ca să văd pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Van der Lubbe toată noaptea ca să aprindă acest mic foc de tabără. Am tras din țigară și am adăugat: — Umblă vorba că a fost mâna lui Hermann Grasu’ aici. Adică o mână care a ținut o bucată de iască aprinsă. — Sunt șocat, de-a dreptul șocat să aud că faci o aluzie atât de scandaloasă la mult-iubitul nostru prim-ministru. Numai că Nebe spunea asta râzând. — Sărmanul Hermann, să se aleagă neoficial cu o astfel de acuzație. O, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach, Lucrețiu atacă religia în fundamentul ei, caută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sau, așa cum spunea comandantul Felix S 23, „pâlpâia”. Curând, își dădură seama că e o navă mică, de două persoane, un satelit particular de serie, destul de cochet, dar aflat, după toate probabilitățile, în pană: era tras pe dreapta și avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a fuzelajului era trecută și marca: SANDA. — Aici „Bourul”, aici „Bourul”, spuse Dromiket 4 în megafon. Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție. — Aici „Sanda”, răspunse din eter un glas atât de molatec și suav încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii principale atârna un bec aprins, iar sub bec se zărea o firmă pe care scria în mai multe limbi: „Tâncăbești” - stație interplanetară clasa I. Remiză - 12%. Rent spacecar! — Păi asta e stația lui Gică, exclamă Felix S 23. Ia uite unde a ajuns! Oprește puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lumină se formă imediat în jurul țigării. — Ce țigări fumați? întrebă Dromiket 4. — „Fermi”, zise Getta 2. — Sunt bune? se interesă Dromiket 4. — Sunt excelente. Tutunul e prelucrat electromagnetic și, în momentul când tragi fumul în piept, datorită temperaturii din vârful aprins al țigării, electronii de nicotină își pierd energia și devin inofensivi, lăsând în același timp această luminiscență în jurul țigării. Uitați-vă! — Într-adevăr - spuse Stejeran 1 -, ce frumos strălucește! Priviră cu toții cum fuma Getta 2. După câteva clipe, Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ți-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l îmbrace, Lacrimi mari îți prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasă, nu mai plînge-atît, Șterge-ți ochii, te îmbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul și pojarul, În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]