1,519 matches
-
mâna la inimă. — Nu pleci de-aici, mamă? întrebă Varia cu voce tare. — Nu, Varia, am să rezist până la sfârșit. Nastasia Filippovna nu putea să nu audă întrebarea și răspunsul, însă acestea păreau să-i fi amplificat veselia. Imediat îl asaltă pe general cu întrebări și, peste cinci minute, acesta, cu mina cea mai triumfală, perora în hohotele de râs ale celor prezenți. Kolea îl trase pe prinț de haină. — Măcar dumneavoastră scoateți-l de aici! Nu s-ar putea? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că am avut dreptate! Acum m-am convins cu ochii mei că bănuiala mea a fost îndreptățită, perora prințul cu înflăcărare, dorind să potolească tulburarea și neobservând că nu face decât să o amplifice. — Cum? De ce v-ați convins? fu asaltat aproape furibund din toate părțile. — Iertați-mă, dar, în primul rând, am izbutit să-mi dau foarte bine seama cine este domnul Burdovski, acum văd prea bine ce fel de om este... Este un om nevinovat, dar pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spus, am tuberculoză. S-a așezat mirat și eu i-am relatat de îndată toată istoria doctorului și i-am explicat că, având influență extraordinară asupra unchiului său, ar putea face ceva. — O să fac, o să fac neapărat, chiar mâine îl asaltez pe unchiu-meu și chiar mă bucur că mi-ai povestit toate astea atât de frumos... Dar, Terentiev, cum de ți-a venit ideea să apelezi la mine? — De unchiul dumitale depind atât de multe, și apoi, Bahmutov, noi doi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de această nouă idee, am analizat-o avid în toate meandrele ei, sub toate aspectele (n-am dormit toată noaptea) și, pe măsură ce o aprofundam, pe măsură ce-o absorbeam în mine, mă încurcam din ce în ce mai mult. O spaimă teribilă m-a asaltat în cele din urmă și nu m-a părăsit nici în zilele următoare. Uneori, gândindu-mă la această spaimă permanentă a mea, simțeam cum o nouă spaimă mă face repede să îngheț: doar judecând după această spaimă, puteam trage concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot nimicul cu un preț atât de avantajos pentru ea. Vestea aventurii ajunsese la biserică neobișnuit de repede. Când Keller se îndrepta spre altar, unde îl aștepta prințul, o sumedenie de oameni pe care nu-i cunoștea absolut deloc îl asaltară ca să-l descoase. Mulțimea vorbea tare, clătina din capete, unii chiar râdeau: nimeni nu ieșea din biserică, toți așteptau să vadă cum va reacționa mirele la aflarea veștii. Acesta păli la față, dar vestea o primi liniștit, spunând abia auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din categoria caracterelor foarte arare (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tăcu debutează târziu, dar convingător, cu o carte ce reprezintă un act artistic și un document istoric. Având În vedere faptul că, până mai ieri, spațiul liricii românești era asaltat de apariții editoriale În care poezia era trucata, lectorul ar fi Îndreptățit să considere cartea această o performanță. Oricum, ecoul se anunță persistent”. Volumul Începe cu un titlu care se referă la un personaj,,Codoșul” - pe care Alexandru Gh. Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în asta? Mulți au însă propriile mijloace de trai și se bucură de o poziție independentă. Cum e Maternus. A asimilat total ideile și standardele tradiționale romane. Ce cântă atunci ăștia? Dintr-odată, câmpul vizual i se îngustează și e asaltată de un caleidoscop de imagini alandala. Acum știe. Oamenii aceștia reprezintă pericolul. Nu se află din întâmplare aici. Au fost trimiși intenționat să-i sugereze ceva sau să afle ceva de la ea. Ridică sfidător fruntea. Nu va răspunde în nici un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Da’ tu ce ne ci... citești, ca să te cri... cri... criticăm și noi? Fața unghiulară a oratorului se destinde: — Citesc, citesc, nu-ți face griji, răspunde vesel. Înalță ostentativ vocea: — Am să omit însă în mod deliberat unele pasaje... E asaltat din toate părțile: — De ce? — Cum așa? Oratorul zâmbește. — Ca să nu deranjez sufletele prea sensibile. Admiră figurile lor mofluze și continuă: — Am decis că e mai bine să devină publice abia după moartea mea. Vipsania e cuprinsă de o poftă nebună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la anularea întregului ritual. Se spune că ori de câte ori a fost greșită rugăciunea, măruntaiele s-au dublat, fără ca victima să fi fost mișcată din loc. Să aibă oare formulele și incantațiile cu adevărat vreo influență? se întreabă în clipa următoare. Este asaltat de dubii. Problema este foarte importantă, și au pus-o și alții înaintea lui și în continuare a rămas neclarificată. Dacă răspunzi afirmativ, ar însemna că zeii chiar ascultă unele rugăciuni și sunt impresionați de anumite cuvinte. Lumina puternică îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este”, era să hotărăști unde se pune semnul de punctuație, În afara sau Înăuntrul ghilimelelor. De asta, opțiunea mea politică a fost filologia. Universitatea din Milano era, În anii aceia, exemplară. În timp ce În tot restul țării studenții invadau amfiteatrele și-i asaltau pe profesori, cerându-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de câteva incidente, era un fel pact constituțional, ba chiar un compromis teritorial. Revoluția ocupa zona exterioară, aula magna și coridoarele lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la ploscă”, iar Siverey primește o lovitură de tăiș În plină față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate că eram În avans, căpătasem competențe inedite. Ca să-i facă pe plac nucleului istoric, Pilade ținea și un flipper de model vechi, din acelea care acum păreau copiate după Lichtenstein și fuseseră cumpărate În bloc de anticari. Dar alături, asaltate de cei mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați, animale și lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintre femei se întoarce spre ea și-i zice disprețuitor: — Ai fost plătită foarte bine. Și asta-i tot. Este stropit cu apă. Foșnet de mătase. Picioarele lui Pran care tremură necontrolat, sunt masate cu putere. Simțurile lui adormite sunt asaltate de o diversitate de senzații noi, o altă încăpere, un alt loc. Este îmbrăcat în haine curate, i se dă ceva consistent de mâncare, i se vorbește ca unei ființe umane. Totul s-a terminat de acum. Lucrurile vor merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la gât și iese la plimbare. Imediat ce ajunge afară, simte diferența. Lumea se zgâiește la el și o dată sau chiar de două ori, bărbații încearcă să-i blocheze calea, până când el le vorbește sau altcineva îi oprește să-l mai asalteze, explicându-le cine este. Nu este bine să arăți a englez în seara asta la Bombay. Plimbându-se, ajunge spre Fort. Aici are străzile doar pentru el. Ferestrele birourilor nu sunt luminate, liniile de tramvai sunt și ele sub imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau conștienți de transmiterea bolilor prin apă. A urmat cartea sa „Magia și medicina la Fotse“ care a devenit un model clasic de antropologie. La vremea următoarei călătorii în țara Fotse, el devenise o legendă academică, era curtat de cercetători, asaltat de studenți și i se acordase medalia Pargetter pentru progres, în Studierea oamenilor aflați într-o stare de înapoiere... Gândul la cariera sa glorioasă, ușor nuanțată și adăugită, întotdeauna coincide cu ultimul paragraf din prelegerea despre Organizarea Socială, amintindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
operaționale diferă de la un tip de compoziție la altul, dar acestea urmăresc câteva aspecte comune: 1) alegerea, preluarea și organizarea materialelor; 2) analiza, selectarea, sinteza și compararea acestora cu scopul de a extrage din multitudinea de cunoștințe și impresii ce asaltează memoria elevului pe cele semnificative pentru tema abordată; 3) transmiterea unui eventual mesaj; 4) manifestarea spiritului de inventivitate, formarea unei atitudini emoționale și estetice față de fenomenul investigat; 5) îmbogățirea vocabularului elevilor cu expresii artistice și cuvinte noi. B. Tipuri de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în care ideea morții este impusă de planul ucigaș al celor doi ciobani, sau de ,,Mai am un singur dor”, în care aceeași idee vine într-un moment al deznădejdii, poetul nemaicrezându-se în stare să facă față ,,patimilor” care asaltează și tulbură ,,al mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se adunau azi toți domnii, deoarece în "cazina" ungurească se instalase popota ofițerilor, se vorbi numai despre Apostol, cu aceeași pasiune ca despre revoluția rusească acum două-trei săptămâni. Când veni, pe la șapte, avocatul Domșa, altfel nu prea iubit, toți îl asaltară cu întrebări, la care el răspunse cu multă modestie și tot atâta indulgență pentru tinerețea și ușurința "băiatului". Senzația cea mare fu însă apariția lui Apostol... Toți se așteptau să se petreacă ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sfârși vreodată, nu mă gândisem că în cele din urmă chiar și rămășițele acestea de răsfăț îmi vor fi luate, plânsul izbucnește din nou dinăuntrul gâtului meu ars, părea că mi-a trecut, dar imediat revine, se ascunde printre pături, asaltându-mă acum, că am rămas singură, fără apărare și fără protecție, o pradă ușoară, un melc fără casă, cu goliciunea sa moale și venoasă, mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Încearcă asta. Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece și îndulcit alunecă pe gâtlej po-tolindu-i setea și foamea. Când se simți îndestulată, făcu un semn și îi retraseră tubul din gură. Noi sunete îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ciudat e dat de relațiile sonore și de sens ale cuvintelor din jur, ceea ce încurcă lucrurile și mai multă sau honorificabilitudinitatibus (capacitatea de a obține onoruriă la Shakespeare sau wimble (confuză la Joyce. Ar trebui, deci, ca ențiclopediștii din toată lumea, asaltați de cuvintele Crăciun, revelion, șampanie, cadou și bucurie, să aibă demnitatea de-a spune, în sinea lor, „nu!“ vechiturilor ăstora și de-a începe să caute două sau trei formulări nemaiauzite, pe care să le rostească în minte, ca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
virilă a frunții din ochii lui adânci, vioi și mari în care pluteau lucioase umbre de eroi legendari, cu multe inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi dincolo de ușă râsul lor molipsitor. - Ce este, frate? Te-a asaltat diva? întrebă Emilian, manifestându-și curiozitatea. - Da, așa se pare... Parcă niciodată nu a fost atât de impetuoasă ca azi... Cred că a fost atacul final. Sper! Marian Malciu - Auzi? Știi ceva?... Vrei să scapi de ea ori doar o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]