10,834 matches
-
din Jocurile vîrstei tîrzii, ca și anonimul comerciant, „negustor de prăvălie” din Portretul bărbatului imatur recurg la unica salvare personală posibilă: tentativa de a fi altul, de a-și depăși insignifianta și insuficienta condiție prin vis, iluzie, fantezie. Campioni ai aspirației spre transcendență, cei doi valorifică arsenalul inventivității și al ficțiunii infantile sau quijotești, dar, neavînd forța necesară, în plan social și personal, pentru a ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea naivului și idealistului Gil, obsedat de dorința de a deveni un „om modern”. Prin destinul acestor două personaje, victime ale propagandei și manipulării sociale, Luis Landero denunța precaritatea unor mituri moderne
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
de școală și experiențelor politice și universitare. Intervalul petrecut în Israel, într-un kibbutz, se va dovedi esențial pentru configurarea viitorului intelectual: pe de-o parte, i-au consolidat convingerile de stânga, pe de alta l-au îndepărtat definitiv de aspirațiile sionismului. Cunoașterea „de la fața locului” a evenimentelor din anul 1968, în Franța revoltelor studențești, i-a consolidat necesara distanță față de orice pretenție de „iluminare” și „revoluționarism”. Trebuie menționate, neapărat, secvențele de la începutul anilor ’80, anii adevăratei maturizări politice, petrecută în urma
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
care vizitează periodic rezervația creaturilor fabuloase, ascultându-le poveștile: "- Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele" (p. 38). Acest cuplu aspiră la iubire, dar eșuează în aspirația lui, crezând că "de vină nu poate fi decât numai Aspida", care ea însăși, în povestea ei, mărturisește: "- îi îndrăgosteam șpe oameniț ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii". (p. 42) însă
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
funcțiile culorii care, de fapt, sînt chiar mecanismele și funcțiile realului, în ansamblul său. Astfel, Liviu Lăzărescu privește culoarea nu ca pe un episod al existenței noastre, ca pe o componentă firescă a cotidianului și ca pe una exemplară a aspirațiilor și a visului, ci ca pe un concentrat cosmic, ca pe un rezumat al întregului în care noi înșine nu sîntem decît accidente minore. În spațiul culorii există început și sfîrșit, există întuneric și lumină, există cald și rece, există
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
comunică doar la nivel superficial. Nu există o reală coagulare și comunitate nici de idei, nici comportamentală, și cu atât mai puțin una de limbaj. Talliaferro și-a asumat rolul de "negociator" între aceste lumi disparate, aducând la numitorul comun aspirațiile personajelor și propria sa părere despre ele. Talliaferro e, de fapt, un pseudo-mediator, așa cum eroii lui Henry James, în The Ambassadors, sunt emisari obsedați parcă să găsească o modalitate de a nu-și îndeplini misiunea. Negustor de lenjerie feminină, probabil
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
la atacurile nemiloase ale țânțarilor - o sugestie a faptului că el aparține altei lumi. Statuia de marmură pe care-o desăvârșește reprezintă, pe de o parte, "refuzul de a se murdări interacționând cu lumea" (Harrington, 1990: 27), pe de alta, aspirația spre idealul feminității absolute, virginitatea. La încheierea lecturii, rămâi cu senzația unui timp și-a unor teme rămase în suspensie. Cu toate acestea, simți, simți material că din această crisalidă opacă vor decola câteva din marile subiecte ale cărților viitoare
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
de o mie de ori/ (....) noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată/oh salvie levănțică iasomie trandafir". De la enumerarea speciilor, splendorilor florale, la Baconsky răsfăț nominalist, rafinament de pictor impresionist, ajungem la enumerarea aproape autobiografică, jumătate ingrediente utile, jumătate aspirație spre misterul simbolului florilor la Mazilescu. Prozaicul și poeticul întrețin un dialog la ultimul, un dialog consolator, obosit, o atmosferă de tihnă domestică regăsită, se poate bănui, "noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată", după o furtună a sentimentelor
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
ei știu că sunt egali. Că au aceleași drepturi. Mai degrabă aș încerca să-i educ pe ceilalți, pe cei din jurul lor, să-i judece în funcție de perfomantele intelectuale și atitudinea în grupul lor social: ce valorizează, ce modele au, ce aspirații. De aceea, eu cred că educația trebuie să meargă în amândouă direcțiile etnice, dacă vreți: liderii de opinie romi trebuie să insiste asupra modelelor greșite de reușită în viață din propria cultură (și care au ajuns stereotipuri negative, inclusiv în
Ce părere au Adriana Săftoiu, Lucian Mândruță, Simona Gherghe, Dan Bitman și Andi Moisescu despre romi () [Corola-journal/Journalistic/66997_a_68322]
-
din sectorul editorial și din domeniile de activitate adiacente, prin participarea la cursuri de formare profesională, facilitându-se, astfel, cumularea de cunoștințe, dezvoltarea unor abilități ale angajaților și dezvoltarea de aptitudini care să favorizeze îmbunătățirea performanțelor individuale, în concordanță cu aspirațiile lor profesionale, precum și promovarea formelor flexibile de organizare a muncii. PRO-EDIT urmărește timp de trei ani perfecționarea celor care lucrează în sectorul editorial prin cursuri, conferințe, vizite documentare și schimburi de experiență care vizează creșterea adaptabilității personalului la noutățile tehnologice
PRO-EDIT - Program de formare şi sprijinire a angajaţilor pentru o practică Editorială Profesionistă () [Corola-journal/Journalistic/67058_a_68383]
-
la cursuri de specializare și perfecționare, sesiuni de lucru și conferințe cu specialiști din domeniul editorial; • Promovarea unor politici de stimulare a investițiilor în formarea profesională care să favorizeze îmbunătățirea performanțelor individuale ale angajaților din sectorul editorial în concordanță cu aspirațiile lor profesionale; • Promovarea metodelor inovatoare de organizare flexibilă a muncii și îmbunătățirea condițiilor de muncă în sectorul editorial; • Promovarea formării profesionale în domeniul noilor tehnologii specifice sectorului editorial; • Promovarea schimburilor de experiență transnaționale în vederea creșterii adaptabilității și însușirea unor metode
PRO-EDIT - Program de formare şi sprijinire a angajaţilor pentru o practică Editorială Profesionistă () [Corola-journal/Journalistic/67058_a_68383]
-
integral scris de Alteța Sa Principele Radu al României. ”Lumea românească a anului 2012 are răspunderea istorică de a adapta pragmatismul și interesul lumii euro-atlantice (NATO și UE) la specificul nostru ca națiune, ca istorie, ca geografie, ca tradiție și ca aspirație. Sub semnul loialității. România este a șaptea țară din Uniunea Europeană, judecând după suprafață și populație. Pentru a deveni o putere economică pe măsură și pentru a îmbina prosperitatea cu statornicia, țara noastră are nevoie de oameni influenți loiali și generoși
Loialitatea () [Corola-journal/Journalistic/67202_a_68527]
-
fost aproape exclusiv atribuit clasei politice. Aceasta poate avea, la nivel european, efecte devastatoare la tânăra generație. Pe termen lung, efectele îngustării și caricaturizării noțiunii de cârmuire pot afecta fibra națiunilor care locuiesc pe acest continent, bogat în culturi și aspirații. Prezența Casei Regale pe harta societății românești de astăzi are o influență benefică, în perspectivă continentală și globală. Casa Regală are avantajul de a nu fragmenta mersul politic. Dimpotrivă, prezența ei dinamică amortizează efectele secundare ale schimbărilor politice de la fiecare
Loialitatea () [Corola-journal/Journalistic/67202_a_68527]
-
la nou și la promisiuni. El vrea instituții și valori care să-i dea, în drumul global către prosperitate, confort identitar și statornicie. Instrumentul democrației este una, valorile din mintea și sufletul lui sunt alta. Patriotismul și loialitatea nu sunt aspirații prăfuite cu tentă romantică sau naționalistă. este un instrument de măsură a securității naționale și de ea a depins supraviețuirea, ca națiune, în multe momente de răscruce. Suntem în anul 2012. Au trecut douăzeci și doi de ani de când am
Loialitatea () [Corola-journal/Journalistic/67202_a_68527]
-
grup de conspiratori conduși de Brutus. Așa e și filmul, un șir de trădări din care iese câștigător cel care se poate coborî mai jos în registrul moralității. “Ides of March” se construiește pe trei perspective. A tânărului inteligent cu aspirații înalte, a “școlii vechi” care mereu are avantajul experienței și a candidatului care trece de la idealism și sinceritate la aceleași trucuri vechi. Stephen Meyers (Ryan Gosling) este secretarul de presă al guvernatorului, candidat la președinție, Mike Morris (George Clooney) și
RECENZIE: Ides of March, un film al trădătorilor () [Corola-journal/Journalistic/67226_a_68551]
-
Editura Uranus, în februarie, 2009. Ceea ce impresionează ochiul, la prima luare de contact cu albumul, este coperta, de culoarea vinului, simbol al jertfei christice. Pe coperta întâia, se profilează pasărea-cruce, într-o trinitate de negru, alb și auriu, sugerând verticala aspirației spirituale și pătratul de lumină, conținut lăuntric. Imaginea de pe coperta a patra figurează o răsturnare de planuri. Micul pătrat de lumină nu se mai află în interior ci a crescut, ca o aură în jurul timpului, marcat de curgerea clepsidrei. Cele
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
numai necunoscute nu-mi erau, mi-o doream după ce, în împrejurări încă neclare, nici anul acesta nu-mi fusese decernat Premiul Nobel ------ pentru literatură, pentru pace. Alte competiții, care ar fi fost președenția Uniunii Scriitorilor, nu se ridicau la înălțimea aspirațiilor mele, a notorietății mele - în patrie și peste hotare. Spaimele unei campanii otrăvite nu mă atingeau, eram pregătit să fac față tăunilor vărgați și viperelor blon-de de la televiziune cu capcanele lor mortale în care cu siguranță n-aș fi căzut
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
ospitalieră, plăcută. Marele Duce Petru manifestă o tandrețe de bun augur. Nu este seducător! E cu un an mai mare, slăbănog, cu fața marcată de vărsat de vânt, stângaci, bolnăvicios. Moralul e și mai deconcertant... Are un amestec bizar copilăros, aspirații generoase, o ridiculă emfază de mari sentimente. Dar ce-i mai rău întrece cu mult ce pare bun în el. încearcă să-și impresioneze logodnica bravând cu niște fapte care sunt pure invenții..." Dar ea, fire realistă, nu întârzie să
O lutherană în luma slavă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6738_a_8063]
-
Fie publicul, ca entitate masivă, fie artistul, ca entitate singulară. Dar, prin public, nu trebuie să înțelegem o cifră sau suma aritmetică a tuturor indivizilor care sînt activi într-un timp și într-un spațiu anume. Publicul este doar o aspirație, un vector, și nu o manifestare individuală. Cred că a existat, întotdeauna, solidaritate și armonie între creator și aspirația publicului. Aspirația necoagulată a acestuia, inconștientă, este purtată de cîteva voci individualizate, adică de creatorii înșiși, pentru că publicul, în sine, nu
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
sau suma aritmetică a tuturor indivizilor care sînt activi într-un timp și într-un spațiu anume. Publicul este doar o aspirație, un vector, și nu o manifestare individuală. Cred că a existat, întotdeauna, solidaritate și armonie între creator și aspirația publicului. Aspirația necoagulată a acestuia, inconștientă, este purtată de cîteva voci individualizate, adică de creatorii înșiși, pentru că publicul, în sine, nu are o voce distinctă. Nu cred că artistul trebuie să facă pasul către public renunțînd la propriile sale aspirații
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
aritmetică a tuturor indivizilor care sînt activi într-un timp și într-un spațiu anume. Publicul este doar o aspirație, un vector, și nu o manifestare individuală. Cred că a existat, întotdeauna, solidaritate și armonie între creator și aspirația publicului. Aspirația necoagulată a acestuia, inconștientă, este purtată de cîteva voci individualizate, adică de creatorii înșiși, pentru că publicul, în sine, nu are o voce distinctă. Nu cred că artistul trebuie să facă pasul către public renunțînd la propriile sale aspirații și la
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
aspirația publicului. Aspirația necoagulată a acestuia, inconștientă, este purtată de cîteva voci individualizate, adică de creatorii înșiși, pentru că publicul, în sine, nu are o voce distinctă. Nu cred că artistul trebuie să facă pasul către public renunțînd la propriile sale aspirații și la propriile-i reverii. El trebuie să seducă publicul, dar păstrîndu-se mereu în armonie cu el însuși. E posibil, din moment ce acest lucru se întîmplă în foarte multe cazuri. Iar dacă nu se întîmplă, înseamnă că cel care emite mesajul
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
în aparență contradictorii, Anca Seel veghează și visează, asemenea unui leu singuratic și majestuos. Reveriile lui Constantin Baciu În lumea gravă a artei din ultimii cincizeci de ani, în care marile probleme ale existenței s-au intersectat permanent cu marile aspirații ale limbajului și cu imprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciu a apărut și s-a retras din lume cu discreția și cu delicatețea unei făpturi angelice. Mult prea încărcat de tensiuni interioare și de abisuri camuflate pentru a fi doar
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
substanței, ale vocației firești a materiei. Evadat din determinările comune ale artei, din programe și din ideologii, refuzînd orice manipulare psihologică, demonstrație tehnică în sine și ipocrizie morală justificată estetic, Constantin Baciu dezvăluie, cu timiditate și cu teamă, o singură aspirație: către bucuria pură, spre libertatea neîngrădită, către spiritul incoruptibil. Vlad Ciobanu, de la materie la spirit Deși expune rar și cu parcimonie, Vlad Ciobanu este unul dintre sculptorii cu cea mai mare vizibilitate în spațiul public românesc. Disponibilitățile sale de comunicare
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]