6,356 matches
-
de pe planetă, unde Cerurile trimiteau spiritele celor mai groaznici asasini, pruncucigași și violatori și unde sălășluiau sufletele chinuite ale celor ce întorseseră spatele dușmanului în timpul războaielor sfinte. Gacel Sayah învățase de mic să nu ia în serios spiritele, fantomele sau arătările, dar cunoștea alte „pământuri pustii“, mai puțin vestite și mai puțin teribile decât Tikdabra, și, prin urmare, își putea face o idee clară despre ce îi aștepta în zilele următoare. îl observă pe însoțitorul său. De fapt, îl studiase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
luase zborul de pe pagina deschisă, ar fi acesta ultimul lui gând și ultima imagine pe care ar avea-o fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum se spune că a văzut marcel proust, nici o arătare Înfășurată Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat - și poate chiar În noaptea aceea aveau să eructeze din nou - flăcări, vapori, șuierături sau aveau să zbârnâie nepăsătoare ca niște zmee, să țârâie ca greierii, printre arătările acelea scheletice cu o pură funcționalitate abstractă, automate capabile să strivească, să reteze, să mute din loc, să rupă, să facă bucăți, să accelereze, să Împiedice, că Înghită cu pocnete, să sughită din cilindri, să se dezmembreze ca niște marionete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază, chiar de lângă el, apăru o făptură cu o coadă foarte mare. Iepurașul se sperie și o luă la goană. El se rostogoli, apoi alunecă și căzu în cap. Arătarea se apropie iar iepurașul se ghemui și înțepeni. Ei, ce să vezi, era chiar prietena lui, Didi. Acesta își luă o pietricică de pe inimă văzând că nu era un monstru. Didi voia să se joace cu fricosul. Ea a inventat
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
secunde, incidentul s-a și încheiat. Iepurele agorafob a rămas stabil, pe poziția lui, ca să monitorizeze drumul, iar atacatoarele s-au domolit și s-au retras. S-au cărăbănit pâș-pâș, ca proastele, fără gălăgie, exact pe-acolo pe unde veniseră. Arătarea albă m-a privit din nou, ca și cum ar fi vrut să-mi zică ceva, de genul, "Ți-a plăcut spectacolul?", mi-a fluturat un salut șmecheresc, flegmatic și scurt, dintr-o ureche, s-a-ntors în curte și a dispărut. Definitiv! Asta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și maiestuos, cu o gentilețe exagerată, fruntea lui lucie și netedă. Apoi, rostește: Sunt Arhanghelul Uriel. Pace și împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
orice posibilitate de acces. Sau, de evadare! Din doi pași, Mânecuță este la intrare, cu pistolul în mână, zdruncinând capsat clanța ușii, ca să se convingă în mod direct și nemijlocit, de respectarea cutumei. Atunci, pe unde naiba o fi pătruns arătarea asta?! În secunda doi, o pălitură zdravănă, ca de trovant sau ca de bolovan de râu, zgîlțâie din balamale ușa groasă, ranforsată cu șipci transversale, din platbandă de oțel! Poooc...! O altă izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Părinții mei, teribil de lungi, susurau peste capul meu, iar eu priveam cu fascinație luna, uimit că nu o puteam întrece, că mergea mereu înaintea noastră. La un moment dat m-am trezit tras sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere mare, foarte luminată. Eram în casa unor oameni necunoscuți, care îmi întîmpinară părinții cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu ochii verzi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce aveam să facem cu ele. Dar, cu excepția Balenei, regina din prima zi (căreia îi picase și acel inexplicabil iadeș, ca o furcă de os cu care n-ai fi știut ce să faci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la stradă, peste care trecură atât de lent, încît zborul lor prin aer părea că nu se mai termină. Mult timp am auzit, din ce în ce mai stins, tropotul de copite în josul străzii și un nechezat ca de pe altă lume... Când și această arătare s-a stins, am așteptat degeaba să se spargă și ultimul ou, al meu. Dar el nu s-a spart niciodată. De atunci l-am purtat tot timpul cu mine, oriunde am fost. El e, de fapt, o dovadă (acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își oropsește copilul. Am strîns-o la piept și m-am pus iar pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare, drept concepție de ierarhie cosmică în care aceste impulsiuni își prelungesc ne-limitat demiurgia oferind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
te pomeneai cu ea ! Numa ce-o vedeam c-apare, într-un cămeșoi, uite-așa, și cu trei fire alea albe-n cap, câte-i mai rămăsese, vâlvoi, și cu ochii holbați, ptiuu ! Să nu dai cu ochii d așa arătare, noaptea, că te lovește pe loc damblaua ! Sofiiico ! făcea. Sofiiico ! făcea la madam Ioaniu. Vino și mă schimbă, că am făcut pe mine... Da la ce-o mai țineți, Doamne iartă-mă, la ce-o mai țineți, că nici pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care o mînă anonimă le bifa cartela pentru hrana raționalizată, pentru supraviețuire. Epoca de Aur la apogeul ei - vocea ei nu era un vuiet polifonic de idei iluministe, așa cum Îți sugerează, poate, numele, ci pițigăielile agramate, litaniile absurde ale unei arătări pe care folclorul o numea, șoptind, Piticul, Ceașcă, Pingelică (din cauza profesiei lui de bază). În momentul În care a fost făcută fotografia (și În care băteai timid cu aripile prin Întuneric), lumea se clătina din temelii În jurul vostru, viitorul se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
față. Dar, pe când își dădeau ei cu părerea, meșterul a deschis ochii. S-a uitat lung în jurul lui, pentru a se dumiri unde se află, i-a privit cu prietenie pe cei ce se holbau la dânsul ca la o arătare și a spus: „Bonjour, monseurs et madames”. în zilele și nopțile care au urmat, Biscornet a trudit din greu, dar cu mare râvnă, la facerea ușilor. Muncea cu spor și cu gândul că Dumnezeu îi va ierta păcatul de a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
înălțime, 79. ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" 80. Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel. $2 1. În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 2. Înscrierea aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius. 3. Toți se duceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
De aceea vor lua o mai mare osîndă." $21 1. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete și ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, și semne mari în cer. 2. A văzut și pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuți. 3. Și a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toți ceilalți; 4. căci toți aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
lucruri. Dar sfîrșitul nu va fi îndată. 10. "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, o împărăție împotriva altei împărății. 11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete și ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare și semne mari în cer. 12. Dar înainte de toate acestea vor pune mîinile pe voi, și vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor tîrî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
au arătat silitor folositoriu și bine chivirnisitoriu pân(ă) acum mănăstirii de aici Aron Vodă, care iaste metoh la Halchi, cum ne-am adeverit domniia me de la dumnealor boierii epitropi, ce sânt iscăliți la anaforaoa aceasta,... iată dar că după arătare și cerire dumilorsale boierilor epitropi, domniia me am făcut egumen la mănăstire Aron Vodă pe precuviosul arhimandrit chir Dometiian și i s-au dat mănăstire aceasta pe a sa purtare de grije... Pentru aceea poroncim domnie me voao, tuturor poslușnicilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
grea robie. 7. Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinților noștri. Domnul ne-a auzit glasul, și a văzut asuprirea, chinurile și necazurile noastre; 8. și Domnul ne-a scos din Egipt, cu mînă tare și cu braț întins, cu arătări înfricoșătoare, cu semne și minuni. 9. El ne-a adus în locul acesta, și ne-a dat țara aceasta, țară în care curge lapte și miere. 10. Acum iată, aduc cele dintîi roade din rodurile pămîntului pe care mi l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
organic, nebulos, între somn și trezie. N-am întîmpinat nici cea mai ușoară împotrivire din partea ei. Dimpotrivă. Sânt încredințat că și ea suferi aceeași poruncă odată cu mine. Camera era scăldată într-o lumină ireală, încît uitîndu-ne unul la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mâinile și mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neștire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare. .. .Când răscolesc clipele acestea care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de noaptea minunată când a fost a mea. De nimic... Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere. Copleșit de potopul aducerilor aminte, am străbătut cu pași repezi grădinița și am sunat. Mi-a deschis Alexa, o arătare înveșmîntată în negru. Când m-a văzut, a podidit-o plînsul: ― De ce mi-a făcut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. ― Curaj, Alexa! Nu trebuie să ne pierdem cumpătul. Nu rezolvăm nimic, absolut nimic... Mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]