1,433 matches
-
un carnaval nesfârșit nu al ficțiunii artistice, ci al ficționării conceptelor. Omul devine captiv al simbolului, fiindu-i indiferent că viața se scurge în gândirea despre viață, că sufletul alveolează nu starea, ci interpretarea. Iată-mă pe mine captivul situației arhetipale descrise de Sadoveanu. Elemente comune: călătoria pe un drum preponderent montan, cu scopuri economico-financiare, infracțiunea privind ordinea firească a lucrurilor, prăpastia ca regat al morții, identitatea de structură sufletească dintre mine și Nechifor Lipan, prezența personajului feminin, restabilirea ordinii firești
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de a defini lucrurile. Don Quijote prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde și el se află și în consecință e nebun. E însă și realist, zdravăn la minte, deoarece castelul tot castel a rămas în lumea esențială, arhetipală, adevărat (adevărată, nu reală), printre modele, acoperindu-se doar cu vălul magiei și putând în orice clipă fi restabilit, restaurat, repus, reintegrat în starea sa inițială printr-un act de revenire la adevăr și de repudiere a lumii acesteia, greșite
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nuvelei lui Brătescu-Voinești, Călătorului îi șade bine cu drumul. Ce se naște din acest demers? Încă un prilej pentru Steinhardt de a evidenția și idealiza, totodată, "sufletul românesc". Subliniind "izul caragialesc" al nuvelei eseistul consideră că aici "apare numai fondul arhetipal al sufletului românesc așa cum este: voios, ahtiat de prietenie, doritor să vadă mulțumirea altuia, incapabil de a se bucura de unul singur...Straturile mai adânci ale nuvelei lui Brătescu-Voinești ne dezvăluie străfundurile unui loc de o mare limpezime, ca și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
numeroase tradiții, Creatorul este imaginat în formă de pasăre. Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului textului biblic, (într-adevăr, oceanul primordial se numește în ebraică tehorn, termen solidar etimologic cu babilonianul tiămat.) Creația propriu-zisă, adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adică Șinele propriu 60, care îi preexista ("Eram vrednică de iubit"), dar care este în același timp rezultatul activității sale religioase pe pământ ("tu m-ai făcut și mai vrednică de dragoste."); 2) dăenă se înfățișează într-o formă feminină arhetipală, continuând să-și păstreze o aparență concretă; 3) e vorba, desigur, de o concepție indo-iraniana, întrucât ea se regăsește în Kăușitakl-Upanisad, I, 3-6: sufletul celui care se angajează pe "drumul zeilor" (devayăna) este primit, printre alte zeități, de Mânași ("înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant decât orice realitate. Eumene, numele folosit pentru eufonie, cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești, care ies din tiparele "poeziei cuminți". Într-un astfel de context, afirmarea libertății capătă aspectul nebuniei (""Nebunilor" - un răcnet aruncat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
préparées! Prenez garde à l'amour!... Îl ne pardonne pas, et fait commettre à tout le monde des bêtises irréparables. (...) Retour du printemps. Citoyens français, prenez garde à l'amour" [Maupassant, La parure et autres contes parisiens, p.221]. Scenele arhetipale ale pasiunii nu sunt doar simple artificii sau stereotipuri, ele marchează întreaga istorie a românului, mai ales a celui de dragoste. Fazele relației tradiționale includ: întâlnirea, cucerirea romantică, intrigă palpitanta, explicarea și despărțirea banală 303. Dragostea, în jumătatea a doua
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Asemenea lui Osiris și Zamolxe este un erou civilizator, îi învăța pe geți astronomia și medicina, întreprinde o amplă acțiune de purificare morală și „până a ajunge zeu, trebuie să fi fost venerat multă vreme ca învățător și ca model arhetipal” . Spre deosebire de mitul și ritul agrar al lui Osiris, izvorât din observația practică a nașterii și a dispariției vegetației, răspândit la greci și romani și existent sub diferite forme la toate popoarele agrare, mitul lui Zamolxis este mult mai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
învoielile și ura dintre zeii grecilor), cumulând atribute multiple „socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag și medic al sufletului la Platon, rege filosof la Iordanes, apoi zeu celest la Vasile Pârvan și Mircea Eliade, uneori chiar șaman arhetipal” și de ce a impresionat atât de mult lumea antică și cea modernă. În Zamolxis trebuie să vedem capacitatea geto-dacilor de a proiecta toate atributele și însușirile lor etice, estetice, științifice și religioase într-o divinitate ridicată dintre dânșii care le
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dacic de înmormântare . Așa, după cum se poate vedea, moșul nu este pur și simplu omul bătrân căruia îi datorăm respect, ci o întreagă instituție - oameni buni și bătrâni - , care a asigurat perpetuarea în timp a societății românești. În rândul cuvintelor arhetipale să mai amintim pe lângă vatră, țarină, că tun, bordei și pe argea, argele, care reflectă ideea de construcție, de dăinuire, termen trecut în hidronimie sub numele de Argeș, Argel, Argeluța, de pe văile cărora s-a procurat suprastructura din lemn a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
consacra poezii de virtuozitate formală. A promovat expresia impersonală, a obiectivat natura, pornind de la receptarea senzorială a elementelor ei; a cultivat În poezie formele fixe: sonetul, rondelul, glossa, gazelul etc.), a făcut apel la tipare prozodice alambicate; a elogiat civilizațiile arhetipale, mitologiile, religiile; geografia lirică a devenit planetară; a surprins spațiile exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere Înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc). Parnasianismul a reprezentat o grupare de poeți
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prozodice fixe cultivate, punând inspirația În tipare spre a intra În circuit ca produs Înnobilat, să pară a fi de proveniență exterioară, din afara eu-lui. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhetipale din toate ariile planetei, Îndeosebi (după cum arată și denumirea mișcării, de la muntele Parnas) din Hellada. În spiritul parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe cu sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, Îmbietoare, de culoarea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dispărut și el În condiții misterioase, căutat, apoi găsit și readus la viață de către soția sa Isis. Sadoveanu Începe romanul având ca motto două versuri din balada Miorița: „Stapâne, stăpâne / mai chemă ș-un câne”, pentru a adăuga la conținutul arhetipal și motivul animalului credincios. Parabola din expozițiune reprezintă un fel de prolog, menit să așeze În dimensiunea ei reală viziunea mitologică a lumii dar, În același timp, autorul nu uită să arate că ne aflăm Într-un univers marcat de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ei în lume, în raport cu sine și cu alte valori ale literaturii și culturii europene și universale. Cartea sa umple un gol adânc resimțit în literatura noastră de specialitate și că țara Kalevalei, operă etalon a literaturii finlandeze, scriere emblematică și arhetipală, producătoare de mituri și simboluri revelatoare, pe scheletul căreia s-a născut și a crescut întreg imaginarul literar și mitologic finez, și-a dobândit valențele așteptate. Tezaur de preț al literaturii arhaice a lumii, Kalevala a fost, cum bine a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
reprezenta o contribuție la cunoașterea magiei și mitologiei populare românești în Italia, una dintre patriile mitologiei clasice europene“, a declarat Andrei Oișteanu. „Pornind de la un număr mare de motive mitice diferite, am încercat să delimitez coordonatele unui model de gândire arhetipală, pe care l-am numit convențional «Ordine și Haos». Pentru mentalitatea mitică, Haosul nu dispare odată cu actul cosmogenezei. Tot așa cum toate elementele Cosmosului preexistă, în stare virtuală și latentă, în materia Haosului precosmogonic, acesta din urmă supraviețuiește în chiar structura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
George" în mai multe chei. Sunt locuri în care el descrie partea militară și partea burgheză a orașului său fără nume, mi se pare limpede că aceste două laturi se regăseau în Bacăul real. Pentru el, suntem de acord, târgul „arhetipal” a fost ceva foarte fluid. Dar sunt și locuri unde nu poate să fie vorba de Bacău. Astfel, el are o poezie care se cheamă Plouă, în care descrie târgul mizerabil, cu glod și coceni, în care plouă peste crâșma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
că "socotim spiritul ca o zonă mai largă decât conștiința"37, filosofia personalistă a reflexivității trebuie să vizeze, alături de teritoriul abordabil al unor determinări conceptuale supraordonate, și regiunile învăluite de mister ale unei lungi tradiții de sedimentare spirituală de tip arhetipal. Într-adevăr, și într-o direcție și în alta conștiința este adesea excedată de dificultatea sarcinii, însă, adevărata măreție a curajului auto-constructiv și inovator nu se dezvăluie decât în urma unor asemenea probe de foc (în care se testează capacitatea inteligenței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
din interior spre în afară, oglinda preia din realitate cerința explicită (adică întreaga configurație situațională) și o aduce în fața forului reflexiv pentru testul adecvării. Acesta din urmă devine țintă principală a efortului conștiinței de sine și opune în vederea unei "confruntări" arhetipale două orizonturi de potențialitate, două unități ale aspirației către o soluție unică (punct comun al întâlnirii subiectului cu realitatea). De aceea, prin contrast, dacă oglinda vizează explicitul în ecuația existențială, daimonul își atinge măsura excelenței (și prin aceasta accesează o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
par perisabile și uneori zadarnic-orgolioase, structura mea interioară îndreptându-se spre altceva: modelele etice. Așa s-a născut empatia mea pentru Alexandr Soljenițân și pentru Paul Goma, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. Respectul meu pentru Monica Lovinescu, vocea arhetipală de la „Europa Liberă”. Admirația mea pentru luptătorii anticomuniști din munți și pentru figura câtorva foști deținuți și foste deținute politice (Ion Ioanid, de pildă). Astfel de modele etice au primit cu timpul coloratura unor cruciați ai vremurilor noastre: cruciați pământești
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ignoranță durdulie. Nimic nu-i mai rău pe lumea aceasta decât prostul fudul, spunea Caragiale. Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment din postcomunismul românesc (nici vorbă de așa ceva), dar ea sare în ochi prin faptul că este perechea arhetipală a prostului fudul, adică proasta fudulă. Văcoșenia sa nu este una fizică (întrucât vaca blondă poate fi suplă și nu neapărat obeză), ci una iremediabil spirituală - mai exact, intelectuală. Post-scriptum Sper că s-a înțeles că nu am nimic împotriva
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sexualității masculine. Dar este, până la urmă, o alegere coerentă chiar în interiorul universului masculin. Doxa atribuie bărbatului un libido deschis, întrucâtva spontan, iar femeii o relație problematică cu propria ei sexualitate, pe care se presupune că o descoperă. Regăsim aici figura arhetipală a mijlocitorului care este Făt-Frumos, al cărui sărut o trezește pe frumoasa adormită la sexualitate. Psihanaliștii, folosind un limbaj foarte diferit, teoretizează această necesitate de devenire a femeii. În atare condiții, se înțelege cu ușurință de ce bărbatul, despre care se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Univers, 2003, vol. I, p. 278). Cea mai fertilă relație a omului cu pământul era cea a unității cosmice. O expresie a ei era și celebra hierogamie Cer/Pământ. Cerul tată se unea cu pământul mamă, gest devenit mai apoi arhetipal pentru orice creație umană. Religia noastră a preluat ideea sub forma "creștinismului cosmic". Sacrul își făcea simțită prezența peste tot în lume, inclusiv sub chipul hierofaniilor telurice. Pământul era unitatea, temeiul la toate. Chiar și oamenii erau creațiile lui, iar
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de Terni, martirizat în anul de grație 273. Un alt Valentin, simplu preot roman, a fost bătut și decapitat în 270. Al treilea a fost apostat în Rhetia și cinstit în Tirol. Din amestecul hagiografiilor, istoria a selectat o versiune arhetipală pentru ziua îndrăgostiților de pretutindeni. Este vorba de cea în care un anume Valentin, martir roman din secolul III, căsătorește soldații împotriva voinței împăratului lor. Este întemnițat, iar aici vindecă fiica oarbă a temnicerului. În ziua execuției 14 februarie trimite
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ne surprinde cu un șoc al crizei mondiale. Premierul Emil Boc ne invită repetat la un soi de asceză națională, perfect desacralizată, semnificativ sintetizată prin îndemnul prezidențial de "a strânge cureua". Astfel, "pușca și cureaua lată" ar putea fi semnele arhetipale ale unei îmbuibări fudule de care terapeutic ar trebui să ne distanțam urgent. Astăzi, pentru anumite medii creștine din România, asemenea interdicții se pot rezuma doar la asumarea unor probe spirituale. Săptămâna Neagră este un tip al ascezei și reafirmării
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]