198,134 matches
-
cincilea era un zombie pe care-l trimiteam după țigări sau bere să vîndă sticle goale sau să care gunoiul. responsabilul barăcii știa dar se făcea că plouă iar sectoristul cînd trecea pe aici îi spunea epilepticul și celorlalți: v-arăt eu vouă! lazăr spunea că și bunicu-său era tot zombie. care dintre ei, întreba cineva bunicul dinspre cumani sau bunicul dinspre pecenegi? dar, lazăre, azi e sîmbăta ta vor veni și sfinții să cumpere de la tine bube. tu, scoate doar
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
voi găsi măsura, cuvîntul ce, rostit, mă face viu? VI Cum Cel ce-imperial Se cuvîntînd în tunete peste făptura toată, - tronal, adun cuvintele-n cuvînt, vorbind în toate limbile deodată! Și el pronunță înțelesul-cînt din care e făcută și-arătată materia,-n adînc îl ascultînd, și numai lui și-n el transfigurată. Cuvintele-n cuvîntul ce le ține și le dă sens puterea de-a zbucni, foc pulsator de galaxii, din sine! Cu prim și-ultim cuvîntul vieții vii, ca
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Alexandru Mușina Cumpănă Cimpoiul veșted luncii i-ar mai cînta, dar ce Să îi mai cînte astăzi, cînd vlaga i s-a dus? Semințele-s în Pîntec. Acolo,-n polul plus, Se zămislesc planete de-o vară, care se Vor arăta pe boltă cînd eu voi fi apus. Pierdută-i limba noastră. Magistrul Mallarmé, Reînviat, n-ar spune decît atîta: „Bee!“ Căci nu e Sens acela ce poate fi ascuns. Nu crede eunucii care secretă scheme Ca un păianjen plasa. Din
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi nevăzuți pe de rost... Fii și măicuța mea, Împărăteasa Puterilor Cerești, atinge-mi sufletul cu toată dragostea ta, arată-mi-te în toată lumina în care ești și iartă-mă că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum, aici, în toți. Vino dar
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
ar fi meritat să-l mai și tai din când în când cu mâna lui tremurândă l-am și îmbrăcat cu hainele mele din dulapul meu și l-am dus să se uite la actele mele de identitate care-l arătau tot pe el poliția română falsifică acte striga el în numele meu și până la urmă dacă stau să mă gândesc mai bine tot el a scris în seara următoare și aceste versuri încât nu m-am mai mirat că marele editor
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu cine sunt, ce-am mai rămas
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
vor îngropa cu fiecare zi sub greutatea lor și nu ni-i înfiiază nimeni eu stau sigur într-o elegie cu obloanele trase și nu mai întreb de tine nu aștept să-ți apară chipul în fereastră și să-ți arăt cum crește iarba peste mâna care ți-a dăruit scorușe și porumb fiert acesta este ultimul poem pe care îl scriu degeaba se cârcotește de astă dată chiar mă voi ține de cuvânt e o mândrie a mea dacă atunci când
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o mie de ani spune Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
cînd m-a strigat vino bucur a plecat și a izbucnit în plîns pe trepte am căutat ceva de săpat nu te atinge de el nu știi nimic habar n-ai cît de mult l-am iubit seara mi-a arătat locul unde trebuie săpat aici sub vie lîngă dalmațian și brack trebuie să fie adîncă săpam ca disperatu pînă la spania-olanda mai erau două ore l-am așezat cu capul spre poartă cum îi plăcea lui să stea cu labele
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
o clipă și mie că mi-e dată cu hârtii în regulă dar ele s-au dovedit în timp a fi false azi nici nu le mai am le-am dat foc odată cu toată valiza cu care călătorisem până atunci arătând pe la vămi pașaportul fals și el primit cu pompă demult acum începuturile mele s-au îndepărtat de țărmul pe care cred că am ajuns pe măsură ce mă apropiam de această îndepărtare totul devenea mai tulbure mult mai neclar decât păruse la
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe scări urcau oameni înjunghiați, din care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare tâmpit: „Domnu' doctor, cineva a înnebunit și-i taie pe toți în salon". Atât s-a mai auzit, după care 1 s-
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
ceea ce ești. E pus în trupul tău ca o sămânță, Din tine să răsară la timp și-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
poetului cu litere mici în fond împușca și el acolo cuvintele care i se păreau mai potrivite și mai frumoase căci Ion de la gară nu evoluase încă până la mucegaiuri și noroi cât despre sex ce să mai vorbim și-l arăta el ce-i drept uneori domnișoarelor dar numai așa ca să le sperie cu mărimea lui colosală nu-i trecea prin cap să și-l pună în versuri și probabil nici în practică Ion de la gară a fost un poet adevărat
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
doar loc de plecare. Sînt două lucruri în viața mea pe care le credeam curate și le iubeam nebunește, cu nebunia unuia care și-a dorit, dar nu a reușit el însuși să fie curat... Unul dintre ele mi-a arătat o fațetă de o mizerie inimaginabilă. Încotro, Doamne? Care e următorul meu loc pe lumea asta? Cum voi putea trăi departe de tot ce mai am pur, neîntinat? Știind că Diavolul se va întinde să agațe și asta. Nu ai
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
acum încotro? Apără-mi, Doamne, copilul, și zdrobește-i pe cei care i-au făcut rău. Să nu rămînă nici umbra unui gînd neatinsă de durere în mintea lor. Să nu treacă o clipă din viața lor fără chin. Și arată-mi drumul. Iov Tot ce aveam s-a spart. Sînt Iov, ar fi trebuit să înțeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei ori lîngă mănăstirea la care trebuia să mă rog, pe acoperișul muntelui, lîngă glezna Ta, să mă bucur alături de Tine. Cum poți
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiș în flăcări. - Am fost abandonați, a spus, surâzător și pierdut și m-am gândit că portbagajul e plin cu nitroglicerină. - Am fost abandonați, și nici luna nu o să se mai arate pentru multă vreme. Poem lui Gabriel Daliș se va vedea cu timpul - nasul, bărbia, pomeții, umflate nesănătos, aceeași paloare tot mai vizibilă cu fiecare iarnă, mâna osoasă bâjbâind în căutarea unui perete seara, mirat că peretele nu se dă la
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
treceți liniștiți pe lângă mine. Nu are nici un rost să vă vârați degetele-n urechi, nici să vă ascundeți după copac ori pe după zid. Nu, nu vă fie teamă. Acum nu, nu voi urlă. Din când în când mai trebuie să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite spre bolțile gotice să se limpezească în linii, triunghiuri, cristale, - câtă sudoare sub bolovanii urcați, recăzuți, împinși iarăși
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
lapte dulce sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă sau deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de miere și pantofi de lapte și haină de lapte cînd timpul e
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
mine m-au pierdut simțurile. Și ne-au salvat, ne-au recuperat, ne-am revenit. Aici, pe pămîntul reavăn. Miroase a frunză verde și a mătase de proumb. Miroase și a știulete crud, încă necopt. Unii dintre știuleți chiar așa arată, albi, de parcă ar fi nefirești. De parcă ar fi artificiali. Parcă ar fi din marmoră. Sculptați. Din piatră sau din gips. Ne-am noroit amîndoi. Nici nu se putea altfel. Pămîntul se lipește de noi. De pe acum, pămîntul se lipește de
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
se explice în detaliu mecanismul și hotărî, în regim de urgență, interzicerea acestei escrocherii incompatibile cu demnitatea de provincie romană. Supărat peste măsură de lucrurile grave auzite, latinul renunță la ideea de a-l ierta pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
se obișnuise. Învățase și ceva latină, iar Agillus era mulțumit. De aceea fu surprins, într-o zi, s-o vadă foarte îngrijorată și s-o audă adresîndu-i-se în limba ei. Nu pricepea nimic. Dar Dochia-Iulia continua, aproape plîngînd, să-și arate trupul și să strige spre roman un cuvînt dacic: - Barza! Barza!
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
cu nouă brâie, Cum întind Urzitoarele și Țesătoarele lungile trâmbe Așa să mă lungească, destrâmbe Ca pânza cărărilor vieții ce omul va să le umble Nerătăcit, cu neștirbită ținere de minte A formelor sale în Metamorfosis ce-au ispășit înainte. Arată-mi câte zile fac De-Aici și Pân-Acolo Și câte pâini mai am în straiță până la Banchetul lui Apollo, Când s-o termina dumicatul din urmă S-ajung la Păstorul Fără De Turmă, Când voi pune pe limbă ultima fărâmitură
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]