2,802 matches
-
șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal, și a căror gură nu l-au sărutat. 19. Ilie a plecat de acolo, și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el, și și-a aruncat mantaua pe el. 20. Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, și a zis: "Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
așa să-i vorbești." 6. Balaam s-a întors la Balac; și iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, el și toate căpeteniile Moabului. 7. Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: "Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munții Răsăritului, zicînd: "Vino, și bleastămă-mi pe Iacov! Vino, și defaimă-mi pe Israel!" 8. Cum să blestem eu pe cel ce nu-l bleastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cerul nu mai e mohorât de ploaie, ca ieri. E senin, luminos, ceea ce mă ajută să fiu mai relaxat. Silver Spring, la amiază Nick m-a așteptat la aeroport, cu mașina. În drum spre Silver Spring (lîngă Washington), unde locuiește, ara descoperit că avem multe amintiri comune, ca făgărășeni. Dar eram, cumva, amețit de drum și făceam față destul de greu conversației. L-am lăsat, de aceea, pe el să vorbească, având grijă să mă arăt interesat de tot ce spunea, ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești, că mărie sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așezat în clăi, dus acasă, treierat. Totul se desfășura după un ritual precis. Dilemele erau puține, iar când apăreau, se rezolvau la preot sau la cârciumi. Pământul impune un stil de viață de la care nu te poți abate. Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef. Logica țărănească nu e interesată să despice firul în patru. Și nu e dispusă să plece de la îndoială pentru a ajunge la certitudini. Dimpotrivă, se sprijină pe idei care i se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
treierat. Totul se desfășura după un ritual precis. Dilemele erau puține, iar când apăreau, se rezolvau la preot sau la cârciumi. Pământul impune un stil de viață de la care nu te poți abate. Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef. Logica țărănească nu e interesată să despice firul în patru. Și nu e dispusă să plece de la îndoială pentru a ajunge la certitudini. Dimpotrivă, se sprijină pe idei care i se par indiscutabile. Eu am "reușit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e la fel de greu de imaginat ca una fără Dumnezeu. 13. Părinții mei și-au conceput viața ca o misiune de îndeplinit. Renunțările erau un lux pe care nu și-l puteau îngădui. Tata trebuia să cosească iarba de pe Seaca, să are, să semene, să aducă lemne din pădure, iar mama, după ce din primăvară până ce cădea zăpada nu avea timp decât duminica să-și spună în liniște rugăciunile, trebuia să toarcă iama fuioarele de cânepă din care țesea, tot iarna, pânza pentru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amîndouă mîinile și așa străbătură grădina unde se afla piscina, Îndreptîndu-se spre livadă. Julius fu surprins cînd văzu că pe drum li se alăturară Celso, Daniel, Carlos, Arminda, fiica ei Dora și Anatolia. Apăru chiar și Nilda, care pe atunci ara certată cu Vilma, bineînțeles din pricina lui Julius. Îi așteptară. Cinthia orînduise totul și tot ea avusese ideea să se Îmbrace cu toții cel puțin În haine Închise, dacă nu negre, iar acum erau aici, cerîndu-i să se grăbească, te rugăm Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În spate, vedea pe cîte cineva cunoscut, vreun funcționar de-al lui, poate, Întinzîndu-i o hîrtie cu o sumă mare și explicîndu-i nevestei... În timp ce una din fiicele lor descoperea că seamănă cu bărbatul nu mai știu cărei prințese pe care ara văzut-o, dragă, În Paris Match și regreta din tot sufletul că tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie neagră. Irina la Parla mentul european? Mare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
exist, că eul meu în fine s-a născut. Cei mai mulți dintre noi trăim în lumea exte rioară și ne iden tificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care sun tem. Când spunem „eu“ ducem ară tătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecție și, dacă ne cău tăm conștient propria noastră ființă, o facem nu către interior, ci spre suprafața mereu schimbătoare și colorată a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cineva. O fi și câinele, nu zic nu. Că el te păzește și te apără, da’ calu’ te duce și te aduce dă la treabă, el muncește cot la cot cu tine, nu stă o clipă. Dacă e dă arat - ară, nu să codește, dacă e dă cărat una, alta - nu zice nu și cară... ... Dintotdeauna, caii au fost și au rămas marea lui iubire. Ca niște copii cu patru picioare, ca niște oameni - harnici, supuși, blânzi - dar fără grai, ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe malul nordic al Dunării și își întinseră domnia asupra câmpiei muntene. Geții erau anume pe atunci un popor pe jumătate nomad, căci Herodot spune îndeobște despre Traci că «ei privesc ca cea mai mare onoare a nu munci; a ara pământul este pentru ei tot ce poate fi mai înjositor și a trăi din pradă socot ei că este îndeletnicirea cea mai nobilă» (V, 6). Asemenea idei însă trebuiau cu atât mai mult să fi fost împărtășite de «cei mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
c-om însăra, Pe la curțile Dnilor voastre Este nante sprâncenate. Da-i bine pe la bordeieșele noastre, Cele tupilate Cu stuh stuhuite, Cu baligă lipite, Cu găinaț de vrabie-mpistrite Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost și eu Pe - acolo Unde babele ara, Fetele se-njuga, De barba moșneagului s-apuca, Barba o smulge, În roatele plugului o svîrle, Moșneagu câte - un fir strângea În mușdei întingea Și la loc punea. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost și pe la Turta Pe unde fac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amprentă chiar și după prescrierea faptei. rRzultatul a fost însăș negativ, fapt ce ar fi putut avea două cauze: a) făptuitorul a fost in cetă ean străin ăs-a presupus a fi un marinar), care dupăț săvâr irea crimei a părăsit ara; b) infrac iuneAșa fost comisă de un român fară cazier (deci neamprentat) și care ,ulterior, nu a mai săvârșit vreo faptă penală, ceea ce ar fi presupus amprentarea și identificare sa ca autor al celor petrecute la Brăila, chiar și după
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții arau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
d-un an, începe să măture de-i merg fulgii. Jones privi din nou la reclamă, în timp ce Lana închidea la loc dulăpiorul. Se uită apoi spre urmele lungi de praf de pe podea care te făceau să crezi că Jones a arat-o mai curând decât a șters-o. Se vedeau dâre de podea măturată și brazde de praf. Deși Lana nu știa, Jones făcea astfel o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la față pe când Își trecea rucsacul de pânză de pe umăr pe celălalt. E un tip atât de drăguț. — Te-am auzit pomenind de el și mai Înainte, Însă n-am nici cea mai vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Început să fluiere; abia când a ajuns la sfârșitul cupletului, Asya și-a dat seama că Armanoush aștepta Încă un răspuns mai detaliat la Întrebarea pe care i-o pusese cu câteva minute În urmă. — Ei, da, mătușa Zeliha și Aram sunt Împreună de Allah știe când. Îmi e ca un fel de tată vitreg, cred, sau poate ar trebui să-i spun unchi vitreg, de dragul consecvenței... Mă rog. De ce nu se căsătoresc? — Să se căsătorească? Asya a scuipat cuvântul de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o aprindă, i-a supt o clipă capătul de parcă ar fi fost unul din batoanele alea de ciocolată În formă de țigară, cu ambalaj comestibil. Apoi i-a dezvăluit lui Armanoush un gând lăuntric: — De fapt, sunt sigură că pe Aram nu l-ar deranja să se Însoare, Însă mătușa Zeliha n-ar accepta În ruptul capului. — De ce nu? s-a interesat Armanoush. Chiar În clipa aia briza și-a schimbat direcția și Armanoush a prins mirosul Înțepător al mării. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trăiască singuri. Armanoush a aprobat scurt din cap, deși tiparul ăla nu se prea potrivea cu situația părinților ei. Maică-sa era cea care se recăsătorise după divorț, pe când taică-său rămăsese singur până În ziua de azi. Apoi a Întrebat: — Aram ăsta... de unde e? — E de pe-aici, la fel ca noi, a ridicat Asya din umeri, Însă, Într-o străfulgerare, și-a dat seama ce era de fapt Întrebată. Surprinsă de propria-i ignoranță, și-a aprins țigara pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o străfulgerare, și-a dat seama ce era de fapt Întrebată. Surprinsă de propria-i ignoranță, și-a aprins țigara pe care continuase să o sugă și a tras un fum. Cum de nu fusese În stare să facă legătura? Aram era dintr-o familie armeană din Istanbul. Teoretic, era armean. Și totuși exista o privință În care Aram nu putea fi nici armean, nici turc, nici de orice altă naționalitate. Aram putea fi doar Aram, absolut unic. Era singurul membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aprins țigara pe care continuase să o sugă și a tras un fum. Cum de nu fusese În stare să facă legătura? Aram era dintr-o familie armeană din Istanbul. Teoretic, era armean. Și totuși exista o privință În care Aram nu putea fi nici armean, nici turc, nici de orice altă naționalitate. Aram putea fi doar Aram, absolut unic. Era singurul membru al unei specii unice. Era un tip fermecător, un romantic incurabil, profesor de științe politice care mărturisea adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]