1,870 matches
-
de curiozitatea noastră, din contră, am ocazia să verific o calitate a americanilor. În Franța, un funcționar oarecare se poate uita la tine de sus pentru simplul motiv că nu vorbești la fel de bine ca el franțuzește. Americanul n-are această aroganță. Oricât ai stâlci limba engleză, nu te privește agasat. Se străduiește să priceapă ce vrei. Faptul că ești străin n-are, pentru el, nici o importanță. Ne reluăm "excursia" pe străzile în pantă, dar curând, regretăm că n-am luat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar el a rămas neclintit în fața lor, înălțându-se tot mai semeț. Ceilalți brazi au vârste și înălțimi diferite; cel mai mic dintre ei este un brăduț care nu are nici jumătate de metru și pare sufocat de statura și aroganța fraților săi mai mari, care discută peste capul lui, ca și cum el nici n-ar exista. Dar, despre ce pot vorbi oare niște brazi? Să-i ascultăm și noi, dragi copii! Unul dintre ei, zvelt, mândru, având niște ramuri bogate și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
are să-i meargă bine nici lui Lică. Ada se uita pieziș la tânărul domn ce fuma comod havana cu riscul să dea foc la câteva milioane instalație și înnoia haine de modă înainte de a-și fi îndeplinit datoriile amoroase. Cu aroganța ei cea mai de soi -dete cu un deget jos țigara ținută de Lică încă slab în colțul gurii. Se făcu că nu aude vorba pe care Lică o mestecase pe buze fără înconjur. O vorbă pe șleau, pe care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ne-a luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
să ținem pumnii strânși și să sperăm că totul se va termina cu bine“? Ea îi mângâie încheieturile degetelor cu dosul degetului mare, ca și cum ar fi făcut asta dintotdeauna. —Cu ce-l ajută pe el toată neurologia din lume? Curată aroganță, zău așa. Un fel de șarlatanie. Ce-oi fi căutând eu aici, la urma urmei? Ea menținu constantă presiunea asupra degetelor lui și nu spuse nimic. Coloana i se arcuia, aplecându-se. Ceva din ea îi împărtășea dezamăgirea, absorbind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță studiată, seacă, falsă și Închipuită, adoptată ca pe ceva la modă. Erau de un realism literar uimitor, de parcă ieșiseră dintre paginile unei cărți, de parcă erau Într-adevăr o generație nouă și pustiită, pe care oamenii n-o mai văzuseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de subînțeles privind lucruri știute numai de ei, purtînd Însemnele limbajului grosolan-simplu atît de apreciat de astfel de oameni: „grozav“, „colosal“, „excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe un măgar la fel de robust și pașnic. În contrastul dintre imaginea rotofeie a lui Sancho și a măgarului său, și aceea strâmbă și agilă a lui Don Quijote și a calului său slab, este reprezentat dualismul dintre fantezie și realitate, dintre aroganță și bunul simț și, în sfârșit, dintre nebunie și înțelepciune. În această operă, măgarul domestic își găsește cea mai mare glorificare. 5. Preotul și „puntea măgarului”. În Scolastică, prin expresia „puntea măgarului” era numită orice figură care, în a-jutorul celor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nu ar fi așa. Cum ar putea să impună cu violență ceea ce vestește, propunerile pe care le face? Doar calea blândeții este calea pastorală. Creștinismul este gratuitate, propunere, invitație, in-terogare. Acest lucru îi cere preotului să abandoneze, întâi de toate, aroganța culturală care este în contradicție izbitoare cu blândețea evanghelică. În pastorală, nu poate avea pondere ni-mic: nici frumusețea, nici forța, nici banul, nici puterea, nici inteligența, nici cultura, nici șiretenia, nici amenințarea, nici șantajul. Nimic din toate acestea sau
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
își arăta amărăciunea de a nu crede. Este vorba despre Norberto Bobbio, care scrie astfel despre această virtute a măgarului și a omului, pe care creștinii o numesc a treia fericire (cfr. Mt 5): „Întâi de toate, blândețea este contrariul aroganței, înțeleasă ca opinie exagerată despre propriile merite, care justifică jignirea. Cel blând nu are o părere prea grozavă despre sine, nu pentru că îi lipsește prețuirea de sine, ci pentru că este înclinat să creadă mai mult în mizeria decât în măreția
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nu pentru că îi lipsește prețuirea de sine, ci pentru că este înclinat să creadă mai mult în mizeria decât în măreția omului, iar el este un om ca toți ceilalți. Cu atât mai mult blândețea este contrară încăpățânării obraznice, care este aroganță manifestată. Cu atât mai mult blândețea este contrară prepotenței. Spun «cu atât mai mult», pentru că prepotența este ceva mai rău decât încăpățânarea. Prepotența este abuzul de putere nu numai manifestată, dar exercitată în mod concret”. 2. La fel ca măgarul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe desenul omului blând descris cu puțin înainte, și cât este de inoportun eclesiasticul care contrazice urzeala acestui desen făcut din trei linii dulci, care șterg trei cuvinte urâte: prima linie este o considerație justă a propriilor acțiuni care răstoarnă aroganța; a doua linie este convingerea de a fi ca și ceilalți, care răstoarnă încăpățânarea; a treia linie este lipsa abuzului de putere care răstoarnă prepotența. Măgarul blând cu capul plecat nu are petele acestor trei cuvinte urâte pe spatele său
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trece. Într-o epocă arogantă, cum este epoca noastră, în care totul este prezentat ca fiind posibil și ușor, unde totul poate fi plătit și cumpărat, bătrânul ne amintește, în mod credibil, înțelepciunea umilă a limitei, care redimensionează mândria și aroganța, în-căpățânările și vanitățile. b) Dezlipirea de lucruri. Persoana în vârstă este expertă în a găsi distanța justă față de lucruri: nu se strivește de ele, nu se implică în intrigile lor cu pasiune dezordonată. Trece pe lângă evenimente, se apropie fără să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vadă mai bine sclipirea din ochii secretarului, total de acord cu el, dar fața acestuia era atît de compactă și ridată că se lăsă pe spate, simțindu-se singur. — în viața mea nu am mai auzit o asemenea manifestare de aroganță intelectuală, zise secretarul. M-ai făcut să mă simt cum nu m-am simțit de mulți ani. Stai acolo plin de tine și debitezi că negrul e alb și, bineînțeles, te aștepți să fiu de acord cu tine. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța și forța unui potențial salvator al civilizației. Undeva în ființa sa, poate în întregul său sistem nervos, se născuse orgoliul că este ceva mai mult decât un om. Și acest sentiment rămăsese. Căci este omenesc să te mândrești cu calitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu, și-l construiesc fără încetare. Nu aceasta este caracteristica principală a capitalei, ci diversitatea însăși a spațiului și populației sale face ca viața sa să fie mai variată și mai reprezentativă pentru societatea în ansamblul său. Cînd provincialii denunță aroganța și parizianismul presupuse ale parizienilor, nu acuză ei oare mai curînd această inegalitate suplimentară, cea a dinamicii care se manifestă cînd fiecare dintre particularismele regionale sau sociale sînt puse în prezență în mod simultan? Nu putem așadar judeca orașul doar
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța și forța unui potențial salvator al civilizației. Undeva în ființa sa, poate în întregul său sistem nervos, se născuse orgoliul că este ceva mai mult decât un om. Și acest sentiment rămăsese. Căci este omenesc să te mândrești cu calitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu era dovedit, din păcate, că omul nu-și schimbă de a lungul vieții forma desenului lipit de buricele degetelor, dar Costache era aproape sigur că în câțiva ani lucrul se va putea demonstra științific. Șeful lui îl contrazicea cu aroganță și-i dădea exemplu arborii tăiați cu fierăstrăul, care, tot așa, aveau o amprentă. Dacă însă compari inelele unuia tânăr cu inelele copacului bătrân, vezi că la cel bătrân distanțele sunt mai mari, se înmulțesc cu anii, și urmele accidentelor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al coroanei. Posedă o invenție care pune statul în primejdie și, care trebuie ascunsă cu desăvîrșire cunoștinței publicului. Greer are îndrăzneala să se considere un negociator de rang egal cu Guvernul și, bucurîndu-se de o temporară imunitate, se tocmește cu aroganță, pune condiții imposibile si din toate punctele de vedere se poartă ca un trădător. S-ar părea de asemenea că te-a angajat să repari nava pe care o oferă spre vînzare, aparent în scopul de a o aduce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
strigăte de oameni. Deci glasuri înăuntrul cosmonavei. Clătină clin cap, fără să-i vină să creadă. Glasurile se apropiau tot mai mult; iar apoi i se dezvălui adevărul: Erau înăuntru. Fuseseră suficiente șapte lovituri de tun. Un bărbat strigă cu aroganță de pe partea exterioară a ușii lîngă care se afla Hedrock: ― Repede, spargeți ușa! Capturați pe oricine găsit înăuntru. E ordin! opt Hedrock își începu retragerea. Îi luă multă vreme, întrucît mintea nu reușea să i se concentreze asupra unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SIMȚIT ÎN SIGURANȚĂ URMĂRINDU-ȚI PROPRIILE DUMITALE SCOPURI, INDIFERENT CARE SÎNT ACESTEA. Hedrock spuse cu fermitate: \ NU AM CONTAT PE REGULA AVERSIUNII. COLEGII MEI ȘI CU MINE (MERITA SĂ SUGEREZE DIN NOU CĂ NU E SINGUR) AM OBSERVAT CU REGRET AROGANȚA CRESCÎNDĂ A CONSILIULUI, CREDINȚA SA DIN CE ÎN CE MAI PUTERNICĂ ÎN IMPUNITATEA DE CARE SE BUCURĂ, ÎN LIPSA TOTALĂ DE RĂSPUNDERE, CARE DECI I-AR FI PERMIS SĂ-ȘI CALCE FĂRĂ PRIMEJDIE ÎN PICIOARE PROPRIA SA CONSTITUȚIE. \ CONSTITUȚIA NOASTRĂ, SPUSE CU DEMNITATE CONSILIERUL MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să alunge din țară pe asupritorii romani. Se gândeau la un mesia, care ar fi trebuit să apară cu măreție și cu mare fast. Pentru ei, cuvintele acestui Isus din Nazaret, acest predicator călător ca mulți alții, erau expresia unei aroganțe și de-a dreptul o blasfemie. A pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat Tot mai mulți israeliți de vază se scandalizau de Isus; în cele din urmă, au decis moartea lui. Dumnezeu Tatăl
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
a venit după mine. ― Te rog, întoarce-te și cere-i scuze. ― Eu? ― Da, tu. ― Nici nu mă gândesc. ― Nu uita că depinzi totuși într-un fel de ea, încercă Dinu. ― Eu nu depind de nimeni, i-am declarat cu aroganță. Eu nu depind decât de talentul meu. Dinu mai făcu o încercare: ― Nu crezi că un bărbat n-are voie totuși să se poarte ca un bădăran cu o femeie? Numai că a stricat totul vrând să întărească efectul vorbelor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde treceau armatele germane, ale celui de al Treilea Reich, au dat foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]