1,274 matches
-
mănăstirești și - după cum presupune Vulcănescu - aveau labirintul drept „însemn ritual sau emblemă heraldică” (69, p. 411). Felul cum este prezentat Daniil Sihastrul în diverse legende românești, în speță cele de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici (duce o viață ascetică, trăiește izolat într-o peșteră, întâlnește în taină și sfătuiește pe suveran, are puteri magice asupra stihiilor etc.), ni-l înfățișează pe acesta ca fiind un posibil „urmaș spiritual” al preoților geto-daci. După cum scrie Strabon, regele geților îl consulta pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ape” (8, p. 143). Pare a fi un gest sacrificial „pentru sufletul morților” (4, p. 129) sau poate un gest magic de „dezlegare a ploilor”, cum este atestat în practicile vrăjitorilor din unele zone ale țării (12, p. 861). Traiul ascetic al solomonarului este reglementat de „rânduielile cele vechi” : „El duce viață sub mare canon, căruia i s-au supus toți solomonarii. Numai așa pot ei cunoaște stihiile și le pot rândui după voința lor” (109, p. 173). în ceea ce privește castitatea solomonarilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
statutul vrăjitorului „total” și „adevărat” („Solomonarii sunt adevărați vrăjitori sau fermecători” ; cf. 50, p. 75). El este predestinat, este supus unei severe și prodigioase inițieri, locuiește în afara colectivității, acțiunile sale sunt doar cele dictate de statutul său, duce o viață ascetică, are costumație, recuzită, înfățișare și comportament specifice etc. b) Atributele cele mai spectaculoase ale legendarului Solomon, care au impresionat probabil în mod deosebit imaginația populară (putința de a lega demonii, de a zbura prin văzduh, de a stăpâni fenomenele atmosferice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orgiastic al acestuia era extrem de popular în epocă și în zonă, fiind un cult „democratic”, deschis atât bărbaților, cât și femeilor, atât aristocraților, cât și plebeilor, spre deosebire de cel zalmoxian propovăduit de Deceneu. Cultul lui Zalmoxis era, dimpotrivă, o religie orfico-pitagoreică, ascetică, androcrată și elitistă, care se adresa „bărbaților fruntași ai țării” (Herodot, Istorii, IV, 95) și era adoptată mai ales de aristocrație și de casta preoțească. Direcția reformei religioase instaurate de Deceneu pare să fi fost aceeași : „El a ales atunci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
consumatoare de mînă de lucru. Or, aceste activități erau concentrate în anumite regiuni, aflate astăzi în dificultate. S-ar putea, bineînțeles, reduce în mod voluntar productivitatea, pentru a salva locurile de muncă, dar aceasta ar echivala cu angajarea unui proces ascetic, de "tip albanez", care comportă constrîngerile indicate pentru creșterea zero. Există deci o "tiranie a cererii", la care participăm cu toții, mai mult sau mai puțin. De fiecare dată cînd substituim cu cumpărarea unui serviciu (călătorie, sănătate, educație etc.) pe cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la Facultatea de Teologie din București. Cursul de mistică ortodoxă ținut studenților e prima adunare și sistematizare a imensului material de doctrine și de fapte ascetice și mistice din cuprinsul spiritualității ortodoxe. Un sector întins de preocupări, cele mai centrale, cele mai importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică (sic!) până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Doctor philocalicus (valachicus)186. Părintele Dumitru a aflat despre antologia lui Nicodim (sec. al XVIII-lea) grație unor doi vechi studenți de-ai săi, deveniți călugări. Este vorba despre părintele Arsenie Boca și părintele Serafim Popescu, personaje cunoscute în mediile ascetice românești, care și-au putut procura, cu ocazia unui pelerinaj la Muntele Athos, prin 1940, un exemplar din cea de-a doua ediție a Filocaliei grecești. Noul editor, Panaghiotis A. Tzelatis, adăugase la cuprinsul primei ediții câteva capitole ale Patriarhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maxim, pe care îl demarase înainte de război: Mistagogia, apărută în 1944 în Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate în întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum, apărut în 1947, conținea cinci scrieri: Cuvântul ascetic, Capete despre dragoste, Capete teologice (gnostice), Întrebări, nedumeriri și răspunsuri și, în sfârșit, Tâlcuire la Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut în 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maxim constituie o sinteză originală și genială între Origen, Evagrie și Pseudo-Denis219. Introducerea degajează marea temă a sintezei maximiene, care este aceea a „urcușului” (diabasis) omului spre Dumnezeu. Această Introducere reprezintă o schiță a cărții sale din 1992, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica, a cărei primă versiune dezvoltată va constitui un curs ținut la Facultatea de Teologie din București în anii ’50. Iată principalele sale articulații: 1. Înaintarea omului spre desăvârșire presupune o întoarcere la starea sa naturală; atunci când omul hotărăște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei în contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a marcat cel mai mult pe Stăniloae rămâne fără îndoială Grigore Palamas (secolul al XIV-lea), și aceasta din mai multe motive. În primul rând, Palamas i-a oferit o explicație completă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ascunzi?“. Și după ce Îl amușina scurt și strâmba ostentativ din nas: „Când ți-ai schimbat ultima oară cămașa? La funeraliile lui Ben Gurion?“. Apoi: „Foarte bine. Dă-i drumul. Dacă nu se poate altfel, toarnă-ne o conferință despre sectele ascetice creștine, dar Înainte de-a Începe ia, te rog, puțin din carnea asta afumată. Sau poate te-ai făcut musulman acum?“. Dorul de vocea caldă și de trupul lui Uri Îi trezi dorința de a-și pune chiar În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul pătat de sânge, iar acum putem deschide un capitol nou, face un compromis și trece la fondul povestirii. Fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
absentă, doctorul Rim trecuse la epoca erotică ce-i turmenta maturitatea. Un alt sacrificiu al cărui erou și victimă se socotea: lumea era plină de femei plăcute și el nu avea decât peghemuita de Lina, care-i inspira o nepăsare ascetică, dar a cărei existență îl lipsea de plăceri. Făcea studentelor teoria insidioasă a amorului fizic. încerca glume echivoce cu feminista Nary, fată cu replica îndrăzneață. Erau numai luxuri de cuvinte. Un simț prevzător îl făcea prudent. Aceeași prudență îl silea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
folosesc ca pe un izvor de nesecată inspirație; în condițiile unei imaginații sporite, am slăbit totuși vizibil. E adevărat că nici măcar unul singur dintre cei zece mii nu a murit de inaniție, dar foamea ne-a ajutat să căpătăm un aspect ascetic. Chiar și aceia fără nici o înclinație în acest sens se trezeau spiritualizați. Această aparență de spiritualizare trebuie că-mi stătea și mie bine: cu ochii măriți, receptam mai mult decât era de receptat și auzeam coruri care jubilau transcendental. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
recunoscută direcția. Înaintam cu trudă atunci când am pornit la drum pentru ca - lacom de artă - să-mi potolesc și cea de-a treia foame. A treia foame Încă tânăr fiind, ea nu a putut fi ținută în frâu nici cu restricții ascetice - limitare la alb-negru -, nici cu mania care voia să mâzgălească tot ce era hârtie. Nici măcar suprasaturarea până la greață de cuvânt nu a fost capabilă s-o oprească. Niciodată nu era de ajuns. Mereu eram lacom de mai mult. Foamea obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sertar rezistă efracțiunei lui Nory. Acolo vor fi fost închise tezaurele: stampele rare de artă și desenuri fidele ale realităților fiziologice: cele două pasiuni reci ale doctorului Rim. Acea Eve inachevee era o bucată frumoasă printre multe, unele primitive și ascetice, altele ale Renașterei libertine, multe ale tor-turei moderne de a ,,exprima". Mai toate își vădeau valoarea în reproducerea de mare artă grafică și în numele, necunoscut vulgului, al artistului, totuși celebru în cercul restrâns al amatorilor de postume prețioase. Subt forma
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
glumea Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea pentru publicul spectator, în adevăr, mereu un om grav, onest, ascetic, caricatural și savant. Și poate el nu era nimic din toate astea! Amintindu-și anecdota lui Nory, Mini hotărî, după privirea de ansamblu, că doctorul Rim, ca și atâția, avea un trup sufletesc care contrazicea pe cellalt. Arareori cele două
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imagini care se derulează halucinant, interminabile zile ploioase cu drumuri desfundate și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind scrise În manieră flaubertiană, În care relatează aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
într-o situație periculoasă. Era abătut, dar descoperi repede o cale de ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
orașul nostru, care afirma cu tărie că în cele din urmă (și el insista asupra acestor cuvinte care purtau toată greutatea argumentației), în cele din urmă deci, nu a fost văzut nimeni murind de foame. În orice caz, viața aproape ascetică pe care o ducea Joseph Grand îl eliberase într-adevăr în cele din urmă de orice grijă de felul acesta. El continua să-și caute cuvintele. ÎNTR-UN ANUME SENS, SE POATE CHIAR SPUNE CĂ VIAȚA SA ERA EXEMPLARĂ. EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bizantine, meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane. Din Țara Românească este preluată scena sinaxarului, întâlnit la Cozia încă din secolul al XIV-lea, și tot de la Cozia se împrumută scene cu figuri de sfinți ascetice, cum ar fi cei de la bolnița de la Bistrița. Obiectele, clădirile și natura sunt redate schematic sau simplificat în picturile bisericești. Legătura obiecte - decor e convențională, simbolică; se vorbește chiar despre caracterul ilogic al arhitecturii pentru că scena se petrece în afara legilor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mielului”. Firește. Hrana era o problemă obsesivă. Hrana e o problemă obsesivă pentru cei mai mulți dintre români. Mai ales pentru femei, care sunt tradițional, cum e zisa, centrul nutritiv al familiei. Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri și strâmb sincer din nas. Ideologia anticarnagiu și anticărnuri mi-a intrat bine în cap. Îmi iau cereale, ciuperci, mult hulita soia. Mi se pare că măcelăriile trăsnesc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial (obraji fardați cu roșu, gene artificiale și pupile de cuarț)? Nici templele nu-și întîmpinau credincioșii, în antichitate, cu acea simplitate ascetică pe care azi o socotim atât de grecească. Erau colorate și pline de podoabe. Grecii se călăuzeau după alte gusturi decât cele pe care li le atribuim noi. Îndrăznesc de aceea să afirm că imaginea pe care ne-am format
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
într-o situație periculoasă. Era abătut, dar descoperi repede o cale de ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]