1,877 matches
-
a vorbi era, de fapt, cel mai bun mod de a tăinui esențialul. Pe când, pentru a-l spune, ar fi trebuit ca vorbele să fie articulate cu totul altfel, să fie șoptite, să fie țesute în zgomotele înserării, în razele asfințitului. Din nou simțeam în mine misterioasa gestație a acelei limbi atât de diferite de cuvintele tocite de întrebuințare, o limbă în care aș fi putut spune încet de tot, întâlnind privirea Charlottei: - De ce mi se strânge inima când aud chemarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
imediat la întrebarea mea. Înțelesese probabil că, dacă îndrăzneam să tulbur astfel obiceiurile noastre, o făceam constrâns de un motiv serios. Poate că s-a gândit la toate conversațiile noastre fără noimă din ultimele săptămâni, la tradiția poveștilor noastre de la asfințitul soarelui, ritual trădat în vara aceea. După un minut de tăcere, a suspinat cu un surâs ușor în colțul gurii: - Dar ce pot eu să-ți povestesc? Știi acum totul... Stai, mai degrabă am să-ți citesc un poem... Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un copilaș în brațe, stătea lângă fereastra acoperită cu flori de gheață. Fără să miște, cu capul ușor plecat, privea dansul flăcărilor din ușa deschisă a unei sobe mari, care ocupa colțul culoarului. Dincolo de fereastra înghețată, se stingea încet asfințitul de iarnă, albastru și limpede... Charlotte a tăcut o secundă, apoi a continuat cu o voce șovăitoare: - Știi, bineînțeles că era o iluzie... Dar chipul ei era atât de palid, atât de delicat... Aidoma florilor de gheață care acopereau geamul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vreme, ca și cum s-ar fi scuzat pentru primirea pe care ne-o făcuse mai înainte. Stăteam singuri în sală. Vântul care intra pe geam mirosea a frunziș ud. Pe cer se etajau nori gri și violeți, luminați de soarele în asfințit. Din când în când, pe asfaltul ud scrâșneau roțile unei mașini. Fiecare gură de vin dădea sunetelor și culorilor acelora o nouă densitate: greutatea răcoroasă a copacilor, geamurile strălucitoare spălate de ploaie, roșul lozincilor de pe fațade, scrâșnetul umed al roților
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea unei bărci. O fetiță, cu fruntea lipită de geam, privea oglinda palidă a unui bulevard inundat. Trăiam atât de intens dimineața aceea tăcută dintr-un mare apartament parizian de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mine o densitate surprinzătoare. Trăind în trecutul Charlottei, mi se părea, totuși, că nu simțisem niciodată atât de intens prezentul! Peisajele de altădată dădeau un relief cu totul aparte colțului aceluia de cer printre smocurile de ace, poienii luminate de asfințit ca o dâră de ambră... Dimineața, reluându-mi drumul (un trunchi de pin scrijelit, pe care nu-l observasem în ajun, își picura rășina - „gema”, cum i se spunea în ținutul acela), mi-am amintit, fără motiv, rafturile din fundul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cu o lovitură de buzdugan i-a repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat În pieptul calului și l-a cărduit departe. În vremea asta oștile cotropitoare fugeau mâncând pământul. Apoi, pe la asfințitul soarelui, moldovenii s-au așternut la hodină, pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trupești, trebuiră să îmbrace spre batjocură haine femeiești și nu se mai putură arăta înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu să se plece spre asfințit. Lipsea în statul acesta orice idee mai înaltă de civilizație, el nu se răzima decât pe dreptul existenții proprie și a puterii materiale, iar când puterea materială începu a slăbi, atunci statul ajunse la oboseală și la o consistență mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spatele cui se plătește acea leafă. Statul însă... statul are a face calculul că 36 000 franci sunt 36 000 zile de muncă într-o țară săracă, sunt 36 000 de oameni ce ar lucra din zori de ziuă până-n asfințit de soare, că un om simplu ar trebui să muncească 100 de ani de-a rândul și ne - întrerupt că să plătească leafa pe un an a polcovnicului. O societate privată ce are-n vedere câștigul ei propriu judecă și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Zyrix 3... Și totuși mărul părea să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și a cojii adesea zbârcite. Cu numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este că ai dat probe de sânge și că apoi cineva ți-a tăiat părul pentru ca să se potrivească mai bine cornul. Restul e întuneric. Johansson privi spre soarele al cărui crepuscul bătea ușor în verzui. Își amintea de un alt asfințit, de o altă ultima seară, pierdută undeva la poalele unor munți. De jos, ceilalți îi așteptau tăcuți hotărârea. Nu era ușor să mori a doua oară. Dar cine poate ști cu adevărat cum e să trăiești a doua oară? Nici
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai fericiți oameni din univers, fiindcă între noi nu există ascunzișuri. Lăsând în urmă atâtea întrebări grele, Arrus se ridică apoi în picioare, plecîndu-și capul în timp ce ieșea pe ușa joasă. - Am vorbit prea mult. Trebuie să iei o hotărâre până la asfințit. Xtyn încuviință din cap scurt și se trânti pe salteaua din frunze uscate de arbore negru care îi servea drept așternut. Nu era simplu să ia o decizie. Dacă accepta să devină Preot și să-l înlocuiască pe acela al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
afla imensitatea nesfîrșită a cerului. Dar lui nu-i mai păsa de aceste lucruri, ci stătea întins acolo, nemișcat, zîmbind ca și cum ar fi fost mulțumit doar pentru că scăpase din Valea Orbilor în care crezuse că avea să fie împărat. Lumina asfințitului se stinse și veni noaptea, iar el tot mai stătea întins, cu o mulțumire împăcată, sub stelele reci321. Judecînd după circumstanțele exterioare, evadarea lui Nunez a reușit. Dacă acesta poate supraviețui și dacă libertatea sa recîștigată poate fi o compensație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În acea seară mătușa mea a mers la capelă și m-a luat și pe mine. Era o seară grea de vară de aur stins. (Ediția întîi) Seara mătușa mea m-a luat cu ea la capelă. Era imediat după asfințit; însă geamurile dinspre apus ale caselor reflectau aurul cărămiziu al unei imense grămezi de nori. (Ediția definitivă) În revizuirea textului eul naratorial este mutat mai aproape de poziția personajului-reflector prin transformarea expresiei de timp "acea seară" în "seara" și prin înlocuirea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fereastra din față, a văzut în timp ce-și ștergea lacrimile o doamnă necunoscută care trecea prin grădină. Cînd s-a uitat a doua oară a avut o presimțire puternică cum că doamna aceea era miss Betsey. Peste zaplazul grădinii asfințitul își revărsa strălucirea asupra necunoscutei, care se îndrepta spre ușă pășind bățos și cu un aer înțepat ce nu putea fi decît al ei498. Nu este necesar să declarăm aici naratorul la persoana întîi drept narator auctorial 499. Scena este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Marr „amplus”; RB „vaste”; DM „présent partout”; YA „ample”; Arb „All-embracing”. Context: ...li All"h al-mašriq wa-al-maghrib fă-’ainam" tuwalló fa-Öamma wamh All"h ’inna All"ha w"si‘ ‘alm (2, 115/109): „Ale lui Dumnezeu sunt Răsăritul și Asfințitul. Oriunde v-ați întoarce, veți afla fața lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, știutor.” (GG) Doar în acest context, w"si‘ poate fi înțeles fără echivoc că semnificând imensitatea, atotprezența divinității. În alte șase versete, unde apare asociat cu ‘al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Rabb al-n"s (10, 3; 114, 1): „Domnul oamenilor”, Rabb al-samaw"t wa al-’ard (13, 16/17; 17, 102/104 etc.): „Domnul cerurilor și al pământului”; Rabb al-mašriq wa al-maghrib (26, 28/27 etc.): „Domnul Răsăritului și al Asfințitului”; Rabb al-‘arš al-‘aðim, (9, 129/130 etc.): „Stăpânul Marelui Tron” (aici e prezenta metaforă regalității); sau cu un pronume sufix: rabb, rabbuka etc. Comentatorii sunt unanimi în a proclama că numai Dumnezeu merită să fie numit al-Rabb în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bărbatul acela firav și somptuos, pornit prea repede pe „calea regală”. GENERAȚIE ȘI CONTINUITATE Generația părinților mei, adică cei care aveau douăzeci de ani înainte de 1914, ieșea din adolescență când a traversat Blériot cu aeroplanul Canalul Mânecii. Eu îmi amintesc un asfințit de vară din copilăria mea când străzile au fost invadate de vânzătorii de ziare, strigând edițiile speciale cu vestea că Lindbergh reușise zborul deasupra Atlanticului. În 1881, Ion Ghica începea una dintre scrisorile lui astfel: „Azi te pui în tren
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
își duc „morții în spinare”, fluviul e omofag și parcă ar „curge în infern”. Obosit în această zvârcolire telurică, omul se culcă pe o parte a câmpiei și se învelește cu cealaltă parte a ei; întreaga câmpie „curge spre un asfințit necunoscut”. În volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de optimism. Altele, în stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
De exemplu, la apus, obiectele metalice, cum ar fi tancurile, se răcesc mult mai lent decât terenul sau vegetația din jur; această diferență poate fi surprinsă printr-un sistem de captare a imaginilor prin infraroșu, facilitând localizarea tancurilor respective la asfințit 52. Oricât de impresionante și utile pot fi aceste capacități de recunoaștere prin imagini, ele prezintă totuși un neajuns - calitatea imaginilor pe care le realizează. În general, rezoluția (în sens larg, dimensiunea celui mai mic obiect care poate fi detectat
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
În creștere, ei nu sunt o prezență atât de vizibilă ca pe străzile din New York, Washington, Chicago sau Los Angeles. În Europa, oamenii merg pe stradă noaptea, chiar și În cartierele sărace. Adeseori femeile se plimbă singure prin parcuri după asfințit. Polițiștii sunt vizibili, totuși par să fie Într-un număr mai mic și mai puțin stresați decât cei cu care sunt obișnuit pe străzile orașelor americane. Când sunt În Europa, Întâlnesc rar mulțimi de oameni grași și obezi. Uneori, pot
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
își putea anexa un autor de un real talent, care să-l "dubleze" pe A. Toma, "marele poet" en titre al "lumii noi": "Trebuie un simplism desăvîrșit al inteligenței pentru a vedea în ipostaza eului liric din "Cu fața în asfințit", "Ursul românesc", "E slobod să mai cînt?", "Cîmp românesc", "Poeților tineri", "Drumul meu", "Despărțire de o garoafă roșie", pe activistul de partid sau, cum pretindea Beniuc și după 23 august 1944, pe ilegalistul care se vrea așezat în fruntea mulțimii
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
atât...unii ar putea crede că sunt nebunși că uneori îmi închipui lucruricare nici nu existăori că-mi împrumut durereapentru a face impresieoare de ce trebuie să fie mereu o regulădoar pentru cei care rămânumbre printre lucruri...... XXXIII. ÎNTRE RUGĂ ȘI ASFINȚIT, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. nu mai am timp să privesc în mine nici spre cartierele de taină ale trecutului stau între rugă și asfințit câtă umilință în respirația clipei îngenunchez pe linia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
din urmă iese Vasile al Moașii, om dur, simbol al violenței politice care pătrunde în viața tradițională a satului. Satul autentic, satul adunărilor liniștite și al dialogurilor socratice, pe scurt - civilizația moromețiană nu mai poate supraviețui. Simbolul acestei civilizații în asfințit, Ilie Moromete, are, după un moment de revitalizare (dragostea pentru Fica), o agonie lentă, lipsită de măreție. Fără cai, el este purtat în roabă de nepotul Sande și, după un timp, moare spunând doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]