1,723 matches
-
școlii. Trecu, Întreaga elită, de la bărbat la bărbat,punându-le și jucându-le poalele-n cap, și umplânduși sânurile și chiloții cu sute și mii de lei noi, până când, În fine, sfinția sa doamna directoare, ajunse, acolo unde voia, cu atâta ardoare: În spatele propriului bărbat. Îi puse poalele În cap și i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care nu fuseseră niciodată ai lui, chiar dacă se Întrupaseră din sămînța sa. Încăleca pe motocicletă, cuprins de un elan pe care nu Îl avusese nici În adolescență: iubea tot, nici urmă de resentiment față de cineva sau ceva, Își iubea cu ardoare țara, era În stare de fapte mărețe, dar nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu o milă pe care deseori n-o putem înțelege, lui Doru i s-a acordat o a doua șansă. S-a preschimbat într-unul dintre cei mai atractivi și fercheși suferinzi, dintre cei după care, cu cea mai adâncă ardoare, își deschideau venele pacientele sanatoriului. Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a suferinței. Și dac-a preferat uneori cu mai multă ardoare raiul, a făcut-o pentru fantasticul lui, pentru garanția de irealizabil - o utopie estetică. "Evenimentele" istoriei ne arată însă clar ce a luat el în serios... De mult nu mai trăiesc în moarte, ci în poezia ei. Te topești așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor. - Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe. De ce n-am pune în fiecare moment atâta pasiune și atâta ardoare încît fiecare clipă să devină un absolut, o eternitate? Toți învățăm să trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat, iar când așteptăm nu putem învăța nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret și viu, ci într-un viitor fad
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a trăi. Se afirmă cu totul greșit că devine cineva pesimist în urma unei deficiențe organice, în urma unor slabe posibilități vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dacă n-a avut anterior atât elan încît să fi dorit viața cu o ardoare pasionată, chiar dacă această ardoare n-ar fi intrat în conștiința respectivului. Ulterior, procesul de devitalizare se întîmplă ca o urmare a depresiunilor. Orice deficiență în pesimism este consecutivă depresiunilor. Căci numai la un om cu elan, cu aspirații și cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu totul greșit că devine cineva pesimist în urma unei deficiențe organice, în urma unor slabe posibilități vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dacă n-a avut anterior atât elan încît să fi dorit viața cu o ardoare pasionată, chiar dacă această ardoare n-ar fi intrat în conștiința respectivului. Ulterior, procesul de devitalizare se întîmplă ca o urmare a depresiunilor. Orice deficiență în pesimism este consecutivă depresiunilor. Căci numai la un om cu elan, cu aspirații și cu pasiuni, depresiunile au acea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mister în care să te inițiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încît să pricepi fericirea și atât de rafinat, încît să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încît să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări. Proteic, polimorf, pe cât de centripet, pe atât de centrifugal, formele vieții să se combine în tine atât de multiplu și atât de complex, încît extazul pe care-l vei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu prin întreținerea constantă a flăcărilor unei misiuni? Și în zborul evreilor în istorie, ele par a le fi ars mai mult tălpile decât aripile, căci altcum nu s- ar explica graba lor în timp, frenezia fiecărui moment de viață, ardoarea pământească, dorința de a nu pierde nici o comoară de-a pământului sau de-a rata vreo plăcere sublunară. Dacă un singur moment în evoluția lor evreii erau lipsiți de furia mesianică, dispăreau pe loc. Prezența lor milenară trebuia să-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu este o glorie, ci un capitol important de evenimente și oameni, legați prin toate aparențele, iar nu printr-o destinație esențială. Lipsește Angliei geniul colectiv, mistica dinamică a totalității unui neam. Exclusivismul ei insular n-are nimic din ardoarea unui spirit colectiv fanatic. Nominalismul logic a dus, practic, la individualismul exagerat, care iarăși n-are coloritul mistic pe care l-a avut pe vremuri în Germania. Prin aspectele ei, Anglia a putut fi mare; ei îi lipsește totuși sensul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe culmi, astăzi n-am fi trecut pragul istoriei? Românii n-au devenit pănă acum pozitivi și creatori, deoarece în procesul de autodepășire și de autonegație ei n-au urcat decât o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a ardorii noastre, pentru ca viața să devină foc, elanul nostru vibrație infinită și toate ruinele noastre simple amintiri. Ar trebui cu toții să ne gândim solemn la această realitate: România este o țară fără profeți, adică o țară în care nimeni n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ani și așa va trebui să nu ne mai trăim miile ce vor urma. Numai furia devenirii este vitalizantă. Cine se abandonează ei cu pasiune, până la prostie sau până la isterie, este imposibil să fie înghițit de timp. Căci o ardoare exasperată în devenire te scoate - prin forța patimii - în afară de timp. Aș vrea ca România să zbârnâie de freamăt și din inimă să-și facă un cuptor. Nu există altă scăpare de subistorie, adică de timpul nostru pierdut. Resemnarea noastră de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea dovedește ce intensități poate să atingă voința de lichidare a unui dezastru național, înscris în sânge. Până când ne vom mai proiecta golurile noastre în vidurile Romîniei? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită și de ne-am fi revărsat ardori ascunse, viața noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate, aveam și noi reazemul gloriei, și mărirea ne era o consolare, iar nu aspirație vagă. N-am interiorizat decât resemnarea și de aceea nu știm ce înseamnă acumulările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Decât însă o bunăstare nesemnficativă, mai bine o ruină con brio. Cine nu trăiește apocaliptic destinul României nu înțelege nimci din ceea ce trebuie să devenim. Fiecare ar trebuis ă ne sfâșiem pe imperativul devenirii noastre. Când s-ar spune că ardoarea, și nu omenia, este însușirea de căpetenie a României, mi-aș încrucișa brațele și aș aștepta să lunec cu ea automat spre glorie. Sau pasiunea, focul, elanul și chiar teroarea... Franța este opera entuziasmului, mai mult decât a raționalismului și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iluziile. Defectul utopiilor este că au încercat să elimine din viață ceea ce are ea mai durabil: tragedia. Omul a făcut însă tot posibilul pentru a amâna paradisul terestru. Și a reușit peste așteptările lui. Dacă l-ar fi dorit cu ardoare, atunci n-ar fi refuzat așa de ușor utopiile. Nu este vorba numai de cele socialiste, ci de orie gen de utopie. Marxismul și-a făcut un titlu de glorie din a fi rupt cu tradiția utopică a socialismului. Poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cineva. România se va salva de la această mizerie, ea însă nu va putea scăpa niciodată de echivocul culturilor intermediare, ci va rămâne indecisă, la zona de mijloc între culturile mari și cele mici. O Spanie a sud- estului Europei, fără ardoarea și farmecul ei romantic, dar cu același nivel istoric. Și fără un Cervantes, care să ne descrie un Don Quijote al amărăciunilor noastre... III România și-a dat seama de ea însăși numai în secolul trecut, și nu în începuturile lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atribuie un loc foarte mare politicului. Nu există, după economic (care e de fapt un sclav al lui), un domeniu care să aibă mai mult caracterul de a fi în lume decât politicul. Imanentismul lui explică de ce sufletele pline de ardoare religioasă, adică arzând de dorința de a ieși din lume, l-au disprețuit și au văzut, cu drept cuvânt, în activitatea politică preocuparea, dar mai ales tentația, ce te leagă atât de mult de pasiunile și vanitățile pământului. Între religie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Efortul care trebuie cerut acestei țări nu poate fi comparat decât cu acel ce l-au pretins bolșevicii Rusiei. O țară se ridică pe renunțări, pe infinite renunțări. Dacă toți am suferi pentru România cu o pasiune care ar însemna ardoare și durere, nu știu până unde ar sări din mers această țară și câte cadavre ar lăsa în urmă. Nu pot vedea destinul României decât patetic. Pentru țările rămase în urmă, nu există salvare printr-un ritm normal. Cu oameni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scuturată de o dictatură și de un elan colectiv, infinitul negativ al acestei psihologii să fie convertit în infinitul pozitiv care este eroismul. Duioșia și visarea prelungită care se mlădie pe lungimile timpului și pe întinderile spațiului trebuie "săltate" în ardoare și fanatism. De la infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc, pentru a nu amorți învăluit în umbre. Aceasta este problema psihologică a României. O mișcare politică n-are
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei albe și goale pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inundă cu sărutări. Un moment, și el sări prin fereastră, îi cuprinse gâtul ei gol, apoi îi luă fața în mâni și o sărută cu atâta ardoare, o strânse cu atâta foc, încît îi părea c-a să-i beie viața toată din gura ei. - Iubito - zise el încet netezindu-i părul ei de aur - iubito! vino cu mine în lume. - Unde? - Unde? Oriunde. Vom trăi așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nici gândea ceva, era un amestec fără șir de icoane turburi, îmbătătoare. Ah! el ceruse dispreț și spera amor. {EminescuOpVII 110} Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perde, ca s-o observe. Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință; ea se ivi frumoasă ochii ei cei mari și adânci erau plini de lacrimi, și se uită înaintea ei, în mâinile unite și lăsate în jos țiind scrisoarea și în față cu-o espresie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și goale până [în] umeri mi se întinseră, și eu le inundai cu sărutări Un moment și eu sărisem în fereastră și-i coprinsesem cu mînile gâtul ei gol, apoi îi luai fața în mâni ș-o sărutam cu - atâta ardoare, o strângeam cu - atâta foc, încît îmi părea c-o să-i beau viața toată din gura ei. - Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur. Onde, știi tu ceva, vino cu mine în lună, vom trăi așa de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică și nebună asupra acelor oameni roșii de beție, cu ochii străluciți și murdari, cari, tăvălindu-se pe pământ, o priveau c-o ardoare sălbatecă și neumană. - Hoho!... răcni unul din ei, cu fruntea mică, cu fața grasă și roșie, cu ochii mici și verzi, cu părul roșu ca focul... Oho! frumoasă fată... ce cauți așa... ce! c-am spânzurat pe tata - tău... popa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văzut una plângând. E ciudat... dar e adevărat. De ce o fi plâns acest animal omenesc nu știu. {EminescuOpVII 227} Și cu toate astea n-o desprețuiesc. Și această femeie a fost odată vergină. Și aceasta femeie a avut în privire ardoare, în surâs inocență. Astăzi - o față spoită, o rânjire pentru bani, un surâs care vrea să fie cochet și seducător și care pentru orcine din oamenii mai nobil organizat nu poate * insuf [la] decât dezgust... Și dacă n-ar surâde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în virtutea valorii sale psihice pentru mase, nu sub aspectul conținutului lui, care îi este indiferent. Să îl ascultăm pe Le Bon: Nu sîntem religioși doar cînd ne închinăm unei divinități, ci și atunci cînd ne punem toate resursele spiritului, toată ardoarea fanatismului în slujba unei cauze sau a unei ființe devenite țel și ghid al simțămintelor unei mulțimi"188. Orice acțiune de anvergură depinde de aceasta. Orice conducător de prestigiu posedă arta de a se sluji de astfel de instrumente, cei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]