2,138 matches
-
transcendentală"*. Tabloul antinomiilor audiovizualului seamănă cu cel al rațiunii pure. Fiecare teză are antiteza ei și niciuna nu poate s-o refuteze pe cealaltă, astfel că iconofobul și iconodulul sunt condamnați să trăiască împreună, uneori chiar în același individ. Alăturarea argumentațiilor, care va ajuta la spulberarea câtorva iluzii, confirmă că, pe fond, problema imaginii nu a avansat în mod notabil din secolul al VIII-lea. Luther se temea ca proliferarea tipăriturilor, de care a profitat totuși atât de mult, să nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel, palid și ridat, al aceleiași persoane cu care, vecini fiind, mă întâlnesc zilnic pe stradă). Omniprezența imaginii apare ca un factor de deregularizare a mecanismelor de delegare democratică. Nu numai fiindcă valorizează mai degrabă contactul decât conținutul și sacrifică argumentația articulată "frazei scurte" (garanție a "preluării" în presa de mâine). Scurtcircuitând medierile spațiului juridico-instituțional, ea devitalizează corpurile regulatoare ale republicii parlament, justiție, școală, presă scrisă. Departe de a prelungi parlamentul, studioul de televiziune ajunge să-i ia locul, iar acest
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scrisoare din 1921 către Jean-Louis Vaudoyer (n. trad.). 15 Clément Rosset, L'Objet pictural. Notes sur Pierre Soulages, Musée Saint-Pierre, Lyon, 1987. 16 Raoul Ergmann, "Le Miroir en miettes", Diogène, nr. 68, 1969. 17 Trimit pe acest subiect la impecabila argumentație a lui Pierre Lévy din L'Idéographie dynamique. Vers une imagination artificielle, La Découverte, Paris, 1991. 18 Georges Charbonnier, Entretiens avec Claude Lévy-Strauss, Les Lettres nouvelles, Paris, 1959, p. 66. 19 Claude Lévi-Strauss, Anthropologie structurale, Plon, Paris, p. 287 [Antropologia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
până la a deveni utopie deci până a avea efecte asupra comportamentului de grup și a se opune, astfel, ideologiei ordinii prezente doar o "dorință fantastică". În Ideologie und Utopie, Mannheim nu vrea să sublinieze importanța individului și, pentru a menține argumentația pe aliniamentul ideii că gândirea este determinată social, susține că, "chiar și atunci când un individ aparent izolat dă formă utopiei grupului său, la o analiză atentă aceasta poate fi în mod corect atribuită grupului la al cărui impuls colectiv individul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nivel global arată însă că, în vreme ce unele state sunt activ integrate în procesul de globalizare, altele nu fac decât să recepteze pasiv mesajele globalizante pe care actorii prin-cipali le emit pe scena internațională. Odată ce am ajuns în această etapă a argumentației, putem observa că modalitatea pe care o urmăm în analiza normativă a unui fenomen procesual precum globalizarea depinde de pre-comprehensiunea pe care o avem asupra conceptului ca atare. Relația dintre explicație și înțelegere este așa cum arăta von Wright întotdeauna biunivocă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
putin o dată pe parcursul corpusului tomist, un termen de felul prae apprehensio, prae-apprehenditur. Dar acest lucru nu se întâmplă. De altfel, nu am reușit să identific nici un alt cuvânt care să îndeplinească funcția lui prae-intelligitur la nivelul cunoașterii senzoriale. Voi rezumă argumentația lui Pasnau în favoarea doctrinei act-obiect, pentru a face lucrurile mai clare: 1. există pasaje din scrierile de tinerețe ale lui Toma care afirma doctrina act obiect; 2. în opera de maturitate Toma din Aquino nu respinge în mod explicit ceea ce
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cognitive; 4. la nivelul intelectiv există un cuvant folosit pentru a reda funcția de cunoaștere imediată a speciilor inteligibile, anume praeintelligo. Pentru mai multă rigurozitate, cred ca este necesară o ana liza mai detaliată a validității acestor patru elemente ale argumentației: 1. Faptul că un autor afirmă în tinerețe o doctrină nu constituie o dovadă suficientă a faptului că o împărtășește și mai tarziu. De obicei, în scrierile de tinerețe, opiniile autorilor nu sunt clar închegate și sedimentate. Pe de altă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
demonstrația propusă de Robert Pasnau, o deplasare a abordării sale de la speciile sensibile la speciile inteligibile, așa cum remarcam și mai devreme. Mai exact, interpretarea debutează cu analiza speciilor sensi bile, dar, în momentul în care descoperă epuizarea resurselor care susțin argumentația la nivelul senzorial, trece la analiza rolului speciilor inteligibile, ca și cum nu ar exista nici un fel de diferențe între nivelul senzorial și cel intelectiv, respectiv între speciile sensibile și cele inteligibile. Faptul că primele entități intermediare sunt cunoscute de puteri cognitive
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pe când conceptele a la sfârșit. Ideea este că aceste două entități intermediare sunt privite ca fiind, în fapt, una și aceeași entitate, care se află în diferite stadii de dezvoltare, în diferite etape ale cunoașterii intelective. Interpreții realiști își bazează argumentația împotriva reprezentationalismului sau a unei forme naive a realismului, de felul realismului (I.A.1), chiar plecând de la identitatea dintre speciile inteligibile și concept. Eleonore Stump, în cartea pe care o dedică lui Toma din Aquino, tratează conceptul ca fiind
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îi numeau grecii), Sesostris III, Hatshepsut, Tuthmosis III, Seti I, Ptolemeu I, II și III; secundo, este riscant să comparăm epocile între ele, deși istoriografia comparată și sintezele vaste de civilizație tocmai asta fac. Nu știm cît de corectă este argumentația noastră, dar observația este riguros exactă. În esență, nu este imposibil să încercăm să vedem în ce măsură aserțiunea istoricului și filologului german Ulrich von Wilamowitz Möllendorff (1840-1905) Nur der gewaltige Mann (în speță, mutatis mutandis, die gewaltige Frau) die Geschichte macht
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
profiturilor agenților economici și implicit la o contribuție sporită a acestora, prin majorarea cuantumului bazei impozabile, față de bugetul statului. Obiectivele manualului , În această etapă, vizează: 1. un complex de instrumente de studiere a noțiunii de investiții străine (abordări și concepte, argumentația teoriilor explicative ale investițiilor străine, delimitări conceptual metodologice a corporațiilor transnaționale); 2. o informație actualizată despre activitatea corporațiilor transnaționale (motivații și strategii de expansiune, efectele STN și ISD Într-o logică de dezvoltare a competitivității economiilor); 3. identificarea riscurilor asociate
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
un șir de factori ținînd de avantajul comparativ național și de avantajul absolut al firmei, precum și de costurile de tranzacție ce țin de licențiere sau export. Ideile de bază pe care le susține teoria și care dau linia sa de argumentație sunt: Corporația transnațională este instituția care internalizează schimbul internațional de factori și bunuri prin intermediul investițiilor străine directe, ca răspuns la costurile de tranzacție mai ridicate ce țin de recurgerea la licențiere sau export (costuri implicate de stabilirea corectă a prețului
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
cînd nu voi analiza cazul special al Indiei. INDIA: O DEMOCRAȚIE IMPROBABILĂ Probabil că v-ați gîndit deja la situația din India. Nu-i așa că nu îndeplinește nici una din cele cinci condiții? Dacă-i așa, nu contrazice de fapt toată argumentația mea? Nu în întregime. Faptul că India va putea să-și mențină instituțiile democratice pe o perioadă îndelungată pare, sub acest aspect, extrem de improbabil. Avînd o populație de aproximativ un miliard la sfîrșitul secolului al XX-lea, indienii se împart
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
anumit public: „Arătați-mi, spunea el, un animal care are facultatea de a forma rădăcini, care ar putea adăuga 1 la 1 ca să realizeze ideea de doi, și eu voi spune că în ce privește limbajul nu sunt de făcut obiecții la argumentația domnului Darwin și că omul a ieșit sau poate fi scos din vreun animal inferior”. Prin despicarea unității genetice și evolutive a formei și sensului limbii, Max Müller se vede pus în situația de a explica cum s-a putut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
același număr de structuri fiziologice. Cercetarea producerii sunetelor în diverse limbi se soldează însă cu identificarea sistemelor fonetice produse de baza fiziologică unică a organismului uman de oriunde, care poate fi deprins să producă orice sistem fonetic. Criticat pentru nefirescul argumentației sale privind devenirea limbii române Philippide replica cum că este greu, dacă nu chiar imposibil de identificat la vorbitorii actuali de limbă română baza fiziologică și psihologică ce a generat limba română, dar că această bază a existat la vorbitorii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ființă dublă, care trebuie să se străduiască să-i ascundă spectatorului această dedublare 41. Un abis îl desparte de personajul său. Diderot o ia ca exemplu pe D-ra Clairon, căreia i-a observat timp îndelungat jocul, pentru a-și sprijini argumentația. "Ce joc mai perfect decât cel al lui Clairon? Totuși urmăriți-o, studiați-o, și veți fi convins la cea de-a șasea reprezentație că își știe pe de rost toate amănuntele jocului ca și toate cuvintele rolului. Fără îndoială
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea către sine a ceea ce se reproșează adversarului, anateza (răsturnarea totală absolută a unui etalon curent de morală și logică), antiparastaza (argumentația contra obiecțiilor față de negativul acuzat, încheiată prin elogiul acestuia), paradiastola (amestecul de afirmații pozitive și negative despre pozitiv și negativ), diasirmul (retorica afirmației sinuoase între pozitiv și negativ în raport cu obiectul vizat), paramologia (afirmația-momeală, de introducere a unui raționament), chiasmul etc.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu estetica "absurdului", prin numeroase alte elemente, Caragiale se dovedește a fi un precursor al literaturii absurdului, contribuind, așa cum observa I. Constantinescu, "în mod esențial, și prin E. Ionesco, direct, la constituirea conceptului modern de dramă"18. Fără să reluăm argumentația destul de solidă din studiul lui I. Constantinescu cu titlul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974), redăm concluziile acestuia, față de care obiectăm în privința tendinței de absolutizare a importanței absurdului în universul estetic al lui Caragiale. Astfel, autorul studiului susține că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și umorului și pentru a pune în discuție, în cadrul fiecărei secțiuni, măsura în care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi demersului analitic siguranță și pentru a evita deriva sau aproximarea. Altfel spus, micile capitole introductive au avut menirea să traseze liniile directoare de urmărit în interiorul imaginarului caragialian, ale cărui constante, astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discursuri contemporane fac apel la mit, la necesitatea unui nou mit sau a unei noi conștiințe mitice ori chiar la reactivarea unor mituri străvechi. Aceste discursuri nu folosesc întotdeauna termenul de "mit" și nici nu construiesc de fiecare dată o argumentație explicită și precisă în favoarea funcției mitice. Dar există în "spiritul vremii" o cerere și o așteptare surdă a ceva asemenea unei reprezentări, figurări și chiar încarnări ale ființei sau ale destinului comunității (acest nume însuși pare să trezească deja o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
permanențe, pe continuități și scheme largi, iar pe de cealaltă parte, celor istorice, care insistă asupra importanței contextului, a detaliului, pentru care relevante sunt procesele și transformările. Miza întregului demers a constituit-o trasarea fundalului pe care să se deruleze argumentația ipotezei că banda desenată, ca fenomen al culturii de masă, întreține cu mitul relații privilegiate, într-o simbioză culturală eficientă și fascinantă. Lucrarea are în substrat teoria lui Arthur Asa Berger, conform căreia cultura se comportă ca o ceapă, cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Înzestrat cu o inteligență pătrunzătoare, nu mai puțin ascuțită decât a lui Fima. Aveau În comun tendința de-a trece cu ușurință, aproape pe nesimțite, de la ridicol la empatie tragică și Înapoi. Și de-a distruge din două propoziții o argumentație pe care o construiseră În cel puțin un sfert de oră. În serile de vineri pe care le petrecea la Uri și Nina, Fima era În cea mai bună formă. Când avea inspirație, putea captiva și distra tot grupul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iubirea dnei Peverel, dar, constatând că Frank Humber aflase de intențiile sale de la Devenish, se răzgândea iar, hotărând să se facă totuși preot, În ciuda faptului că prietenul Îl Îndemna, mărinimos, să nu o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă În care nu mai credeau. Murmure joase de comentarii ireverențioase și accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]