4,072 matches
-
i-au rămas, nu împovărătoare, dar menținătoare în cadența marilor circuri de tradiție românească și mondială, pe care istoria le așează într-un grup statuar, monumental, al epocilor corespunzătoare. Circul Americano Vargas este cel mai mare circ românesc, e casa argintie care călătorește în fiecare an prin țară și încarcă nopțile copiilor cu somnul cel mai frumos și binecuvântat de care au parte ei, ca prinții și prințesele visând în regate neștiutoare de neliniște! Bun venit în fiecare an, Circului Americano
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
sensibil, se uită la el ca la un dăunător al cartofului și dădu un ordin scurt. O fată superbă, într-un halat mai mult mimat, dar care avea dragoni de aur brodați pe mătasea roșie, îi aduse, pe un platou argintiu, un pahar cu o băutură care aromea ispititor și misterios ca însuși orientul despre care citim în cărți stupide. Adormi aproape instantaneu, iar doi bărbați cu ochi oblici îl scoaseră pe ușa din spate și îl așezară cu grijă lângă
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
neaua noaptea, păru-i de aur,/ Lin împletind în crinii mânilor,/ Ivind prin haina albă membri-angelici,/ Abia călcând podul cel lung cu-a ei / Picioare de omăt zâna Mirandoniz./ Ea ajunge în grădina ei de codri/ Și rătăcește,-o umbră argintie/ Și luminoasă-n umbra lor cea neagră;/ Ici se pleacă spre a culege o floare,/ Spre- a arunca în fluviul bătrân/ Colo aleargă dup-un flutur,/ Îl prinde-i sărută ochii și-i dă drumul;/ Apoi ea prinde-o pasăre
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
pistă, sub soarele fierbinte al Texasului de vest, pe data de 26 Octombrie 1968, ascultându-l pe comandantul Bazei Aeriene adresând obișnuitele cuvinte frumoase pentru familiile prezente acolo. Apoi, unul câte unul, eram chemați pe podium pentru a primi “aripile argintii” de pilot al Forțelor Aeriene și o diplomă semnată de Colonelul W. C. Mc Glothlin, Jr, pentru a certifica faptul că, din acel moment, făceam parte din Personalului Aeronautic al Forțelor Aeriene Americane și primeam Codul Specializării în Forțele Aeriene - 1111
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
pustiu, neliniștită-am căutat pe Internet, să aflu despre ei ce nu puteam să știu... De unde vin și cum își schimbă haina ori cum se leagănă înspre Pământul viu, cum își păstrează formele și taina ascunsă în covor pufos și argintiu... Am vrut să știu dacă-au uitat de mine, de ce nu-mi mângâie obrajii-mbujorați, dansând și etalându-și forme fine, de ce nu mai revin, că-s magici și-adorați? 2 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: În iarna asta fulgii nu
ÎN IARNA ASTA FULGII NU M-AU VIZITAT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347490_a_348819]
-
ocazie, fetele mari cereau preotului câte o crenguță de busuioc pe care și-o puneau noaptea sub pernă încredințate fiind că își vor visa ursitul. În noaptea de 5 spre 6 ianuarie, fetele înfășurau un fir de busuioc în beteală argintie, și-l agățau într-un măr. Dacă a doua zi, busuiocul din pom, era împodobit cu chiciură, însemna că ursitul va fi bogat, dacă nu, va fi fost sărac. Se zice că, în această zi, odată cu sfințirea apei (Aghiasma mare
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348793_a_350122]
-
Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion.I.Părăianu TE-AM PRINS ... Te-am prins ca pe un fluture în mână Și te-am pus într-un clopot de crin, Al cărui clinchet mai argintiu răsună Ca trilul ciocârliei sub înaltul senin . Te-am urmărit numai cu ochii flămânzi În jocul tău atât de larg Și așteptam o aripă să-ntinzi Ca mângâiere-a unui suflet cald . Doream un ritual ca-n zborul nupțial . Metamorfoza
TE-AM PRINS..., POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348802_a_350131]
-
încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
apa în pahar și chipul ei zâmbind cheamă amurgul Albăstrui orașul În bibliotecă literele cad Pe covor Fibule de onix scoțând clinchete roșii În fundul lumii Chipul lui Mihai Eminescu Răspândește în jurul lui o lumină verzui-putredă. Mâna Veronicăi Micle (oh Turla argintie a conceptului Se vede De departe Gândul s-ar putea așeza pe ea ca o albină) Coboară singură pe poteca Ce duce la Mare Înserarea se strecoară Ca o pisică Prin apeductele de sticlă Amărui Ale câmpiei Ca tăișul infinitesimal
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
se aprind amintiri străine, În care mai suspină Copilul de-altădată: Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte. S-a-ntins misterul beznei pe fereastră, Adus de vântul argintiu și ceață Și cască hibernal o floare-n glastră, Iar Luna gulerată o răsfață. Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte Ești ninsă stea rămasă în rondel Născută
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
de o floare (tufă de trandafir, mușcată etc.) semnificația fiind că, persoana ce l-a purtat să fie frumoasă asemenea florii de care l-a legat. În grădinile noastre, primele flori care ne răsfață privirea sunt ghioceii. Cu mantia lor argintie risipesc din pocalul petalelor: voioșie, optimism, victorie. Da, victorie înaintea gerului aprig al iernii pe care reușesc să-l învingă de fiecare dată, în luptă dreaptă, desigur. De la această micuță floare, noi, oamenii, avem de învățat multe lucruri. Învățăm că
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
ce parcă se prăbușesc în urmă. Cei doi câini lup de munte ai lui, singurii care ne-au însoțit, sunt liniștiți, nu latră. Nu sar a joacă în sus. Parcă ne păzesc de ceva numai de ei știut. ☼ O lumină argintie mă învăluie, mă dezvăluie înspre un spațiu care mă cheamă. Un tremur de așteptare ... o tăcere în care alunec. Zâmbetul misterios se revarsă din ce în ce mai cuprinzător, de peste tot. Este în toate acum, este Esența pe care nu o voi uita niciodată
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
aruncând fulgere albastre spre această lume lasă-mă să mă rătăcesc pe poteci călcând pe covorul de frunze al acestei solare toamnă ca într-un palat de cristal și să lustruiesc luciul lunii pe care alunecă noaptea șerpii și șopârlele argintii printre stolurile de nori bătând aripi de vis spre plopii care cântă rondelul frunzelor călătoare seară barbară cu miros de verbină ce ucizi ultimul trandafir care se zbate sub brume de acum timpul va curge răstignit pe calea lactee și
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]
-
fecioară Prin mii de zori încununat se-așterne; E cerul nost’ Iisuse-o Primăvară Iar albul meu, cea mai de preț comoară, Și-i nunta mea îmbrățișări eterne. Ne-am cununat în lacrimi și-n Iubire, Purtând pe frunți podoaba argintie Coroană de Mireasă și de Mire. Ne-am cununat cu Tine-n nemurire Oficiind eternă Liturghie... [1] Suportul practicii isihaste, al rugăciunii neîncetate, prin care mintea pogorâtă în inimă, reușește să biruiască legile subconștientului. Referință Bibliografică: Sunamita / Cătălin Varga : Confluențe
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului Steluțe triste Elena Buldum Steluțe cu parfum de sânzâiene Îmi oglindesc tristețea în dureri, Dansez cu aripi de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână albă călătoare În cercul alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un
STELUŢE TRISTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346991_a_348320]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂSĂRILE ARGINTII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului valurile pare-mi-se cercul de speranțe curmă după care vin în urmă goale, nopțile de vise și mă uit, nimic în jur decât numai
PĂSĂRILE ARGINTII de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347015_a_348344]
-
după care vin în urmă goale, nopțile de vise și mă uit, nimic în jur decât numai file arse neputința unei farse și o teamă de sperjur cine ești, de unde vii furtul lumii de iluzii vremea când părăsesc duzii păsările argintii Referință Bibliografică: păsările argintii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PĂSĂRILE ARGINTII de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347015_a_348344]
-
urmă goale, nopțile de vise și mă uit, nimic în jur decât numai file arse neputința unei farse și o teamă de sperjur cine ești, de unde vii furtul lumii de iluzii vremea când părăsesc duzii păsările argintii Referință Bibliografică: păsările argintii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PĂSĂRILE ARGINTII de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347015_a_348344]
-
cununi de nuferi pe care le depuneau la picioarele zeiței din marmură albă. Mai făceau asta și în amintirea Soniei, fata cu părul bălai. În seara aceea m-am culcat devreme, pentru că mă simțeam foarte obosită. Pe la miezul nopții, razele argintii ale lunii pline s-au furișat în camera mea intrând pe fereastra larg deschisă. M-am trezit brusc. În clipa aceea, dinspre mare se auzea un cânt suav. Am ieșit din casă urmând ca hipnotizată sursa melodiei ce venea dinspre
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu mai joc, Am terminat de scris comedia, Fără zgomot Liniștea se adună peste nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
dea drumul iernii. Camera mare dintr-o casă prin ferestrele larg deschise, adună sclipiri și pete de cer în alb de nori, prin ochii unei vesele fete. Un tren printr-o vale întunecoasă, trage greu un șir de căsuțe albastre argintiu. Cu fruntea sprijinită de geam, un băiețel strigă arătând cu degețelul: - Uite, mamă, încă ce multă zăpadă este! Uite și copacii! Totul se trezește din întuneric, din umbră, semiumbră, din frig și rece și cu toții strigâ în cor: - Vrem să
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
urmă. Nu știu cât a costat tichetul de călătorie, nu eu răspundeam de “agoniseala” buzunarului, din ce în ce mai crâmpocit, însă am înțeles că te costă 5 dolari cu reducere, dacă iei un abonament pentru toată ziua. Această siluetă neagră și sticloasă, cu pedigri și argintiu, o “lipitoare” impermeabilă care șerpuiește silențios “călare pe un drug de fier” are drept cap de linie “MGM Grand Station”, trece și culege călătorii din “Bally's/Paris Las Vegas Station, mai preia pe cei din “Flamingo/Caesars Palace Station
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
pierdea, au fost atât de puternice, încât se pare că au depășit anumite limite. Spre tavanul camerei unde se aflau ei, s-a înălțat un ghem luminos, iar pe fața și pe mâinile femeii a căzut un fel de pulbere argintie, cum ar fi beteala tăiată foarte mărunt. Era consternată, nu știa ce să creadă, tulburată de ceea ce vedea, un timp nu a putut schița nici un gest. Apoi a chemat pe cineva din vecini, să vadă ce se întâmplase cu ei
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
mie, auzeam răcnetele lui iar în pauze oftatul mamei. Nu era corpolent că bărbat aș zice chiar slab de statura mijlocie, era totuși un om ager, iute în mișcări. Dar ceea ce impresiona era fața lui, părul castaniu cu câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică, cred că alcoolul era de vină, obrajii palizi cu gura mereu deschisă țipând. Expresia fetei lui în acele momente avea ceva grotesc, aveai impresia că o hidoșenie morală se
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Port cu mine; Au năpădit Mi-au prădat avutul hoții; Au intrat în sanctuar; De comun acord cu toții, N-au lăsat un rând măcar. Toate visurile mele, Deziluzii amărui - Licăr argintiu de stele Și aromă de gutui. Dar s-au înșelat cu toții: Căci speranțe, gânduri line Nu le pot fura nici hoții: Permanent le port la ,mine. Au năpădit Mi-au năpădit grădina spinii Într-un moment de relaxare. Chiorâș se
PORT CU MINE; AU NĂPĂDIT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345080_a_346409]