1,489 matches
-
Paris, dar, împreună cu alte orașe, se declarase fidel lui Carol al VII-lea la scurt timp după încoronare. El fusese anterior sub control burgund. În martie 1430, curtea Franței a aflat că Filip cel Bun, duce de Burgundia, dorea să asedieze orașul. Contele de Clermont a transmis Compiègne-ului că orașul îi aparține conform tratatelor în vigoare și a cerut capitularea orașelor. Locuitorii orașului și-au exprimat opoziția fermă față de această cerere, iar comandantul garnizoanei franceze, Guillaume de Flavy, a pregătit orașul
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
moralului napolitanilor care, prost conduși de ofițerii lor, au început să se simtă abandonați. Între timp, numărul „celor o mie” a crescut la 1.200 prin înrolarea unor voluntari localnici. Ajutați de o insurecție populară, la 27 mai ei au asediat orașul Palermo, capitala insulei. Orașul era apărat de circa 16.000 de oameni, dar ei erau sub conducerea confuză și ezitantă a generalului Ferdinando Lanza, în vârstă de 75 de ani. În timp ce două coloane de garibaldieni au atacat perimetrul exterior
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un atac asupra garnizoanelor și depozitelor de arme ale JNA de pe tot cuprinsul teritoriul controlat de guvern - ofensivă supranumită Bătălia Cazărmilor. Acestea erau deja asediate de circa două luni, dar forțele croate nu încercaseră, până în acel moment, să le captureze. Rezultatul ofensivei a fost mixt: unele depozite au fost capturate cu succes, în timp ce altele au fost distruse sau evacuate după negocieri. În orice caz, ofensiva
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
orașe dispuneau de două artere majore de aprovizionare dinspre restul Croației (Osijek-Našice; Osijek-Đakovo; Vinkovci-Đakovo; Vinkovci-Županja). Niciuna din aceste rute nu trecea prin sate cu populație sârbească semnificativă, însemnând că JNA nu se putea baza pe sprijin paramilitar local. Au fost asediate în special Čepin și Jarmina pentru a rupe aceste linii de aprovizionare, dar atacurile au fost lipsite de succes. Osijek a fost supus unui intens baraj de artilerie în pregătirea unui asalt, însă acesta a fost momentul în care a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Ernau au intrat în Iași, însoțiți de câteva sute de moldoveni trădători cu scopul de a-l captura pe domnitor. La apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Trupele austriece au asediat Mănăstirea Cetățuia, dar în ajutorul moldovenilor au venit 2.000 de călăreți tătari care se stabiliseră cu câteva zile mai înainte pe valea Mănăstirii Aroneanu. Atacați de tătari și de moldoveni, austriecii au fost înfrânți. Puținii soldați scăpați cu viață
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
istorisește această întâmplare. După înfrângerea lui Ferentz Ernau, domnitorul Mihai Racoviță, tot împreună cu tătarii, i-a urmărit pe austrieci și a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala lui Francisc Rákóczi al II-lea. După ce a asediat trupele austriece la Bistrița, oastea moldovenească s-a retras din Transilvania. Întors biruitor în Moldova, domnitorul Mihai Racoviță a poruncit construirea unui monument în comuna Vama, care să fie mărturie a campaniei sale victorioase împotriva austriecilor. Monumentul are forma unei
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
a început discuțiile cu Spania, Henric a amenințat că va redeschide războiul, până când, prin Tratatul de la Lyon (17 ianuarie 1601), Saluzzo a fuzionat cu Savoia în schimbul Bresse și a altor teritorii de peste Alpi. În 1602, Carol Emanuel a încercat să asedieze orașul Geneva. La 11 decembrie în acel an, el a poruncit trupelor sale să înconjoare zidurile orașului. Tentativa a fost un eșec dezastruos; 54 de savoiarzi au fost uciși și mulți alții au fost capturați. Armata lui Carol Emanuel s-
Carol Emanuel I de Savoia () [Corola-website/Science/322444_a_323773]
-
cu împăratul Sfântului Imperiu Roman Frederic al III-lea de Habsburg și cu Eduard al IV-lea al Angliei. Încercând să-și protejeze o rudă, Rupert arhiepiscop de Cologne, împotriva revoltei supușilor săi, Carol petrece zece luni (iulie 1474-iunie 1475) asediind micuțul oraș Neuss situat pe Rin însă apropierea puternicei armate imperiale îl obligă să ridice asediul. În plus, expediția îl comvinge pe cumnatul său Eduard al IV-lea al Angliei să semneze Tratatul de la Picquigny (29 august 1475) cu Ludovic
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
după cum relatează Grigore Ureche (circa 1590-1647) în cronica sa, domnitorul Bogdan al III-lea a trecut Nistrul la 29 iunie 1509 și a ajuns a doua zi la Camenița. Oștenii săi au ars și prădat localitățile din Polonia și au asediat orașul Liov. La 6 iulie, au trecut prin Rohatin, oraș mare și vestit, pe care l-au incendiat și l-au prădat. După cum relatează cronicarul, ""luat-au din Rohatinu și clopotul cel mare ce este la mitropolie în Suceava"". Răspunsul
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
cuvântarea. Ordinul era categoric de a nu răspunde provocărilor lui. Și nu i-am răspuns. Ne-am retras într'o curte. Dar Robu nu s'a mulțumit numai cu atâta. Și-a organizat o bandă de "credincioși" și ne-a asediat. Ne-am apărat cât am putut. Mulți am fost loviți cu pietrele aruncate de aceștia. Cu greu ne-am putut stăpâni. Aveam și noi câteva pistoale. Dar nu am făcut uz de ele niciodată. Numai cu câteva petarde oarbe am
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
-i cu recruți fără experiență. Armatele franceze nu mai pot spera să mențină controlul asupra țării și sunt respinse încet spre nord, după înfrângerea decisivă de la Bătălia de la Vitoria, de pe 21 iunie. Armatele ibero-britanice invadează Franța la sfârșitul lui 1813, asediind Bayonne și, în ciuda unei rezistențe dârze, Soult este nevoit să încheie armistițiul în aprilie 1814, după abdicarea Împăratului, eveniment ce marchează sfârșitul războiului din peninsula iberică. În Spania este restaurată dinastia de Bourbon, prin Ferdinand al VII-lea, care reinstaurează
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
eventuale intervenții militare a Austriei și să declanșeze acțiuni militare împotriva armatelor otomane de la Dunăre și mai departe, spre Constantinopol/ Pe 25 aprilie, avangarda rusă a traversat Prutul sub comanda generalului Friedrich Caspar von Geismar. Pe 1 mai, rușii au asediat Brăila (la acea vreme, raia otomană). Un alt corp de infanterie a traversat Dunărea în regiunea Ismail - Reni. Aceasta nu a fost o decizie bună, deoarece terenul inundat a încetinit aproximativ o lună înaintarea trupelor ruse, ceea ce a permis turcilor
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
oameni. Alți 25.000 ai regimentelor de gardă au fost mobilizați, pentru a fi gata să fie trimiși pe teatrul de luptă. După cucerirea Brăilei, forțele ruse au primit noi sarcini. Două brigăzi de infanterie și una de cavalerie au asediat Silistra, iar șase regimente de infanterie și patru de cavalerie au preluat apărarea Munteniei. Chiar înainte de căderea Brăilei, un corp de armată rus a asediat Bazardjikul, unde existau informații cu privire la concentrarea unei importante forțe otomane. Bazardjikul a fost ocupat după
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
forțele ruse au primit noi sarcini. Două brigăzi de infanterie și una de cavalerie au asediat Silistra, iar șase regimente de infanterie și patru de cavalerie au preluat apărarea Munteniei. Chiar înainte de căderea Brăilei, un corp de armată rus a asediat Bazardjikul, unde existau informații cu privire la concentrarea unei importante forțe otomane. Bazardjikul a fost ocupat după un asediu care a ținut doar două zile (24-26 iunie). După această reușită, atacul rus a continuat pe două direcții: spre Kosludji și spre Varna
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Șumla, limitând prezența la Varna la efectivele unei unități de observație. Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor otomane de la Șumla, principalul obiectiv de la începutul luptelor fiind întreruperea comunicațiilor cu Varna. Forțele ruse care încercau să asedieze Șumla au fost prinse la rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile rușilor, îngreunând sosirea întăririlor și aprovizionarea cu alimente, furaje și muniție. Dat fiind faptul că grupul de observație lăsat
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Kovarna, unde a debarcat infanteria, care s-au îndreptat spre Varna. Efectivele din fața Varnei au fost întărite la inițiativa principelui Alexandru Menșikov pe 22 iulie cu grupul lui Ușakov. Asediul orașului Varna a început pe 6 august. Unitățile rușilor care asediau Silistra nu au întreprins nicio acțiune importantă datorită efectivelor reduse și lipsei artileriei de asediu. Atacurile rușilor asupra Șumla din 14 și 25 august au fost respinse. Wittgenstein, care se confrunta cu mari dificultăți pe teren, a cerut să se
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a cerut să se retragă la Eni Bazar, dar împăratul Nicolae I, prezent pe front, a refuzat să accepte această mișcare. Pe ansamblu, situația de pe frontul european în august era defavorabilă rușilor: asediul Varnei bătea pasul pe loc, trupe care asediau Șumla erau bântuite de boală, iar atacurile unităților mobile turce asupra spatelui frontului rus se înmulțiseră. După sosirea forțelor proaspete la Șumla, turcii au trecut la ofensivă. Dacă generalul Alexander von Benckendorf a reușit să-și apere cu succes pozițiile
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
asupra Olteniei au continuat până când rușii au reușit să înfrângă corpul expediționar otoman într-o luptă din apropierea Băileștilor. După cucerirea Varnei, Silistra a devenit principalul obiectiv al rușilor. Regimentul de gardă a fost trimis înapoi în țară, iar trupele care asediau Șumla s-au retras și au început organizarea pentru iernare în zona pe care o controlau. Rușii nu au luat cu asalt Silistra, ci s-au limitat să efectueze două zile de bombardamente asupra fortificațiilor, datorită crizei de muniție și
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
fost alungați de către ducele Herman de Saxonia. Ei au găsit refugiu în Swetlastrana, un oraș slav a cărui localizare nu se cunoaște, în care căpeteniile obodriților Nakon și Stoinegin (sau Stojgnev) își aveau rezidența. În acel loc, Herman i-a asediat până când s-a ajuns la un acord, însă neînțelegerile ulterioare au blocat închierea păcii. Obodriții, wilzii, Chrepienyanii, redarii și dolenzii s-au organizat apoi pentru a se opune sosirii armatei lui Gero, a regelui și a ducelui Liudolf de Suabia
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
Aici, ea a respins adoptarea ei de mai devreme și cu sprijinul lui Martin al V-lea, l-a numit pe Ludovic al III-lea moștenitor al ei. Alfonso a oferit cea mai impresionantă artilerie a timpului cu care a asediat din nou Napoli. Asediul a început pe 10 noiembrie 1441 și s-a sfârșit pe 2 iunie în anul următor. După întoarcerea de René la Provence, Alfonso a redus ușor rezistența rămasa și și-a făcut intrarea triumfală în Napoli
Alfonso al V-lea al Aragonului () [Corola-website/Science/325401_a_326730]
-
I până la momentul morții mamei sale, Wichmann s-a împrietenit cu fiul regelui, Liudolf, devenit duce de Suabia din 950. În 953, el a participat la răscoala lui Liudolf împotriva tatălui acestuia, regele, confruntându-se cu trupele saxone în vreme ce regele asedia Mainz, drept pentru care a redeschis conflictul tatălui său cu Herman de Saxonia, unchiul său, care între timp fusese numit de Otto ca "princeps" de Saxonia. Wichmann a fost capturat, însă, contrar dorinței lui Herman, Otto s-a abținut de la
Wichmann cel Tânăr () [Corola-website/Science/325414_a_326743]
-
884, când Carol cel Gras a dobândit tronul din Francia occidentală, el l-a trimis pe Henric acolo pentru a menține controlul asupra Mărcilor de Neustria împotriva invadatorilor vikingi. În 886, el a fost trimis pentru a acorda sprijin Parisului asediat de normanzi. Henric nu a stat multă vreme în zonă, însă a revenit acolo anul următor, alături de Carol cel Gras. Cu toate acestea, el a murit într-o confruntare cu vikingii pe când se afla pe drum. S-a considerat că
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]
-
ca marcă imperială de Verona. Berengar a continuat să rămână un subordonat indisciplinat: atunci când Otto a avut de a face cu revolta propriului său fiu, ducele Liudolf de Suabia din 953, Berengar a atacat Marca veroneză și de asemenea a asediat castelul din Canossa al contelui Adalbert Azzo. După 960, el chiar a invadat Statul papal în timpul papei Ioan al XII-lea, la al cărui apel Otto I, care țintea la încoronarea sa ca împărat, a pornit din nou un marș
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
961 Otto deja cucerise Pavia fără rezistență și l-a declarat pe Berengar ca fiind depus. Regele german a pornit mai departe către Roma, unde a fost încoronat ca împărat la 2 februarie 962. Apoi a revenit pentru a-l asediat pe Berengar la San Leo. Între timp, papa Ioan intrase în negocieri cu fiul lui Berengar, Adalbert, fapt care a condus în 963 la o nouă intrare a lui Otto în Roma, unde l-a depus pe papă și a
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
plasa pe Filip și pe asociații săi sub interdict, începând să lucreze cu hotărâre în favoarea lui Otto. Tot în 1201, Filip a primit vizita vărului său, marchizul Bonifaciu de Montferrat, pe atunci comandantul Cruciadei a patra. În acel moment, cruciații asediau Zara în Marea Adriatică. Deși motivele exacte ale întâlnirii rămân necunoscute, Bonifaciu s-a întâlnit la curtea lui Filip și cu tânărul Alexios (viitorul Alexios al IV-lea al Constantinopolului), cumnat al lui Filip. Alexios l-ar fi convins pe Bonifaciu
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]